5,251 matches
-
Ai dreptate în privința asta. — Știu că Major nu e de prea mult timp în post și toți suntem un pic îngrijorați că nu știe ce jocuri face. Dar ascultă-mă pe mine - e băiat bun. Face ce i se spune. Sorbi o gură de ceai. Și-n plus, poate că se mută în curând. — Deja? — Așa se pare. Margaret și Nigel par să dea atacul final. Bănuim că va fi un post liber la Numărul Unsprezece în curând. Thomas memoriză această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mă voi ocupa de detalii mai târziu. Deci mi-am adus din bucătărie o sticlă de vin alb, mi-am turnat un pahar plin și am scris prima propoziție. Îl urmă în dormitor. Era un început bun. Nimic complicat. Am sorbit din vin și mi-am frecat mâinile. Poate nu va fi la fel de greu cum crezusem. Acum, poate vreo două propoziții prin care să descriu dormitorul și apoi suntem p edrumul cel bun. Era o Ce era totuși? Nu voiam deocamdată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
personalitate, cu atât mai vulgară cu cât fusese menită să-i păcălească pe clienții neavertizați că făcea parte dintr-un cunoscut lanț de fast food. Se chema Nantucket Fried Chicken. Cred că eu am primit cafeaua, spuse doctor Gillam, după ce sorbi din ceașca ei de hârtie. Am schimbat băuturile. — Nu, ăsta ar putea fi ceaiul, am spus eu, gustându-l nedumerit. Dar n-am mai schimbat băuturile. N-avea rost. Ați trecut printr-un calvar ieri-noapte, începu ea după câteva momente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ziua când s-a întâmplat? — Michael, ți-am spus. L-am mai văzut o dată, zece ani mai târziu. Și tu la fel. Ți-am mai spus asta. Cum adică l-am văzut? Nu l-am văzut niciodată. Mama lui mai sorbi o gură din ceai și începu să povestească. Era o dimineață dintr-o zi de lucru și eu eram în oraș la cumpărături. Mă simțeam cam deprimată și m-am dus la cafeneaua Reckham să beau o ceașcă de ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
prea uimit ca să vorbească - până când, distrus, reuși să întrebe: — Și pe urmă? Pe urmă nimic, spuse mama lui. A plecat și nici unul din noi nu l-a mai văzut. Și n-am mai avut vești de la el. Când să mai soarbă din ceai, ezită. Doar că... — Da? — A întrebat dacă am putea să-i dăm o fotografie. Îmi amintesc și acum cum te-a descris - „singura urmă pe care am reușit s-o las în acești douăzeci de ani“ - și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
rarele momente când ies din casă, mă clatin. Aerul mă dărâmă de pe picioare, însă chiar și așa, nu-mi pot înfrâna curiozitatea nebună de a revedea lumea. În metrou, mă holbez pur și simplu la oameni, îi fixez fără jenă, sorb situații, fragmente de dialog, sunete, trag adânc în piept tapajul continuu al lumii de afară. Când Mircea este acasă, zilele sunt mult mai ușoare. Încearcă să ia amândoi copiii asupra lui. Mă închid în camera mică și încerc să nu
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
și plante ceasul său propriu de putere. Grădinarii cunosc și astăzi unele din aceste taine de răsădire, plivire și recoltare a diverselor specii în conformitate cu fazele de creștere și descreștere a celei care, la hinduși, întruchipa vasul sfânt din care zeii sorb licoarea nemuririi. Și pentru taoiști, luna era un copil care se naște, crește, îmbătrânește și moare, pentru a renaște în următoarea lună, în vreme ce în unele variante de legende de origine culese pe teritoriul patriei noastre, luna e un omuleț pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
masă cum îi e obiceiul, cu o strachină de pesmeți și un degetar de vin. Părintele își pune un deget pe buze și încruntă sprânceana dreaptă. Apoi întinde mâna, apucă un pesmet și începe să ronțăie hotărât, cu meșteșug. Apoi soarbe și din păhăruțul cu vin. Pe cățel l-a botezat Mureș. Jos la rădăcina carpenului Mureș îl așteaptă, cu ochii lui de câine eschimos. Când în sfârșit stăpânul se dă jos din pom, câinele i se alătură trufaș și oarecum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
