5,479 matches
-
de cei doi "diplomați economici" de la fosta ambasadă a RDG. Ambasada fusese închisă după 11 septembrie 1973, dar printr-un acord guvernamental special, de reprezentare de către România și a intereselor RDG , cei doi îmi erau "afiliați" mie. Erau doi oameni simpatici, cu care mă întâlneam adesea și pe care i-am ajutat în multe probleme. Ca germani, aveau amândoi ochi "albaștri intens" și mai mult ca sigur că și "oculiștii" chilieni știau cam ce misiune au (într-o seară am fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
același drum ca minunatul scriitor-pilot. După servirea cinei, ,"tovarășa" și-a pus căștile, a butonat vreo jumătate de oră căutând posturi sud-americane și în final în sunete de tangou sau samba a adormit. Eu am rămas de veghe, să înregistrez "simpaticele" anunțuri "întrucât vom survola o zonă de turbulențe, pasagerii sunt rugați să nu-și părăsească locurile și să-și fixeze centurile de siguranță"! Noroc de filmul care se transmitea, cu Robert Redford, unul din actorii mei preferați! Din când în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Bălcescu: Patria e norodul și nu tagma jefuitorilor", fie ei jefuitorii comuniști de dinainte de '89 sau cei capitaliști de după. (Am cunoscut prin 1987 un șofer de TIR. Era un bărbat tânăr, cam de 40 de ani, bine legat, liniștit și simpatic. În drumul de la București la Brașov am trăncănit de una, de alta și mi-a spus ca în urmă cu câțiva ani ca șofer de TIR făcea curse în toată Europa occidentală. I-am pus și eu întrebarea încuietoare "de ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
împlinit!) În program ni s-a prevăzut într-o dimineață și o vizită într-un chibuț. Totul era frumos, case arătoase, curățenie și ordine. Am fost invitați în casa unei familii de evrei-români. De circa 60 de ani, doi oameni simpatici, care-și aminteau cu drag și nostalgie de România, unde ambii fuseseră profesori universitari și el și scriitor apreciat. Ne-au povestit că odată sosiți în Israel au luat-o de la "O ",trebuind să muncească de dimineață până seara, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
s-ar fi găsit mulți amatori, dar la restaurant am fost! Cunoscusem cu ani în urmă, în perioada mea de "exil la ONT", un evreu-român, proprietarul pizzeriei "La Operă", situat peste drum de Volksoper. Erau un tip foarte jovial și simpatic, în plus fusese solist la Teatrul de operetă din Galați. L-am sunat, a sărit în sus de bucurie la auzul prezenței lui Spiess în Viena și ne-a invitat, pe maestru, pe Dohotaru și pe mine, să trecem pe la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de istorie și la ora convenită pășeam în pizzerie. Localul era plin, fiind bine situat și servind lucruri de foarte bună calitate. După îmbrățișările de rigoare, am luat loc la masa rezervată și "patronul", cu fața radiind de bucurie, alături de simpatica sa soție, tot româncă, a început să ne asalteze cu întrebări "ce servim?". Ne-a adus tot felul de aperitive excelente, unele pregătite după rețetele de "acasă". La plecarea ultimului client, s-a grăbit să închidă localul, a lăsat o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de motoare sunt absolut nul. Însă ținându-l minte pe Descartes cu a sa "mă îndoiesc, deci cuget", n-am luat de bune cele spuse de "vărul președintelui" și am avut o convorbire "conspirativă" cu "Nelu", portarul, un tip foarte simpatic, mecanic auto și el, capabil să construiască din te miri ce și un avion. Convorbirea a fost "conspirativă" fiindcă Nelu nu dorea să-l supere pe marele guru, administratorul. Cu aprobarea mea, a dispărut câteva ore la un cimitir de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ori să fie omorât, ori prădat, ori bătut, ori toate trei la un loc. Cu aceasta mi-am făcut mai mulți "prieteni", printre care și primul colaborator. Fusesem coleg cu el la Cursul Postuniversitar de Relații Internaționale, era un om simpatic, excelent jurist și diplomat cu experiență. Precum coloniștii englezi, încerca însă din când în când să-și combată căldurile cu câte o tărie, efectul fiind în cazul lui contrariu și penibil, mai ales când experimentul se petrecea la câte o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a făcut, fiind la vremea aceea deja o "relicvă", în schimb, străzile înguste, terasele și plajele erau pline de Brigitte Bardot negre, albe și mulatre după care și onorabilii șefi de consulate întorceau capetele, sub privirile înțelegătoare ale consoartelor. Parati... Simpaticii cariocani spun că numele i se trage de la o discuție de împărțire a lumii între Dumnezeu și Sfântul Petru. Cum locurile interesante se cam terminaseră, Sfântul Petru și-a luat inima în dinți și a întrebat: "Doamne, dar eu cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
