5,168 matches
-
alege, pentru a-l conduce spre marile izbânzi.“ (Postul de radio București, 22 ianuarie 1978) MAIORESCU Toma George Partid și atom (nota V. I.) „Comunismul, energia atomică a istoriei, dă sens mișcării și timpului forță. Din Partid era noastră își soarbe conștiința și forța.“ („Partid“, Contemporanul, 25 martie 1960) MAITEC Ovidiu „Pentru noi este o mare satisfacție să știm cu câtă grijă suntem înconjurați de președintele țării. Câți șefi de state își găsesc timp pentru a discuta cu artiștii? Îți spun
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
în care trăim.“ (Scînteia, 15 aprilie 1989) ROLL Ștefan „[...] Semicentenar. Centaur de foc, de pasiuni, de eroism - Partid Comunist Român! Privesc de-a lungul a aproape tot atâtor decenii tinerețea mea, în robusta ta prezență, în care mă întrevăd - încrezător, sorbind din forța ta, din măreția ta Tinerețe și fericire a mea, a voastră tovarăși de drum, prieteni, Sângele poate fi și aur topit, poate fi catedrală, strigăt. A fost. Este.“ („Dedicație“, România literară, 6 mai 1971) ROMAN Elly, artist emerit
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
de călăreți care străjuiau la poalele pădurii și chemau tulnicele și se aprindeau și ardeau înalte torțe. Dar eu simțeam că un mare foc se aprindea atunci în sufletele noastre, ale tuturor celor ce-l ascultam pe tovarășul Nicolae Ceaușescu, sorbindu-i fiecare cuvânt de tânăr și viguros urmaș al voievodului ce se odihnea de-acum în împăcare, nu departe de acel loc.“ („Pe dumneavoastră poporul vă iubește și vă urmează“, Luceafărul, 23 ianuarie 1982) BRADU Mircea, dramaturg „Expunerea larg cuprinzătoare
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
-l flatezi. Iar dacă ești o jună sensibilă, realizatoare de emisiuni culturale la TVR, și lîngă personalitate mai adaugi și creatoare, atunci lucrurile nu pot sta decît perfect. Orgoliul se va revărsa în efluvii de elocință și evocări. Juna va sorbi tăcută și cu un zîmbet de admirație vorbele maes trului, îl va privi cum numai ea știe să-l privească și astfel maestrul nostru se va simți, în plus, și bărbat adevărat. (S-o recunoaștem : cu toții, mai mari sau mai
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
nerăsuflate, dînd cu înțeles din cap : nici nu avusese timp de așa ceva. În momentul acela, nepotul simțea nevoia să se indigneze. Spunea de fiecare dată același lucru, cu o voce calmă și stinsă. Bunica nu mai putea de mîndrie, îl sorbea din ochi și își lua și ea un răgaz pentru a duce la bun sfîrșit lucrul pe care îl începuse. Se foia puțin, pentru a-și face loc mai bine, și își freca picioarele unul de altul. Canapeaua amortiza orice
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
era bunăăă, foc ! Dădea rotocoale largi printre mese, se mai oprea pe la vreun client, mai ducea o comandă, și de fiecare dată cînd trecea pe lîngă el îi dădea cu ciocănașul. El stătea degajat, rezemat de tejgheaua barului și își sorbea berea. și, desigur, o sorbea din ochi pe ea. O urmărea cum se strecura printre mese, cu picioarele încordate și fesele nervoase, dar părînd că nu face nici un efort, și cu sînii aceia colosali, care nu se lăsau clintiți de
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
largi printre mese, se mai oprea pe la vreun client, mai ducea o comandă, și de fiecare dată cînd trecea pe lîngă el îi dădea cu ciocănașul. El stătea degajat, rezemat de tejgheaua barului și își sorbea berea. și, desigur, o sorbea din ochi pe ea. O urmărea cum se strecura printre mese, cu picioarele încordate și fesele nervoase, dar părînd că nu face nici un efort, și cu sînii aceia colosali, care nu se lăsau clintiți de nici un avînt... „Piff !“ ...Cu sînii
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
admirator“ îi scrisese despre călătoriile intergalactice și despre posibilitatea ca, pe aceeași orbită cu Pămîntul, dar diametral opus față de soare, să mai existe o planetă ; pe domnul Tyler îl apucase un acces subit de tuse exact cînd se pregătea să soarbă din cafea, ceea ce îl făcu să-și păteze puțin cravata ; domnul Herman își smulgea firele de păr din nas ; domnul și doamna Cramer se certau, dar fără să mai spargă nimic de data aceasta. Penisul lui John Wayne Bobbitt trecu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
