5,099 matches
-
1980). Tehnica de editor foarte scrupulos a lui P. este vădită, de asemenea, în modul cum a stabilit textul studiului Personalismul energetic al lui C. Rădulescu-Motru (1984), nota la ediție ocupându-se, în zeci de pagini, de grafii, fonetică, fonetica sintactică, morfologia, formarea cuvintelor, sintaxa și lexicul operei avute în vedere. Încă în intervenția intitulată Imixtiunea incompetentă în structura edițiilor, apărută în revista „Luceafărul” (1980), ulterior și în alte articole din „România literară”, P. și-a exprimat dezacordul față de amputarea textelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288810_a_290139]
-
stilizate cu migală și rafinament. Elemente altădată vituperate constituie acum materia poetică. Sunt căutate corespondențele secrete dintre fenomene, stările difuze ale sufletului, imponderabile, ajungându-se progresiv, în Versul liber și mai târziu în Tristele, până la înțelegerea poemului ca o tensiune sintactică. Câteva „laude”, de exemplu, adresate tomatei, mărului sau lacrimilor sunt poeme aproape manieriste. Obiectele își pierd contururile propriu-zise, pulverizate într-o rețea de metafore de o mare frumusețe. Fântânile, oglinzile, statuile apar ca spații ale contemplării, miracole ale universului interiorizat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
din dicționarul ebraic pe rădăcini. Informația este structurată astfel: 1. etimologia respectivei rădăcini; 2. delimitarea familiei de cuvinte; 3. stabilirea împrumuturilor și transferurilor semantice; 4. construirea câmpului semantic și delimitarea lui prin examinarea relațiilor de sinonimie și antonimie; 5. analiza sintactica pentru a se depista trăsăturile distinctive ale lexemelor (se consemnează folosirea combinațiilor fixe sau a cuvintelor în formule și scheme); sensuri metaforice; contextul și situarea istorică a pasajelor. Astfel, o analiză cuprinzătoare face ca un cuvant să reveleze un crampei
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Cărți și studii • Abordând problemă din perspectiva misiologiei, cartea lui Hellmut Rosin, THE LORD IS GOD ? The Translation of the Divine Names and the Missionary Calling of the Church, Nederlandsch Bijbelgenootschap, Amsterdam, 1956, pornește de la o foarte aplicată cercetare lexicologica, sintactica și chiar statistică (această incluzând și simbolistică numerelor) a ocurentei principalelor nume divine într-un text limitat pentru a vedea în special relația reciprocă dintre numele ’El, ’Eloah, ’Elohim, pe de o parte, si Yahweh, pe de altă parte. Textul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
prezintă pe larg instrumentele de natură gramaticala și semantica de care traducătorul se poate folosi în vederea realizării unei traduceri inteligibile și firești. În primă fază, cea a analizării textului în limba sursă, indicațiile se referă la analiza gramaticala, la mijloacele sintactice și semotactice de marcare a sensului, la elemente de analiză componențială, la domenii și niveluri semantice și la relațiile dintre ele, la mecanismele de extindere a sensului în direcția utilizării figurate a unor cuvinte și expresii. O mare atenție este
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
zeul ’Pl, iar numele YHWH ar fi un hypocoristicon tipic, forma originară fiind foarte probabil YHWH ’Pl, „’Pl creează”. Dar majoritatea exegeților îl considera persoană a 3-a a imperfectului q"l de la același verb, într-o formă arhaica 186. Sintactic se comportă, indubitabil, ca un nume propriu. De aceea, traducerea cu „Domnul” nu alterează propriu zis semnificația acestui nume, ci îl face mai familiar. În texte poetice, mai ales in psalmi, se întâlnește o formă prescurtata a acestui nume: Y
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
