6,281 matches
-
cestiunii Dunării. Se ivește în adevăr un simptom că condescendența mare a guvernului nostru n-a rămas fără efect asupra adversarului îndărătnic din București. Deși d. Ghica, conformîndu-se instrucțiunilor stricte ale lui Sturza, a protestat sus și tare în mod solemn în contra deciziunilor conferinței, totuși a vorbit cu contele Karolyi în alt ton decât cel susținut de ministrul Sturza în Cameră. Sturza a vorbit eroic, Ghica elegic. A debutat cu aceeași propunere pe care noi am făcut-o acum câteva zile
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
are dreptul de-a figura alături cu statele riverane. Nu există o vorbă în Tractatul de la Berlin care să justifice această pretențiune. O respingem și nu vom accepta deciziunile Conferenței, care - ar tinde a ne-o impune. La această declarație solemnă contele Karolyi poate răspunde: Acum doi ani ați admis ca Austria neriverană să fie nu numai primită în Comisia Mixtă, dar chiar s-o prezideze de drept. Așa ați înțeles Tractatul de la Berlin pe atunci; pentru a fi consecuenți trebuie
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
se cinsteau. Amurgul aproape-mbeznat, mirosul de oaie și țuică fiartă cu piper, pălăvrăgeala monotonă în care vocea stinsă, gâjâită a lui tataie se auzea din când în când ca din alt timp și din altă lume, toate erau ciudate și solemne, și au crescut încă în nepământesc când s-a aprins lampa de gaz, cu sticlă și oglinjoară rotundă, pe perete. Ființe de ceară transparentă, sclipiri și întunecime, grave ca la Cina cea de taină, o tăcere cum doar la țară
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de glaucom, spinarea de solzi, mintea de șale și sâni de muiere. Dar ceilalți îngeri, abia arătând un strop de mâhnire pentru ortacul lor prăbușit, își reluară cântarea și, cu câteva bătăi viguroase din aripi, se dezlipiră din țarină, înălțîndu-se solemn către cer, pe raza groasă a dintelui de mucenic, ca un stol de păsări omenești. Sângele, limfa, melancolia și fierea le țâșneau din tălpi ca un jet pro-pulsor, până ce rămaseră curați și limpezi ca lumina cugetării. Ajunși lângă stele, cerurile
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
un incunabul de preț amestecat cu boarfe și maculatură în magazia unui anticar nepriceput; eu, privind distrat tabloul de pe perete, cu o fetiță în rochie roșie, sărind un șotron strâmb, unde fiecare căsuță era desenată cu altă culoare. Foișorul era solemn și stângaci, părea o baracă de scânduri supraînălțată, cu creștetul în nori, iar peste el, ca o lamă cenușie, oblică, atârna umbra chiparosului, în holișor ne-am îmbrățișat ca un frate și-o soră, și ne-am atins obrajii cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
un alt perete decât este el azi, o chiliuță misterioasă, plină de ziare și pachete, care acum nu mai există - sau poate n-a existat niciodată - și treptele monumentale ducând până la ușa liftului. Totul e vast ca-ntr-o bazilică, solemn și înfricoșător. Mai teribilă încă este marea poartă albă a casei liftului, înainte de instalarea lui. Nu există nici o ușă, e doar o deschizătură dreptunghiulară într-un perete. Urc, cuprins de un fel de farmec, treptele pline de sfărâmături și var
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
din perioada când încă mai urcam pe scări, dar ajungând la etajele superioare celui unde stăteam simțeam cum ochii îmi ies din orbite de frică. În acele lumi era mereu tăcere și pustietate. Aerul era verzui, și prin ceața lui solemnă deslușeam imagini ale teroarei: deodată, peste formele familiare pe care le așteptam - ușile apartamentelor de la cinci, cu fiecare detaliu cunoscut, cu plăcuța albastră de pe ușa domnului Mînu, cu vizorul de alamă în formă de pâlnie al milițianului, cu preșul cafeniu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o lăcriță de cuarț prin care se străvedea un dinte de om, cu tot cu lungile lui rădăcini, ema-nînd o aură palidă. Posomoritul preot purta pe cap o mitră de oțel ale cărei ramificații tubulare îi perforau craniul. Rechizitoriul - căci, după expresia solemnă și amenințătoare a fețelor lor de insecte, asta trebuie să fi fost - durase ore-n șir, până când în uriașa sferă căzuse noaptea. Mai luminau acum, ca de fosfor, doar cleștii, șuruburile și lanțetele complicate din mâinile preoților, și dintele din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
