5,220 matches
-
acumulare de imagini, de simboluri, peisaje, iar acumularea Înseamnă, cum știm, o capacitate sporită de strălucire. Deschiderea prea mare a poeziei Îi Împiedică privirea să se concentreze asupra unui obiect și să-l pătrundă. Spirit al suprafețelor strălucitoare, poet al spumelor fosforescente, al peisajelor odorante, Bolintineanu n-are acces la mitologia interioară a spațiului. Bosforul său nu este, cu toate acestea, un spațiu al barbariei. Bolintineanu reabilitează lumea otomană, atît de contestată În epoca romantică. O reabilitează atît de mult Încît
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și subiect un număr de clișee prin care privirea (arma, totuși, cea mai puternică a poetului) străbate greu. VÎrful de munte, valea verde din Cea de pe urmă noapte a lui Minai cel Mare sau stînca neagră, rîpa stearpă, rîul de spume, citate deja, sînt simple repere de regie. Cronotopul legendelor se situează În altă parte. Eroii lui Bolintineanu stau la masă sau luptă pe cîmpul de bătălie. Minai „stă În capul mesei, Între căpitani”, Mircea stă pe tron „Într-o sală
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un punct, retorismul inconștient Începe să-și creeze propria-i figură. Simțualismul nebulos, spontan, debordant capătă, atunci, gustul ordinei. Bricolînd, poetul Își montează din retoricile tuturor, propria retorică. Formele Încep să-și fabrice fondul de care au nevoie și din spuma acestor clișee, locuri comune, modele, se ridică un peisaj. Spiritul Își construiește un corp, retorismul desfrînat o retorică virtuoasă. Obiectul liric iese la Bolintineanu din această disponibilitate nemărginită a spiritului său poetic. Apoi obiectul Începe să aibă propriile exigențe, sfîrșind
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
adaptează disciplinei lui interioare. Orice accent de urgență este eliminat. Poetul are de la Început instrumentele trebuitoare pentru a exprima orice idee. Dispare din literatura lui acea senzație (pe care o găsim la Heliade, Bolintineanu) de naștere grea a poeziei din spuma unui limbaj incongruent. Versul lui Alecsandri este fluent, polisat, bătaia e regulată, muzicalitatea tinde să potolească și să uniformizeze accentele aspre ale sensibilității și, implicit, ale lumii exterioare. Pentru Alecsandri lucrurile se Împart În două categorii: prietenoase și „rele”. Cele
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cade!... Din nălțime În fum se prăbușește C-un muget lung, sălbatic, grozav, răsunător, Din stînci În stînci el saltă zdrobit; se risipește Precum o-mpârăjie de glorios popor. Frumoasa-i limpezime În clipă turburată Se schimbă-n largi troiene de spume argintii Ce valmeș se răstoarnă cu-o furie turbată, Formînd o avalanșă de cataracte mii. Și valuri peste valuri s-azvîrl spumegătoare, Se sparg țîșnind În aer, și ferb scoțînd scântei, Și pulberea de apă, alin plutind la soare, Se-ncinge
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a valma, Și cu peatra măcinată și cu petrele-aruncate El iezește, bate, umflă rîurile tulburate. Culmele trec peste șesuri, apele trec peste maluri, Valuri mari se sparg În zgomot, răpezite peste dealuri, Dar nici clopotul lor aprig, clăbucind, ferbînd În spume, Nici chiar troncătul de zdraveni bolovani În rostogol Nu-ngrozesc ca uriașul ce s-arată crunt la lume, Cu fălci negre scrîșnitoare, cu ochi roși, cu peptul gol, El apare pe sub nouri ca un munte de turbare Ce amenință pămîntul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sexualității: femeia "bălană" urmează temătoare în desiș pe "un om oacheș, păros, cu mâni mari flocoase". "Zdrobit", "descompus", Bizu se întoarce acasă "cu altă moarte în suflet decât cea cu care venise", înțelegând finalmente că "din jocul alintat cu florile, spuma albă a trupului fraged nu se ceruse decât frământată, murdărită, pângărită de duritatea brațelor păroase ale necunoscutului brun...". Contactul cu realitatea trivială a sexualității îl obligă de acum înainte să se îndoiască de puritatea amorului și a femeii ("icoană ideală
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
-l împiedică să fie în continuare robul iubirii "pentru o ființă ireală". Astfel că, deși femeia "pornise mai de mult să-i umble prin imaginație", la început "nu sub forma dragostei", ci a "nevoii de dragoste", "trupul bărbatului păros peste spuma albă a femeii îl tulburase și-i biciuise simțirea cu furnicări de senzualitate necunoscute încă". Ceea ce merită reținut de aici e că, anihilând propensiunea "thanatofilă", obsesia erotică a adolescentului se manifestă disociat, atât ca "trebuință sufletească de a iubi platonic