construcția localității. După vizitele de rigoare în port, la ruinele fortului, la biserici și, bineînțeles, plimbarea pe străduțele bătrâne pardosite cu piatră de râu și după întâlnirea protocolară cu autoritățile locale, secretara pentru turism a localității, o mulatră solidă și simpatică, ne-a invitat la degustarea preparatelor locale, aranjate într-o expoziție culinară colorată și îmbietoare. De reținut că uzina Volkswagen din Brazilia a botezat cu numele Parati un model al său, un exemplar fiind și în posesia Consulatului roman! Excursia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și o invitație la recepția dată de Tidei de Lima la sediul Prefecturii "în cinstea Excelenței sale, Consulul General al României". La recepție mi-au fost prezentate notabilitățile municipiului și aveam să-l cunosc personal și pe Prefect, un om tânăr, simpatic, jovial. Somnul ne-a fost scurt fiindcă tot orașul "fierbea" în pregătirea concursului de a doua zi. La ora 8,00 am fost luați în primire de Prefect și plimbați peste tot pentru a înregistra ce se petrece. Și ce-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
localuri și parcuri și să admirăm toaletele frumoaselor andaluze ce se plimbau în sus și în jos, visând probabil la o întâlnire cu Don Juan. A doua zi, ne-am început cursa contra cronometru prin Sevilla, aidoma turiștilor americani din simpaticul film " Dacă e marți, e Belgia". Ca mai toate orașele spaniole, și Sevilla i-a cunoscut și pe romani (in timpul cărora se chema Hispolis, făcând parte din provincia Hispania Boetica), și pe vandali, și pe vizigoți, și pe mauri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ei (există informații că urmează a fi redeschisă). Am fost prezent la Palatul Legislativ, cu prilejul depunerii jurământului și instalării sale ca președinte, l-am urmărit în diverse ocazii protocolare, în care am avut și scurte convorbiri. Era un om simpatic, direct, cu humor. Cea de a doua soție, argentiniana Mercedes Menafra, era o adevărată "Primera Dama", distinsă, amabilă, elegantă fără ostentație. Ne-au invitat doi ani la rând, în ianuarie 2001 și 2002, la "locuința lor", Palatul Suarez y Reyes
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de sânge" cu nici un uruguayan, argentinian sau brazilian ). De reținut că dacă ceilalți iluștri "plimbăreți" menționați se plimbau pe Rambla însoțiți de mascotele lor canine de rasă, soția și cu mine eram însoțiți de Bobiță, un maidanez tărcat, dar foarte simpatic și isteț, moștenit de trei generații de diplomați români. În sezon, respectiv din septembrie până la sfârșit de februarie, plecam des din Montevideo pe "Costa de Oro" Coasta de aur localitățile de pe malul Atlanticului, care organizau tot felul de acțiuni interesante
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
internațională a primarilor din America Latină" și ar fi avut suficiente persoane de interes cu care să se întâlnească . N-a dat curs invitației, precizându-se posibilitatea semnării Convenției la București "cu o ocazie". În iunie 2004, "ocazia" a apărut primarul, simpaticul arhitect Mariano Arana, era plecat în Japonia, dar adjuncta sa, o distinsă Doamnă, profesor universitar, doctor în științe economice, făcea o deplasare la Viena și i-am sugerat să meargă și la București ca să ne cunoască orașul (pe atunci nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
din perioada medieval). Și ce mai face p)rintele Hoade? Întreab) Kahn, interesându-se de traduc)torul acestor lucr)ri. —O, a plecat la Romă și a murit acolo acum trei ani. —Ah, ce p)cât! Era un om tare simpatic, spune Kahn, el Însuși tare simpatic. În definitiv, așa se Întâmpl). Te naști În Irlanda, te c)lug)rești, traduci la Ierusalim Însemn)ri de c)l)torie italienești din Evul Mediu, pleci la Romă și mori. Kahn insist) s
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
face p)rintele Hoade? Întreab) Kahn, interesându-se de traduc)torul acestor lucr)ri. —O, a plecat la Romă și a murit acolo acum trei ani. —Ah, ce p)cât! Era un om tare simpatic, spune Kahn, el Însuși tare simpatic. În definitiv, așa se Întâmpl). Te naști În Irlanda, te c)lug)rești, traduci la Ierusalim Însemn)ri de c)l)torie italienești din Evul Mediu, pleci la Romă și mori. Kahn insist) s)-mi arate niște b)i din