tutelează ca un curcubeu, ca un homuncul electric, cu degete uriașe, cu mii de articulații, cu buze de saxofonist, dar cu un corp minuscul de viermișor atârnat de un fir de mătase. Căci Dumnezeirea e un creier enorm, o meduză solemnă cu miliarde de simțuri, alunecând în noaptea abisală, slab luminată de baterii de lumină albastră. Cupola ei pulsează ușor și transparența ei e doar dragoste aurie. O mare meduză care gândește. O gândire care gîn-dește, dar nu în termenii gândirii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
abia sosit de la fabrică, cu părul de la subțiori împuțit de sudoare, mănâncă grăbit și se bagă-n pat lângă femeia lui, o ia după mijloc, își înfundă fața nerasă-n părul ei, aspiră obișnuita duhoare-a rântașului, îi lipește pupoaie solemne pe gură și gât, își înfundă palma în coama ei dintre picioare și-i găsește buzele nepregătite, uscate și rele. Desfă picioarele, moaș-ta-n cur de muiere", iar ea, cu obișnuința silei și-a milei, gîndindu-se deja cum o să doarmă când
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu o ramă întortocheată fabulos. Îmbrățișați, asudați, cu fețele lipite una de alta, ne arătam mereu cîte-un detaliu, ne strâmbam și scoteam limba la chipurile noastre încremenite în pluș, așteptîndu-ne ca și ele să facă la fel, dar marea și solemna mamă cu copilul în brațe (ah, Mircișor din medalion purta codițe aurii, ce m-au făcut să duc mâna la cap și să observ abia atunci că și eu aveam două codițe-mpletite, care-mi ajungeau până aproape de umeri) își păstra
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
aidoma cerului în curăția ei. Ne jucam amândoi și cu covorul, dar altfel decât înainte, când ghiceam dacă din pătrățelele modelului avea să iasă o pasăre sau un melc. Acum priveam cu lupa un colțișor al marelui tablou și spuneam solemn: "Tata o să vină diseară cu un pește mare înfășurat în ziar sub braț" sau "Mîine vine tanti Vasilica pe la noi și-mi aduce glucoza". Și așa se și întîmpla. Mama nu mai trebuia să-mi inventeze povești cu prințese mofturoase
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
El era musafir de seară. Pe jumătate bucuros, pe jumătate nemulțumit, am venit și eu în hol, care deodată, cum a deschis mama, s-a umplut de lume. "Tovarășii sânt de la Securitate", a spus tata, cu o figură gravă și solemnă. Îmi strâmbam gâtul privind în sus către cei trei-patru bărbați ce purtau, în ciuda topelniței de-afară, costume și cravate, ba chiar și pălării pe care acum, din respect pentru mama, le țineau în mâini. Când primeau musafiri, ai mei (mai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de înalte erau treptele, pe care le coboram cu grijă, ținîndu-mă de perete! Cât am locuit în acel bloc cenușiu de pe Garibaldi, o vară și-o toamnă, mi s-a părut mereu că locuiesc într-un sanctuar. Totul acolo era solemn și înfricoșat. Dacă te depărtai pe paliere dincolo de zona cunoscută, spațiul începea să vuiască încetișor, apoi tot mai puternic, până când îți urla direct în urechi, amestecîndu-și țipătul cu al tău. Umbre dense așteptau în adâncul perspectivelor. Ușile se deschideau prin
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
știa fiecare colțișor, așteptând să intre copiii cu steagurile, se simțea altfel decât de obicei. Parcă strălucea. Pe catedră, așezate unele peste altele, ca foile unui aluat, se aflau cele zece cravate de pionier, dintre care una avea să fie-nnodată, solemn, la gâtul lui. Împreună cu cămașa albă, cum nu mai purtase niciodată și pentru care umblase cu o zi înainte cu maică-sa prin tot Lipscaniul, cravata avea să-l schimbe deodată în altceva, în pionier, adică într-unui dintre copiii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
multe ori la careurile din curtea școlii, dintre cele două porți de handbal, unde sute de elevi în uniforme de pionier, cu băști albe pe cap, având insigne în frunte, cântau cântece pionierești, salutau când soseau steagurile. Apoi se-ntîmpla ceva solemn și misterios, președinții de detașament ieșeau în față, se aliniau și, salutând, dădeau pe rând raportul președintei de unitate, o fată dintr-a șaptea cu mari cozi prinse-n buclă ca niște urechi de cățel și cu funde mari și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să se dovedească, spre dezamăgirea copiilor, doar decoruri. Învățătoarea, tovarășa Dogaru, pîstîi o dată scurt și-apoi dădu tonul la cântec. Mircea se bucură când auzi "Republică, măreață vatră", îi plăcea cel mai mult dintre cântecele pionierești, pentru că era lent și solemn, nu săltăreț ca altele. Era emoționat, știa că era o clipă importantă pentru el, de aceea încercă să și cânte puțin, știa că, la fel ca alții fără ureche muzicală (Puică, de exemplu, ar fi trebuit doar să mimeze. De