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
copil cuminte Să am grijă de el. Nu vreau să zică lumea: „Uite-l pe murdărel!” Periuța Dinții veseli și curați Seamănă ca niște frați. Bucuroasă periuța Se dă uta, uta, uta. Dansa nu știe de glumă Freacă până iese spumă Și de aceea pe Ionel Dinții nu-l mai dor de fel. Gimnastică Gelu, Barbu, Gică, Gina Fac gimnastică spunând: Unu doi, unu doi! Faceți toți la fel ca noi! Așa creștem noi cei mici, Sănătoși, voioși, voinici. Iubește curățenia
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
necunoscute: „A scrie” și „A citi”. 111 ¾ GHICITORI O cutie cu fereastră În zadar te uiți la mine Spune vești în casa noastră. Că te vezi numai pe tine. Are foi și nu e pom Dacă-l uzi el face spumă Îți vorbește și nu-i om, Și-ți alunecă prin mâna. Da povețe, sfaturi multe Celor ce vor să asculte. Os cu dinții subțirei Un arici mititel Aranjam părul cu ei. Curățăm dinții cu el. Se găsește în ghiozdane O
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
spinteca-o, așa cum au făcut cu burțile pruncilor. Ar gâtui-o, așa cum au făcut cu femeile pe care le siluiau. S-ar mulțumi să dănțuiască În jurul unui uriaș autodafeu, așa cum i-au Învățat maeștrii lor din Nürnberg. Și atunci, șoapte, spume șterse la repezeală În colțul buzelor. Să nu observe. Înjurături svârlite În siguranța anonimatului. Trebuiesc ținuți la ochi, ca potăile care latră după uluci bine prinse, să nu scape pe lângă o scândură ruptă și să muște. Până le sosește să
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
joacă - treziți din somn, cocorii goi În rouă/s-au mult chemat pe câmpuri, mâine pleacă. Din fundul zării, tânără, o lume/neprididit se-ndrumă către ape, cu pluguri mari de vreri și târnăcoape/să-ncerce-n miez terasele de spume. Iar când răzbi-va fluviu-n litoral/- ochian mănos culcat Între uscaturi - o să-l Încingă-n rouă, pe de laturi,/o dimineață cât un ideal”. SUCCESELE POEZIEI Dar dacă nu așa trebuia să se scrie poezie, să apelăm la câteva
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
te-a-mboldit Să studiezi atât de-amănunțit Articolul lui Stalin ce abia Ieri l-ai putut citi și Învăța? - Citind articolul am fost mișcată. Apoi privind spre sala plină, vastă: - Am priceput care-i puterea noastră. Când, În Apus, nemernicii În spume Vor iar să azvârle-n foc Întreaga lume Și cu-ale lor Înveninate bale Urzesc mârșave planuri criminale; În lumea noastră, unde e cuptorul Ce coace ca pe-o pâine viitorul, Cuvântul spus de Stalin este pace, E-un mândru
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
la Canal nu este așa cum apare În poezie. (Ă). Alexandru Andrițoiu știe că o construcție ca aceea a Canalului e pândită cu ură de nenumărați dușmani și o spune: «Dușmanul de aceea se tot zbate, Îi fierbe sângele și face spume». El nu demască Însă pe acești dușmani, nu ne arată concret cum acționează, sub ce chipuri se ascund, ce mijloace Întrebuințează pentru a prejudicia munca, pentru ca astfel ei să poată fi descoperiți și În alte sectoare ale vieții noastre publice
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
înlocuite numaidecît cu babaicile cele mari, care intrară zgomotos în acțiune. Pufăind mereu din pipă, Stubb își îndemnă oamenii la atac. Da, balena își schimbase brusc tactica. Pe deplin conștientă de primejdie, înota cu capul în afară, prin viitoarea de spumă pe care-o stîrnea. Ă Pe ea, băieți, pe ea! Nu vă grăbiți, însă, înaintați ușurel, dar n-o lăsați, prindeți-o! striga Stubb, scoțînd fum pe nări. Ca fulgerul, băieți! N-o lăsați! Hai, Tashtego, trage vîrtos! Trageți cu toții
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de aur era însuși sîmburele vieții animalului; Stubb îl atinse, căci, ieșind din starea-i de letargie pentru a intra în agitația de nedescris a agoniei sale, monstrul se bălăci în propriu-i sînge și se înfășură într-o impenetrabilă spumă clocotitoare. Ambarcațiunea primejduită se trase numaidecît înapoi și ieși orbește, cu mare greutate, din acel amurg fantastic la lumina limpede a zilei. Balena, parcă mai potolită, se arătă din nou - tăvălindu-se cînd pe-o parte cînd pe alta, dilatîndu-și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
