6,333 matches
-
prin analogie cu o oglindă. Astfel, dacă este în perfectă stare, oglinda poate echivala cu un graf conectat. Pentru că nu este spartă, aceasta reprezintă o componentă. Dacă însă oglinda este spartă, atunci vor rezulta o multitudine de bucăți sau, altfel spus, componente. În acest caz, oglinda spartă nu mai poate fi echivalentă cu un graf conectat, ci cu unul neconectat. De exemplu, figura 2.9 este o rețea socială prezentată sub forma unui graf nondirecțional cu o singură componentă, iar figura
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
Sau, altfel spus, nu există niciun drum care să conducă de la 22 la 11 sau de la 21 la 7. Grafurile neconectate au în compoziție subgrafuri conectate (adică seturi de actori în care între nodurile oricărei perechi există o legătură). Altfel spus, subgrafurile conectate sunt subseturi de puncte în care există un drum de la oricare punct către oricare punct. Pentru a clarifica această idee să analizăm figura 2.10, în care există trei subgrafuri conectate. Primul subgraf conectat (pe care îl denumesc
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
Mai există însă două tipuri speciale de drumuri la nivelul cărora există mai multe restricții: cărările și circuitele. Cărarea este un tip special de drum în care liniile din componență trebuie să fie diferite (nodurile pot să se repete). Altfel spus, o linie nu este folosită decât o singură dată. Circuitul este un tip special de drum în care atât nodurile, cât și liniile trebuie să fie diferite (nu se pot repeta). În figura 2.13, putem avea următoarele exemple de
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
unei clici este relaxată. Astfel, se acceptă creșterea distanței de conectare dintre membrii clicii. De exemplu, într-o clică de mărime 2, condiția de participare este conectarea cu fiecare dintre membri, dar pe o distanță de maximum două legături. Altfel spus, restricția legăturii directe specifice clicii de mărime 1 este relaxată, acceptându se că perechile de membri ai unei clici pot avea distanțe geodezice de două legături. De exemplu, operând cu clici de mărime 2, în figura 2.25 nodul 17
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
ale mai multor companii) etc. În cazul rețelelor de afiliere, legăturile dintre actori se stabilesc în funcție de participarea la un anumit eveniment. După ce sunt colectate de la nivelul diferitelor unități de observație, datele relaționale sunt rezumate și exploatate în diferite forme. Altfel spus, datele relaționale sunt modelate pe diferite niveluri (Wasserman și Faust, 1994: 44). Modelarea datelor relaționale se poate face la nivel de actor (câte legături are un anumit actor), diadic (câte dintre legăturile diadice sunt reciproce), triadic (ce tipuri de legături
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
fluxului de resurse (adică rețele în care resursele circulă prin legături - o situație similară celei descrise în povestea banilor otrăviți din capitolul 2) și teorii care presupun că legăturile ce compun rețelele sociale definesc sisteme de dependențe și interdependențe (altfel spus, legăturile nu sunt canale de circulație a resurselor). În ordonarea teoriilor mă folosesc de două metafore: metafora fluxului resurselor (a sistemului de țevi) și metafora construcției arhitecturale. A doua clasificare a teoriilor utilizează drept criteriu modalitatea de abordare a legăturilor
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
2005; Markovsky et al., 1988; Willer, 1999). Teoriile contagiunii pun accentul pe procesul de difuziune în explicarea omogenității. Aceste teorii susțin că indivizii ajung să dezvolte caracteristici comune (credințe, valori, atitudini, comportamente, practici etc.) printr-un proces de contaminare. Altfel spus, nodurile tind să dobândească anumite atribute sau caracteristici prin interacțiunea cu ideile sau cu resursele care circulă în cadrul rețelei (un proces similar cu contractarea unui virus). Din această perspectivă, legăturile de rețea sunt canale prin care se exercită influență. În
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
consideră că între alterii care au legături tari cu un ego posibilitatea ca unele legături să lipsească este extrem de redusă. Cu alte cuvinte, potrivit principiului triadei interzise, prietenii prietenilor vor fi prieteni sau cel puțin se vor cunoaște. Sau, altfel spus, dacă există două legături tari între trei persoane, atunci va exista cel puțin o legătură slabă, dacă nu tare, între persoanele neconectate. Principiul triadei interzise implică homofilie, caracteristici ale legăturilor tari și elemente de disonanță cognitivă. Astfel, potrivit homofiliei, indivizii
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
presă, agenții de ocupare a locurilor de muncă etc.), ci și prin rețelele sociale (prieteni, cunoscuți). Granovetter consideră că posibilii angajați și angajatori preferă să folosească rețelele sociale personale ca sursă de informare datorită costurilor reduse implicate de acestea. Altfel spus, aceste rețele sociale există deja în momentul explorării pieței muncii și sunt cu mult mai atractive din perspectiva costurilor implicate decât intermediarii formali care oferă informații legate de piața locurilor de muncă. Cei care caută un loc de muncă se
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
variabilă de lucru. În ego-rețeaua nr. 1 (figura 3.7), nodul 6 este ego ul, iar culorile indică apartenența la o anumită confesiune a indivizilor. După cum se poate observa, trei dintre cei patru alteri au aceeași religie ca ego-ul. Altfel spus, ego-rețeaua nr. 1 are o valoare a eterogenității de 0,3756 și o eterogenitate normalizată de 0,563. Dacă ego-ul trebuie să rezolve o problemă complexă ce are implicații religioase, atunci inputul pe care îl poate primi din partea alterilor este
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