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
fulgerător instinctul bun de a mă lua În brațe și, cu mama de mână, ne-a condus În adăpostul antiaerian din subsol. Anica, dădaca mea, cea care m-a Îngrijit cu dragoste și devotament până la plecarea mea În America, Împreună cu simpaticul ei soț, Niculae Călin (amândoi făgărășeni mândri), ne-au urmat În grabă, aducând și coșul cu provizii care era mereu la Îndemână, În caz de atac. Se spune că am stat În adăpost peste douăzeci și patru de ore. Era prima mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
dezvăluite public.) Ghelerter și Loghin erau personalități „grele“, deși Moni era ușor ca fulgul. Un om foarte delicat, deosebit, În climatul dens din școală. „Ca să ai succes ca rrregizorrr, secrrretul, mon cherrr (era rârâit și prețios, dar Într-un fel simpatic), e să știi să-ți faci distribuția. Cincizeci la sută din spectacol e rezolvat, restul se face de la sine!“ Până azi tot nu cred În minunea asta, să las să meargă totul de la sine. Poate că eu sunt prin temperament
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
actor, mi-a revenit, iar forța ludicului, atât de prezentă În anii copilăriei, a reizbucnit odată ce m-am simțit acasă În universul eliberator și distrugător de tabuuri al lui Jarry. Romulus Vulpescu era la vremea aceea un personaj erudit și simpatic. El mi-a dat să citesc Ubu În traducerea lui, pe care tocmai o terminase. Citind textul, vedeam imagini și mă simțeam ca un pictor cubist care lasă culorile să-i transmită energie și să-l inspire. Cuvintele bine traduse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
teatralității, „stilizarea“. Ubu-ul tău revela forța unui grup și, În același timp, azi, retrospectiv, Înțeleg că vorbea și despre pericolele Înregimentării, despre această nebunie colectivă pe care Ubu o provoca. Găseam În spectacolul tău un suflu mai adânc decât ghidușiile simpatice ale „stilizării“, care-și avusese și ea rostul ei polemic În lupta cu „realismul socialist“: eram fascinați de spectacol și Îngroziți de manipularea dictatorului. De altfel, sunt sigur, Ubu nu a fost pus bine În scenă decât În țările de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
că e veșnic soare, În consecință nu mă gândisem să-mi iau paltonul. În seara aceea am fost invitat să merg pentru prima oară la „La Mama“, să văd un spectacol de music-hall neobișnuit. „O!“, „WOW!“, „Daarling!“ a fost laitmotivul simpaticilor artiști de culoare, pe care Jules mi i-a prezentat În timp ce se Încălzeau Înainte de show. „Ai să lucrezi cu noi, dahling ?“, mă acostau ei, făcându-mi cu ochiul. Am priceput că Jules le spusese despre intenția lui Ellen de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
După spectacol, seara târziu, i-am așteptat pe actori să le mulțumesc pentru experiența cu totul nouă pentru mine și m-au invitat la un restaurant pe Second Avenue. La o masă lungă și gălăgioasă, familiară și asemănătoare cu gălăgia simpatică și neatentă a actorilor Întruniți la chef oriunde În lume, la dreapta mea s-a așezat Lamar, un cântăreț de culoare impresionant și ca voce și ca alură, iar la stânga s-a plantat Erica, o dansatoare albă cu multă personalitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de a funcționa ca un grup“. Natasha, soția lui Peter, făcea și ea parte, ca actriță, din aventura teatrală care Începea În seara aceea. Înainte de plecare, ea a ținut să ne spună o poveste pe care o aflase de la Sheila, simpatica nanny din Irlanda care se ocupa de micuțul Simon, băiatul lor, atunci În vârstă de patru ani. Ca Într-un basm românesc, un Făt-Frumos irlandez trebuie să și-o salveze pe Ileana Cosânzeana, dar Își dă seama că nu poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
zece ore de exerciții fizice și lucru vocal intens, ne adunam Într-una din camere să ne relaxăm Împreună la un pahar sau la o pipă de... opiu. „Vrei o pipă?“, mă Întreabă Hafiz, un actor cu o siluetă fină, simpatic star la televiziunea iraniană. „De ce nu“, răspund curajos, „dar o să strici orzul pe gâște“. Aveam motive să fiu sigur că drogurile nu au nici un efect asupra mea. Când ajunsesem la New York, cu nici un an În urmă, fumatul de hașiș sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]