poetic și de incantație pe care il realizează alăturările de nume la sfârșit de verset în Coran este comparabil mai degrabă cu acela al paralelismelor din textele poetice ale Bibliei. E vorba de paralelisme sinonimice, care, din punct de vedere sintactic, sunt așezate fie simetric (a), fie în hiasm (b): a) - we h"y"h l"k YHWH le-’Är ‘Äl"m we-’lohQk le-tip‘artek: „Îți va fi YHWH Lumină veșnică și Dumnezeul tău, Strălucirea ta.” (Is 60, 19
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
mai mult sau mai putin fidelă. După cum era și firesc, cele mai multe nume s‑au bucurat de soluții variate de traducere. Cauza este fie ambiguitatea, polisemia lor, fie existența în limba română a unei game largi de posibilități lexicale și morfo‑sintactice de echivalare." 5.3.1. Mai ales in Coran, contextul nu este totdeauna suficient pentru eliminarea ambiguității semnificațiilor. Făcând apel la numeroasele comentarii exegetice, traducătorul constată că ele sunt de multe ori divergențe deoarece comentatorii pornesc de la sensul primar al
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
limbii literare, în primul rând cu pronunția, dar și situații de scriere fără legătură cu realitatea fonică reprezentată. ” Sistemul ortografic al limbii române este construit pe o bază de criterii generale. Pricipiile ortografiei românești sunt : - principiul fonetic-fonematic ; - principiul morfologic ; - principiul sintactic ; - principiul etimologic ; - principiul stilistic () afectiv simbolic ). Fiecare dintre aceste principii sunt aspecte ale relațiilor dintre ortografia actuală și compartimentele limbii. Cunoașterea lor din școală poate mări interesul pentru formele corecte și înțelegerea lor. Normele ortografice sunt restricții care se impun
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
untdelemn . Cuvintele compuse prin alăturare se scriu cu cratimă : câine-lup, floarea-soarelui, bunăcredință . Se scriu și se pronunță consoane duble în cuvintele formate cu prefixe când consoana finală a prefixului e aceeași cu consoana inițială a rădăcinii : înnoda, înnopta, înnoi. Principiul sintactic Conform cu acest principiu ortografia se referă la conținut, impunând delimitarea grafică a cuvintelor după sensul lor lexical și după valoarea lor gramaticală. Potrivit acestui principiu se impune folosirea semnelor de punctuație în marcarea raporturilor dintre propoziții și părțile de propoziție
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
ortografice se desfășoară în subetape, diferitele tipuri de exerciții având valoarea formativă variabilă. În subetapa exercițiului analitic fiecare componentă, în parte, a deprinderii este reactualizată. În a doua etapă se exersează toate componentele reunite în întregul acțiunii. Este subetapa exercițiului sintactic. Ordinea în care sunt abordate diferite tipuri de exerciții are influență asupra formării deprinderilor. Demersul didactic : pornește de la captarea atenției -verificarea cantitativă și calitativă a temelor -anunțarea temei noi : efectuarea câtorva exerciții de despărțire a cuvintelor în silabe, în sunete
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
natura sa, contestatar. Este cazul paradelor de 1 Mai, care evocă luptele clasei muncitoare și care, ambalate În formele consacrate ale procesiunilor oficale, transmit totuși un mesaj Împotriva ordinii sociale: Ritul ideal de 1 Mai se articulează În jurul unei structuri sintactice identice cu aceea a evenimentului fondator. Ea implică o manifestare a muncitorilor Împotriva puterii patronale, manifestare care se dezvoltă Într-o defilare și care, astfel, ia În stăpânire străzile orașului, Încă dominat de burghezie. Pentru a favoriza reușita reuniunii finale
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și Eugen Ionescu aduc pe scenă personaje caracterizate prin discontinuitate, dezarticulare, amețeală, nebunie, pierderea identității. Similitudinile sunt extinse la procesul de comunicare, în ansamblu. Caragiale a sesizat "uzura expresiilor verbale, convenționalitatea limbajului, capcanele automatismelor" verbalizate. Nonsensurile, gluma absurdă, agramatismul construcțiilor sintactice sunt indicatori cu valoare caracterizantă. Fracturarea sintaxei, digresiunile haotice, noncomunicarea nu caracterizează numai vidul sufletesc al personajelor, inaptitudinea lor de a judeca și raționa. Micșorează distanța temporală și augmentează semnificațiile valorice existente în creațiile amândurora. Loredana Ilie insistă asupra înrudirii