namila albă e reperată de vreun sfielnic vas de război sau de vreun neajutorat vas de explorare, de la o distanță ce ascunde stolurile de păsări, dar lasă totuși să se vadă nămetul care plutește în razele soarelui și spulberul de spumă albă din jurul lui, o mînă tremurătoare transformă cadavrul inofensiv al balenei, scriind în jurnalul de bord: „Atenție, bancuri de nisip, stînci și brizanți în apropiere!“. Și, ani și ani după aceea, corăbiile vor ocoli poate acel loc, așa cum oile neghioabe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a Niagarei în vîltoarea apelor; corabia, ușurată brusc de povară, se rostogoli pe cealaltă parte, dezvăluindu-și arama strălucitoarea a carenei; toți marinarii rămaseră fără suflare în timp ce Daggoo apărea - cînd peste capetele lor, cînd deasupra apei - printr-o ceață de spumă deasă, agățat de palancul ce se legăna ca un pendul, iar nefericitul de Tashtego, îngropat de viu, se ducea la fund! Dar abia se spulberase ceața aceea orbitoare, cînd un trup gol, țînînd în mînă o sabie de abordare, fu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Starbuck, Stubb și Flask profitară de prilej și, chiuind, se avîntară înainte și luară poziție pieziș în apropierea ambarcațiunii germane. Peste o secundă, toate cele patru ambarcațiuni intrară, de-a curmezișul, în făgașul despicat de balenă, al cărei vîrtej de spumă se întindea de-o parte și de alta. Era o priveliște cumplită și înnebunitoare, deși îți trezea milă. Balena înota acum cu capul în afară, azvîrlindu-și înainte jetul chinuit, în timp ce unica ei aripă i se zbătea într-o spaimă de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
harponistul lui în picioare, că Tashtego, Queequeg și Daggoo săriră ca niște tigri și, înșirați în diagonală, își lansară simultan harpoanele; zburînd peste capul harponistului neamț, aceste trei harpoane din Nantucket se înfipseră în trupul balenei. Un nor orbitor de spumă și de vîlvătăi albe! Cele trei ambarcațiuni, zguduite de fuga furioasă a monstrului, izbiră cu atîta putere bordul ambarcațiunii nemțești, încît Derick și harponistul lui buimăcit fură azvîrliți în apă, iar chilele celor trei ambarcațiuni zburară razant deasupra lor. Ă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și prin sîngele rece pe care și le păstra pînă și în cele mai grele împrejurări, era deosebit de înzestrat pentru aruncarea cu succes a lănciilor. Uitați-vă la dînsul: stînd drept, la prova ambarcațiunii zbuciumate, învăluită într-un nor de spumă și trasă de balenă - la numai patruzeci de picioare în urma ei - își cumpănește lancea, o privește de cîteva ori ca să se asigure că-i absolut dreaptă și, fluierînd, strînge ghem într-o mînă garlinul, avînd grijă să-i lase liber
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ci rămînea pe loc. Așa cum se obișnuiește în asemenea cazuri, ambarcațiunile se despărțiră numaidecît, fiecare îndreptîndu-se înspre vreun cașalot rămas la periferia cîrdului. Peste vreo trei minute, Queequeg își lansă harponul; cașalotul atins ne împroșcă fețele cu un șuvoi de spumă orbitoare și o luă la fugă, cu iuțeala fulgerului, spre inima turmei, tîrîndu-ne după el. Deși, în asemenea împrejurări, această mișcare a balenei rănite nu e cîtuși de puțin neobișnuită - ba, chiar e de așteptat - ea reprezintă una din cele
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ca și cum ar fi vrut, prin simpla forță a vitezei sale, să se descotorosească de lipitoarea de fier ce i se înfipsese în cîrcă; iar ambarcațiunea noastră, împresurată din toate părțile de monștrii înnebuniți, își croia drum printr-un vîrtej de spumă, întocmai ca o corabie care, împresurată de ghețari în timpul unei furtuni, încearcă să se strecoare prin păienjenișul canalelor și strîmtorilor, știind că acestea ar putea să se închidă peste ea în orice moment, zdrobind-o. Deloc intimidat, Queequeg cîrmea ambarcațiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mînă, peste bord, dar în așa fel, încît o parte din saula slobodă i se încolăci în jurul pieptului, căzînd odată cu ei în apă; iar cînd balena lovită o zbughi nebunește saula se întinse brusc și bietul Pip apăru șiroind de spumă, printre cavaleții ambarcațiunii, tîrît fără cruțare de saula ce i se încolăcise de cîteva ori în jurul gîtului și pieptului. Tashtego stătea la prova, ațîțat de vînătoare. El îl ura pe Pip, pentru lașitatea lui. Smulgînd din teacă cuțitul de bord
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lîngă copastie și, apucînd cel dintîi harpon aflat la îndemînă, l-am înfipt în acel strămoș venerabil. Dar, îți jur pe Dumnezeul meu, domnule, în clipa următoare eram mai orb ca un liliac, amîndoi ochii-mi erau încețoșați de o spumă neagră, prin care întrezăream coada monstrului, ridicată drept în văzduh, ca un turn de marmoră! N-avea nici un rost să încerc să fac cale întoarsă. Dar, pe cînd bîjbîiarn acolo, în beznă, deși era în plină amiază, iar soarele strălucea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]