secere, țăranul se descoperea, își făcea semnul crucii, rostea cu toată credința formula „Doamne-ajută!” și, după ce își scuipa în palmele bătătorite și crăpate, se apuca cu nădejde de treabă. Nu se îndura să întrerupă lucrul decât atunci când, răzbit de sete, sorbea apa călie din cofăielul adăpostit la umbra unei tufe. Înceta lucrul la prânzul cel mare, când soarele dogorâtor se afla deasupra capului, pentru a-și potoli foamea. După ce îmbuca în grabă bruma de merinde aduse în traistă și se închina
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
și în momentele mai tensionate, când vorbele aspre ale Mărioarei se îndreptau și spre el, cu justificată pornire. Vrednică femeie era Mărioara. Harnică, pricepută, înțeleaptă și iubitoare, ținea casa ca paharul iar copiii curați, bine hrăniți și bine struniți. Îi sorbea din priviri, i se umplea inima de bucurie și fericire văzându-i crescând frumos, jucându-se și chiar certându-se. Și Dumitru Dascălu își iubea odraslele, dar în sufletul lui. Recunoaște că i se topea inima de mulțumire când vedea
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
lucruri vechi și de tămâie ce pluteau în încăperile familiare, toate aceste diverse lucruri împreună, amestecate în umbră, sub invizibile bătăi de aripi de îngeri, formară acolo ceva nou, neașteptat, de o nobleță și de o candoare incomparabile. Noul născut sorbi tot amestecul acesta cu prima sa înghițitură de aer. "Et ce fut l'âme de M. Bornier." Fantezie de poet, desigur. Oare doctrinele și sistemele care încearcă să explice misterioasa formațiune a sufletului uman sau să lămurească procesul prin care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
o înălțime, în imediata apropiere a Iașului, am găsit o fântână minunată. (Această întâmplare avea loc după lungi privațiuni și mizerii pe care mareșalul le îndurase pe drumurile Rusiei.) Am, sărutat-o înainte de a o bea, apa aceasta binecuvântată; am sorbit-o cu privirea, înainte de a-mi uda buzele în unda ei clară... Sunt instalat într-unul din acele palate superbe, pe care boierii moldoveni le clădesc în spirit oriental și din care am putut număra peste patruzeci..." Călătorii din prima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
în dormitor, cu ușa încuiată, perforându-și apendicele sau splina. Elevele de la pensioane sau de la școala de moașe, fie că nu le-a răspuns "individul" la amor, fie că le-a profanat sentimentele de totdeauna, se omoară în grădina Copou, sorbind o litră de tinctură de iod..." Și așa mai departe; lista continuă. Sunt, e drept, și scriitori care au cuvinte bune pentru Iași; chiar dacă lăsăm pe ieșeni la o parte. Printre aceștia se cuvine să citez numele, de atâtea ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
din lucrurile lui, din viața lui, din sufletul lui. Să rătăcesc o noapte întreagă, pe sub zidurile-i vechi, prin aleile cu pomi desfrunziți... Să simt din nou influența lui, acțiunea lui asupra sufletului meu; s-ascult tăcerea lui adâncă, să sorb tristețea lui, să plec din nou urechea la lucrurile pe care mi le-au povestit, de atâtea ori, turnurile bătrâne, zidurile măcinate, grădinile pustii... Să-mi amintesc... Să mă retrăiesc... Nici nu știu cum am ajuns aici; în fața casei pe care nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
gară. Așa am și făcut, mi- am plătit pizza exact cu suta de mii de la tânărul din tren, m-am dus pe peronul unde urma să tragă trenul meu spre Oradea, și am început să mă delectez cu pizza mea, sorbind din ochi feliile mari de ciuperci cu care era presărată. Încă de când am cumpărat-o, era tăiată în 4 bucăți și am început să mănânc cu poftă. La un moment dat s-a apropiat de mine un cerșetor, șchiop
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
de măritat se strâng la șezătoare în casa unei femei mai bătrâne ca să atragă atenția băieților din sat asupra lor. (Nu că asta făceau acum câteva sute de ani, ci se întâmplă chiar în zilele noastre, eventual în timp ce noi ne sorbim cafeaua și ne uităm, relaxați, la televizor.) Că obișnuiesc să ia tăciuni din foc și săi stropească cu apă - aceasta fiind o formă de magie prin careși atrag pețitorii. Că unele chiar „urinează discret“ pe acei tăciuni și, cu cât
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