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de conformația specifică epopeii, romanței, epigramei, psalmului etc. devin prin imitare caricaturală atât surse de umor cât și reproșuri exegetice. Pastișarea Psalmilor arghezieni, de pildă, implică și surăsul condescendent al criticului în măsură să reproducă tocmai acele dislocări și amputări sintactice, acele subite redistribuiri de valori gramaticale ale cuvintelor, prin care Arghezi forța limbajul să se împrospăteze, dar care, prin condeiul parodistului dobândesc efecte comice nebănuite: Ajuns acum la pragul tău, mă iată. Cremene dură, mă putui în pisc Să mă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o situație complet diferită, de tristă strâmtorare financiară. Dintre tipurile de ironie precizate de Heinrich F. Plett, cel preferat de Caragiale este asteismul. Un exemplu elocvent și edificator și în privința superiorității ironiei caragialiene în ceea ce privește mânuirea în proporție ideală a semnalelor sintactice și stilistice pentru menținerea echivocului, îl oferă schița Savantul din ciclul Moftangii. În combinație cu paramologia, diasirmul atrage cititorul pe drumul sinuos între justificare și blamare, între admirație și dispreț, primul termen fiind revelat prin antifrază, cel de-al doilea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Discursul înverșunatului Mitică din Situațiunea pune în lumină valențele comice ale anacolutului, iar expozeul incoerent și găunos al lui Farfuridi este o neîntrecută "demonstrație" de prolixitate. În aceeași preocupare a autorului de a exploata în registrul comicului greșelile de construcție sintactică, se înscriu și mostrele de stil birocratic: C.F.R. Raport către șeful mișcării din partea șefului unei gări, În stilul și cu sintaxa" Monitorului Oficial". Pe de altă parte și concentrarea abuzivă, conducând la omiterea unor termeni esențiali pentru clarificarea sensurilor, generează
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
simbolică vizuală (prin desene) a unor senzații tactile sau a unor senzații auditive (incluzând timbrul și frecvența). Teste pentru vocabularul activ și pasiv (TVAP) de J.J. Deltour și D. Hupkens pentru copii de 3-5 ani șl 5-8 ani. Evaluarea aptitudinilor sintactice (NSST) de F. Wrill-Halpen, C. Chevrie-Muller, A.M. Simon, G.Guidet pentru copii de 5-8 ani. Controlul aptitudinilor pentru lectură și scriere (CALE) de A. Girolami-Bolinier; pentru copii de 4-7 ani. Examinarea psihologică a copiilor deficienți de auz se realizează cu
Strategii educa?ionale pentru copiii cu deficien?e de auz by Daniela Nae () [Corola-publishinghouse/Science/84048_a_85373]
-
Eliot e înlocuită de o înșiruire de propoziții cu sens îndoielnic, de gânduri pisicești extrem de inventive și încântătoare. Limba lui Eliot nu mai e, cum spunea el, "dislocată" pentru a crea sensuri noi. Nu se încalcă nicio regulă lexicală sau sintactică, în afară de combinarea copilărească de cuvinte într-unul singur. E ca și cum gravitația lui Eliot s-ar fi retras pentru un moment și, iată, imprecizia cuvintelor nu mai e o tragedie. E de remarcat în aceste poeme despre pisici (animale pe care
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
interesează mai multe compartimente de studiu al limbii. În plan discursiv, modelul de construcție stă sub semnul manifestării atitudinii subiective a emițătorului, realizările lui fiind considerate sintagme puternic marcate afectiv 1. Această particularitate este, în esență, strâns legată de comportamentul sintactic și semantic de tip special. Încărcăturii stilistice îi corespunde la nivel sintactic ordinea specială a constituenților în grupul nominal: informația nouă conținută de predicație este plasată într-o poziție care nu este cea prototipică (N1), o poziție de tematizare forte