secundă, clatină sărbătorita din cap. Hai, la mulți ani! Și cele patru doamne, de caro, de treflă, de pică și de cupă, ciocnesc paharele de fetească neagră. Să vă spun ce am visat azi noapte, spune Bianca după ce-a sorbit. Atât de clar încât, stai, să vă spun. Eram în oraș, îmi căutam o geantă, umblam așa aiurea prin magazine, când deodată cineva m-a prins de braț și mi-a șoptit în ureche, „Trebuie să te duci la Oituz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de ne coboară, Dar numai amândoi, amândoi... Nu doar umila carne... Nu doar umila carne se-adapă-n oaza ta, adâncul cald-răcoritor, izvor secret de prezumtive vieți. Nu doar umila carne îți cată umbra arborilor zvelți: sub ei cu primitivă însetare să sorb până la fund uitarea clipei. Ci glasul ferm al unui om străvechi îmi dă porunci cu însăși șoapta mea să te iubesc cum n-am putut iubi când gândul prizonier zăcea-n umila carne. 28 iulie 2006 Dimineața devreme. Nu mai
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
iar pentru a te bucura de ele în siguranță trebuie să-i extermini raționamentul este același cu al tîlharilor de drumul mare. Pentru a otrăvi niște cardinali, Borgia îi invită să ia masa la tatăl lui: Papa și cu el sorb, din neatenție, din băutura otrăvitoare, iar Papa Alexandru VI moare. Borgia scapă, dar nenorocit pe viață, răsplată cuvenită asasinilor și otrăvitorilor. Iată prudența, abilitatea și virtuțile pe care Machiavelli nu încetează a le ridica în slăvi; faimosul episcop de Meaux
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
la mijloc, Îi răspunse negrul, de lângă foc. Nu vreți o ceașcă de cafea, domnu’ Adams? Îi Întinse ceașca și netezi haina pe care o așezase sub capul leșinatului. — Păi, În primul rând c-a luat prea multă bătaie, spuse negrul sorbindu-și cafeaua. Da’ asta mai mult l-a prostit. Și apoi a fost treaba cu soră-sa, care-i era impresar, și În ziare tot scriau povești cu frați și surori și cum ea Își iubea fratele, și cum el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vorbit cu limba cam împleticită: Măi călu... luțule. Tuuu mănânci, iar eu să... să stau așaaa ca Mutuuu? Euuu am... am săăă beau. Uite sti... sticla aici! Îiii cam goa...lă, da’ o umple eaaa Maranda... Odată cu ultima vorbă, a sorbit și cea din urmă picătură de rachiu. A intrat în casă și s-a întins pe laiță. Pe când îl învăluia somnul, a intrat Maranda. Ce faci, Toadere, dormi? Nuuu. Te aștep...tam pe tiiine. Nu cumva te-ai îmbătat? Așaaa
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
lui a pornit să sufle de îți tăia pielea obrazului. Pe nesimțite, ninsoarea s-a întețit încât totul s-a prefăcut într-un viscol năpraznic. Crâșmarul făcea ce făcea și mereu își arunca privirea către Toaibă, care, dus pe gânduri, sorbea din când în când din țoiul din fața lui. Când s-a lăsat noaptea - la cererea lui Toaibă - crâșmarul i-a umplut țoiul, dar i-a șoptit: Toadere, eu cred că îi deajuns cât ai băut astăzi. Ar fi bine să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Era În vorbirea lor o plăcere abia reținută, ce nu putea ascunde prea dibaci ipocrizii și refulări, - În definitiv era vorba de o „legătură nepermisă” așa cum pe drept cuvînt observară competent și obiectiv fiecare din ele, În timp ce tînăra profesoară asculta, sorbindu-și cafeaua. „Într-adevăr nepermisă” gîndi Marga Popescu. „Dar de ce nepermisă? se trezi Întrebîndu-se. Dacă aș pune o asemenea Întrebare cu voce tare, aș fi precis dezaprobată. Mai mult chiar, s-ar gîndi cine știe ce despre mine”. Dar cum În asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
îndelung, ridicând ochii spre cer și mulțumind zeilor că-i scoseseră în cale un asemenea bucătar. — Gustă - Vitellius împinse tava spre Valens. E sublim. Își afundă degetele în sos, căutând bucata cea mai mare. Flavius Valens clătină din cap și sorbi vin din cupa pe care o ținea în mână. Își ținea spatele drept și îl fixa pe Listarius cu ochii săi reci, verzui. O privire de șarpe. — Tatăl tău a fost cumva în slujba lui Capito? Nu știu cine-i Capito, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dintre Vitellius și Flavius Valens. Nu ți-am spus însă că Vitellius se teme că tu vei ajunge comandantul Legiunii Galbiana aici, în Pannonia. Se gândește că-i vei fi dușman și intuiește că ești foarte periculos. Antonius tăcea și sorbea din vin, preocupat parcă de un gând care nu-i dădea pace. — Antonius - Valerius se întoarse spre fratele său. Legatul tău acceptă să-l înroleze pe Titus? — Da. Când a aflat că Vitellius a aranjat să fie ales împărat, împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mesteca și o lăsă să cadă pe tavă, înmărmurit. — Aseară, medicul ne-a spus despre uciderea lui Galba, răspunse Hector. A aflat vestea în Pannonia, când un mesager le-a povestit legatului legiunii și tribunilor ce s-a întâmplat. Hangiul sorbea fiecare cuvânt. Hector povesti că, la calendele lui ianuarie, când Galba depunea din nou jurământul pentru consulat, în timpul sacrificiului adus zeilor coroana îi căzuse de pe cap, iar când era pe punctul să ia auspiciile, puii sacri își luaseră zborul. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Caecina Alienus și soldații lui se țin de tâlhării și măceluri. Au devastat ținuturile helvetilor, care au refuzat să-l recunoască pe Vitellius ca împărat. Au ucis mii de oameni și au vândut multe alte mii ca sclavi. Julius Civilis sorbi din cupa pe care i-o oferise Valerius. — Asta fac cele două armate ale lui Vitellius, adăugă. Amândouă se îndreaptă spre Alpes, una dintr-o parte, una din cealaltă, și vor invada Italia. Eu aștept ordinele legatului Valerius Mucrus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ei limpezi, care nu trădau prin nimic viața tumultuoasă pe care o dusese. Calvia avusese mulți amanți și făcuse multe comploturi; pe cei dintâi îi părăsea după ce se plictisea de ei, iar cele din urmă îi aduseseră multe câștiguri. Antonius sorbi infuzia și, după câteva clipe, o senzație plăcută i se răspândi în trup. Își sprijini spatele de platanul de lângă banca pe care ședea. Dinspre zidurile orașului se auzea zarvă. — Jocurile de la circ. Mulțimea se aude de-aici, spuse Calvia. După cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe masă și ieși. — Bea, îi zise Calvia lui Antonius, întinzându-i vasul; apoi arătă spre sac: Aici sunt monede de aur. Multe... Sunt ale tale. Cumpără pentru oamenii tăi cele mai bune arme și cei mai buni cai. Antonius sorbi în tăcere, privind-o gânditor. — Crezi că-ți dau asta pentru că aștept ceva de la tine? îl întrebă ea batjocoritor. Te întrebi ce vreau în schimb? - arătă spre sac. Ei bine, știu că sunt unul dintre puținii oameni bogați care, atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Noroc că soldații, care-mi sunt credincioși, l-au pus în lanțuri. Apoi vii să-mi spui că răzvrătiții au invadat Italia și ne-au învins... Chiar crezi că am chef să te ascult? Vitellius duse cupa la gură și sorbi cu sete. — Unde e acum mesagerul? — La palat. Știe toate amănuntele... — Cui i-a transmis vestea? îl întrerupse Vitellius, zâmbind mulțimii care continua să-l aplaude. Doar ție, după cum am poruncit? — Doar mie, răspunse Cerpicus, aruncând o privire spre Flavius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
înscrie în cartea neamului nostr u o mare pagină de înălțare morală. Fiu al unui plugar din ț inut ul Bârladului, el moștenește dragostea de glia pe care pări ntel e său o iubea atât și de unde, odată cu hrana, a sorbit întreaga întruchipare a sufletului său. Colindând dea luri și văi, rătăcind pe marginea apelor sau afundându-se în adâncul codrilor, stăpânind, cu privirea văile ce se desprind din vârful dealurilor sau strângând la piept fl orile ce-i răsăreau la
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
în cristale de vers. În trecerea anilor, am tot adăugat întâmplări! nu mai puteam... aduse la ureche, sa le ascult pulsul, să le eliberez iar de pomi, de vița de vie, de vinul bun pe care nu-l mai pot sorbi, de spicele grâului grele de sămânța mirabilă, să le ascult cântecul de pasăre întrerupt. Mărturisire Ar trebui un duhovnic cu vocea severă și înaltă, să-i spunem ce se mai întâmplă, cu ființa noastră, uitată aici pe pământ. Ne va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
colț mai găsești câte un câine visând la soare lângă trunchiul de brazi. Se strânge inima, și mâinile se desfac într-o lume de cerșetori, iubitori cu masca opacă, fără zâmbet și fără rid! Măcar un blid de aer să soarbă Inima înghețată și oarbă. Agenda Stă o agendă veche din 1966 pe scrin, mi-a răpit privirea într-un joc trist. Prin apele de venin a rămas inelul cu piatră de ametist. Agenda a trăit goală ca vremea în sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]