cu usturoi grinda“ etc. Fetele mari de la țară sunt însă conștiente că mult mai eficientă pentru viitorul lor amoros este discoteca de la căminul cultural. Iar țăranii, îmbrăcați cu flanele luate din talcioc, se uită la domnul acela de la oraș care soarbe pofticios din borșul dumnezeiesc - făcut după o rețetă tradițională, dacă nu chiar neolitică (cu muguri de trestie și șapte tipuri de pește) - șiși înmoaie pâinea în sosul conservei de stavrid pe careo au în față. (2003) Când literatura intră pe
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
au evoluat artiști de marcă. Prima doamnă e puțin neliniștită: ritmul alert lar putea ademeni pe președinte, ceea ce nu e foarte indicat după recenta operație. Șeful statului alege însă să rămână așezat la masă și să schimbe priviri cu soția, sorbind degajat din paharul pe carel are în față. Chelnerul care l a servit nea declarat, în exclusivitate pentru postul nostru, că președintele a cerut un fresh de portocale, pe care i la preparat din două fructe stoarse cu grijă în fața
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Tu nu poți iubi nimic. Cel care iubește nu poate goni Întruna. La un moment dat trebuie să se oprească. Tu Însă... Mă uit, Tezeu, cum spumegă valurile În urma corăbiei tale și-mi spun că e un destin ce te soarbe mereu. Dar mă mîhnește felul cum ai fugit, hoțește. I-a fost oare frică de lacrimile unei femei celui care a ucis Minotaurul? Sau i-a fost cumva rușine de destinul său? Aceasta Îmi arată Însă, Tezeu, că n-ai
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ușor și mai firesc decît să Întîrzie În fața oglinzii... Aparent, prin Narcis omul era pe punctul să devină propriul său zeu. El se cufundă În sine. Se Încordează să-și atingă adevărul propriu, dar Întinde mîinile În gol. Vrea să soarbă parfumul unei flori, dar această floare este otrăvită. Singurătatea În care se afundă ca Într-un labirint. Ceea ce părea iubire clinică nu e decît disperare ce crește. Deasupra apei, dansul negru al melancoliei strînge tot mai mult cercul În jurul său
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
din superficialitate, ne plîngem am fi proiectați În vid. Ea l-a doborît pe Icar, dar ea e singura care face posibil zborul. Altfel ne-am azvîrli aripile și ne-am agață cu mîinile de rădăcinile copacilor ca să nu ne soarbă neantul. Ulise a aflat În felul său acest adevăr după ce a rătăcit zece ani pe mare. Și dacă tensiunea gotică neagă zidurile pe care se sprijină, Icar nu-l neagă pe Anteu. Cum nici florile acestea albe spînzurate pe gardul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pe Icar, cu toate că Anteu nu neagă zborul și aripile, ci le cere numai sa nu uite. Toată forța gigantului se bizuie pe faptul că a Înțeles cît datorează fidelității și că prima trădare o săvîrșim cu memoria noastră. El Își soarbe puterea din aceeași convingere ca și Ulise, că orice odisee trebuie să se sprijine pe o Ithacă. A nega e necesar, altfel nu s-ar putea afirma nimic, dar Anteu ne lasă să Înțelegem că deșertul Începe foarte aproape de negație
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
furtuni și ploi reci. Aștepta o alinare de la soartă, ca un pom care așteaptă binecuvântarea cerului și a pământului pentru a supraviețui. În fiecare dintre noi freamătă și înmugurește ceva. Ea se așeză cu capul pe umărul copacului din ea, sorbi din seva lui pentru echilibrul ei mental de care avea nevoie pentru a păși pe un tărâm necunoscut și pentru a trăi într-o altă formă și dimensiune, zicându-și: ,,Durerea este inevitabilă, dar suferința are alternativă.” Înțelesese că nu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cu timiditate în glas: - Ai să te convingi că-i mult mai bună aici. Miroase foarte frumos. - Știu că nu se compară, dar m-am obișnuit să beau ce găsesc. - Asta-i cafea făcută la filtru. E delicioasă, zise Leon sorbind din lichidul fierbinte. - Mie îmi este dor de cafeaua mea de acasă, făcută la ibric. - Și de ce îți mai esti dor? - De foarte multe. Bărbatul blond îi atinse un punct sensibil, iar ea simțea că nici lumina unui fulger nu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
lucea din ce în ce mai tare. La rândul ei, Nicole îl observă și ca un făcut murmură și ea zicând: - Dumnezeule! N-am mai văzut un bărbat atât de chipeș. Îi părea atât de frumos, că dacă ar fi putut l-ar fi sorbit ca pe o picătură de apă dintr-o linguriță. Era îmbujorată, mulțumită de sine, cu respirația precipitată iar zâmbetul ei îi mângâia obrajii. Ochii ei verzi erau limpezi ca o apă cristalină. Amândoi erau vrăjiți simțind că le arde sufletul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]