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și se scălîmba-n toate felurile, de-i făcea și pe cei din clasă să râdă. De cîte-va ori, bănuind ceva, tovarășa se-ntorsese brusc către ei, dar nu reușise să-i prindă, fiindcă nerușinații aveau experiență, încremeneau imediat în poziții solemne. Deși știa că elevii trebuie să-și iubească învățătoarea, care le e ca a doua mamă, Mircea nu prea o iubea pe tovarășa Dogaru. Mai întîi, el se cam temea de foarfece de când mama lui țipase la el când găsise
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
care plutea praful. Pena vorbea atât de repede, turuia cuvintele învățate pe de rost cu atâta detașare, că nu se-nțelegea absolut nimic. Dar după raport, tovarășa se-ntoarse către copii cu un fel de expresie dârză pe față, rostind solemn: "Pentru cauza Partidului, pentru gloria Republicii Populare Române, fiți gata!" La care copiii strigară cât puteau: "Sînt gata-ntotdeauna!" "Dragi copii", începuse pe un ton mai potolit învățătoarea, dar Mircea n-o mai asculta. Se gândea că va merge spre
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Somnoroase păsărele" scoțând la sfârșitul fiecărui vers un fel de mici țipete ciudate: "i-o, i-o, i-o", iar când spunea "Noapteeeeee buuuuuu-năăăăăă!" pe toți îi apuca căscatul. Acum toți copiii înșirați în fața tablei erau deja pionieri și salutau solemn, stângaci însă, căci o făceau prima oară, pe când steagurile se pregăteau să iasă pe ușă. Cum se-nchise ușa-n urma lor, de pe hol se auzi o asemenea hărmălaie (probabil cei patru se-ncăieraseră de-a binelea), că învățătoarea ieși
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sau tencuite, cu câte două etaje, arătând, mai mult sau mai puțin pure, urme de art-nouveau și chiar de cubism, căci fuseseră ridicate, mai toate, între cele două războaie. Ferestrele rotunde ale casei scărilor le dădeau un aer neobișnuit de solemn și de misterios. Între clădirile somptuoase dar prost întreținute erau intercalate în mod bizar și niște depozite, o făbricuță cu zeci de geamuri de sticlă zbârnâitoare și o ghețărie unde, pe un paralelipiped de gheață, umed și translucid la capete
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
e greu să-mi dau seama ce anume. Ca și cum nici nu i-ar fi ascultat, Vassur ceru răstit: ― Doresc să știu care este poziția oficială a Abației în privința cererii Maiestății Sale Imperiale! Ridicând toiagul ca pe un sceptru, Abatele rosti solemn: ― Înainte de a ne onora obligațiile, trebuie să te previn că Ucenicia se dobândește abia după un studiu smerit și îndelungat al învățăturilor Sfântului Augustin cel Nou. Dar chiar și această trudnică muncă nu poate începe înainte ca frații-ostași să se
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
înțelepciune. ― Asta ar însemna că sunt cu adevărat foarte vechi. Dar la ce folosesc? ― Ele sunt deopotrivă arma noastră cea de pe urmă, dar și menirea pe care trebuie să ne-o împlinim. ― Nu înțeleg. ― Fiindcă nu privești cu atenție, rosti solemn Radoslav, de parcă ar fi ținut o predică. Maria se aplecă asupra unei sonde și încercă să o privească din toate unghiurile. Nimic nu părea să o deosebească de oricare alta. Sări pe o treaptă și numără Ouăle. Erau douăzeci și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
moment nu a fost nici locuit, și nu a avut nici norme (Monnet, 1978, p. 241). În 2004, salutând Tratatul care instituie o constituție pentru Europa, Romano Prodi, președinte al Comisiei Europene, afirmă: În 25 martie 1957, în acest loc solemn, Europa răspundea consecințelor războaielor mondiale și ale Războiului Rece printr-un proiect fără precedent de construire a unei democrații supranaționale. Astăzi, Europa își reafirmă originile și unica sa formă de organizare politică pentru a înfrunta provocările globalizării, pentru promovarea valorilor
Construirea democraţiei : la frontiera spaţiului public european by Daniela Piana [Corola-publishinghouse/Administrative/931_a_2439]
-
săi. Ca toți ceilalți, avea barbă, însă părul îi era tăiat uniform, lăsând goală partea din mijloc a capului; ochii săi străluceau de o vie inteligență. întunecat, trecu peste grupul de față o privire severă; apoi, cu un gest lent, solemn, își făcu pe frunte semnul crucii, urmat imediat de mulți dintre cei prezenți. După care luă cuvântul, pe un ton liniștit, dar ferm: — Olegar - dacă tot am ajuns aici - a băut mai mult decât poate duce și numai asta, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]