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
de construcție stă sub semnul manifestării atitudinii subiective a emițătorului, realizările lui fiind considerate sintagme puternic marcate afectiv 1. Această particularitate este, în esență, strâns legată de comportamentul sintactic și semantic de tip special. Încărcăturii stilistice îi corespunde la nivel sintactic ordinea specială a constituenților în grupul nominal: informația nouă conținută de predicație este plasată într-o poziție care nu este cea prototipică (N1), o poziție de tematizare forte. Au existat foarte multe discuții cu privire la calitatea de centru de grup a
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
română au constituit centrul de interes al unui număr destul de restrâns de studii: Sandfeld și Olsen (1962), Lombard (1965), Tudorică (1967), Tuțescu (1969), Iordan (1975), Lüder (1996), Pană Dindelegan (2002), Vișan (2004). Lucrările semnalează de obicei principalele aspecte ale comportamentului sintactic de tip special al structurii, însă independent de nivelul de limbă sau de componenta diacronică. În română, tiparul de construcție este atestat în limba veche (am identificat ocurențe în texte din secolele al XVI-lea și al XVII-lea). Natura
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
Într-o primă etapă, antepunerea sa poate dobândi valori stilistice, antrenând valori emfatice. Construcția cu de presupune deja un grad superior de subiectivitate. Cât privește specificul construcției în limba română, pot fi făcute câteva observații legate de natura morfologică și sintactică a elementelor N1 și N2: (a) Româna permite apariția unui adjectiv substantivizat în poziția N1 (posibilitatea există și în spaniolă și în italiană): Da' bleaga de Ivona, ea cu serviciu, ea cu prietinile, cu țigarea-n gură și cu cafelile ( G.
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
scurt chestionar, pe care l-am reprodus în final 3. 3. FUNCȚIONAREA TIPARULUI (DET) N1 de N2 ÎN ROMÂNA ACTUALĂ Am urmărit în presă, pe site-uri și pe forumuri sub ce forme și cu ce valori apare utilizat tiparul sintactic studiat. Am pornit de la observația că există o componentă livrescă a realizărilor construcției, actualizată mai ales în literatură și în limba standard, și o componentă familiar-argotică, foarte expresivă, prezentă în limbajul cotidian, în presă și pe internet, uneori strict dependentă
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
politic și social. Pentru a avea o imagine asupra frecvenței și a productivității construcției în limbajul tinerilor, în context familiar sau argotic, am interpretat datele obținute în urma aplicării chestionarului menționat. Observațiile asupra utilizărilor din stadiul actual al limbii vizează comportamentul sintactic (asocierea modificatorilor cu cele două nominale componente, modalitățile de realizare a acordului intern și extern), natura semantică și caracteristicile morfologice ale elementului din prima poziție, mecanismele de interpretare a sensului și uzul propriu-zis al tiparului la nivelul unei categorii foarte
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
natura semantică și caracteristicile morfologice ale elementului din prima poziție, mecanismele de interpretare a sensului și uzul propriu-zis al tiparului la nivelul unei categorii foarte dinamice de vorbitori, adolescenții (frecvență și productivitate). 3.1. Studiul corpusului 3.1.1. Comportamentul sintactic Ambii constituenți pot fi modificați prin adjective. De multe ori alegerea este relativ liberă, adjectivele calificative și unele adjective categoriale însoțind fie primul component, fie pe cel de-al doilea 4. Adjectivele deictice și cele posesive se asociază cu N1
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]