centralizare sau structura centru periferie. Această măsurătoare se referă la gradul în care o rețea socială nu este partiționată în clici între care există puține legături (Borgatti et al., 1998; Borgatti și Everett, 2006; Everett și Borgatti, 2012). Mai simplu spus, orice rețea socială poate fi descrisă din punctul de vedere al modului în care se distribuie 10. Prin legături pozitive înțeleg legături de prietenie, respect, comunicare, sprijin, colaborare etc. Aceste legături sunt opuse legăturilor negative (conflict, antipatie, ură etc.; Labianca
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
de dimensiuni mari și cu un nivel înalt al prestigiului tind să aplice criterii specifice de selecție a membrilor consiliilor de conducere. De cele mai multe ori, aceste organizații tind să aplice criterii care conduc la niveluri scăzute ale eterogenității sau, altfel spus, să reproducă structura sociodemografică a consiliului. Aplicând cele patru măsurători ale coeziunii la nivelul rețelei de coautorat ilustrată în figura 3.11, au rezultat scorurile prezentate în tabelul 3.9 (suplimentar, sunt oferite scorurile unor măsurători auxiliare, precum: numărul mediu
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
urmează, voi introduce un set de măsurători propus de Borgatti și colaboratorii săi (1998) ce corespunde capitalului social definit prin legăturile unei subunități sociale (grup, echipă, departament etc.) cu exteriorul sau de la nivelul unității sociale din care face parte, altfel spus, relațiile dintre o subrețea și rețeaua în ansamblu. Le voi numi măsurători specifice substructurilor. Prima măsurătoare este numărul legăturilor grupului (group degree) și se referă la numărul alterilor din afara grupului conectați la cel puțin un membru al grupului. De exemplu
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
trei elemente: dependența, intensitatea și afectivitatea. Procesul de interacțiune dintre aceste trei elemente explică atât legăturile care se păstrează de a lungul vremii într-o organizație (legăturile stabile), cât și legăturile sociale care se dovedesc extrem de instabile sau volatile. Altfel spus, modelul propus de Krackhardt oferă o perspectivă explicativă cu privire la specificitatea organizațională și la gradul de stabilitate a anumitor legături intraorganizaționale. Înainte de a explica procesul de interacțiune dintre dependență, intensitate și afectivitate, voi prezenta fiecare dintre cele trei elemente. Astfel, prin
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
fie negative (neîncredere, ură, dispreț etc.). Krackhardt evidențiază în acest context faptul că, indiferent de natură, sentimentele devin tot mai puternice pe măsură ce crește frecvența interacțiunii. Al treilea determinism propus de Krackhardt se referă la faptul că afectivitatea determină dependența. Altfel spus, afectivitatea puternic pozitivă va reîntări nu doar legătura dintre actori, ci și percepția cu privire la dependența care fundamentează nevoia de interacțiune. Consecința directă este aceea că legăturile care implică afectivitate pozitivă vor tinde să devină stabile în timp (dependențele percepute pozitiv
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
lui A de a-i solicita lui B informații este afectată de percepția lui A cu privire la calitatea expertizei lui B. Pentru ca A să poată evalua expertiza lui B, are nevoie de informații cu privire la cunoștințele și competențele lui B. Mai simplu spus, A trebuie să știe ceea ce cunoaște B (adică primul factor: cunoașterea). În multe cazuri, actori precum A întâmpină dificultăți în rezolvarea unor probleme de muncă noi pentru că nu dețin informații despre expertiza celorlalți membri ai organizației. Structura interacțiunilor dintre indivizi
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
expertiza necesară rezolvării unei probleme. Acest risc s-ar putea concretiza în deprecierea imaginii și a profilului de competențe individual la nivel organizațional. În al doilea rând, trebuie să avem în vedere obligațiile derivate din solicitarea asistenței sau ajutorului. Altfel spus, solicitarea ajutorului creează premisele inițierii unor relații sociale de schimb direct reciproc nonnegociat (Molm, 1990, 1994). Dacă actorul A este ajutat de un actor B în rezolvarea unei probleme, atunci B îi poate solicita lui A, la orice moment din
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
ai performanței individuale. Krackhardt și Porter (1986) au arătat într-un studiu desfășurat asupra rețelelor de comunicare informală din trei restaurante de tip fast-food că demisiile nu erau întâmplătoare, ci se produceau ca un efect al bulgărelui de zăpadă. Altfel spus, demisiile nu aveau loc uniform, ci la nivelul clusterelor, prin procesul de coeziune. Probabilitatea ca un angajat să demisioneze creștea în funcție de numărul prietenilor săi care demisionau. În urma unui studiu de teren efectuat asupra a 190 de angajați din 38 de
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
și a-și întări relațiile sociale. În consecință, ego-ul își monitorizează alterii echivalenți structural și este gata să adopte orice comportament (atitudine, idee etc.) despre care consideră că le aduce succes rivalilor. 3.2.6. Problema Lumii Mici Mai simplu spus, ideea Lumii Mici apare în orice situație socială în care două persoane ce interacționează pentru prima dată descoperă că au cunoștințe sau chiar prieteni comuni și, în consecință, exclamă: Ce mică e lumea! Înainte de a defini problema Lumii Mici și
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
de Watts și Strogatz, unde n = 20 și k = 4. La rețeaua inelară am adăugat în mod aleatoriu un număr scăzut de legături, sub constrângerea ca acestea să nu altereze semnificativ structura rețelei inelare inițiale (vezi figura 3.22b). Altfel spus, Watts și Strogatz (1998: 441) au făcut trecerea de la un tip special de graf (regular graph) la un graf de tip Lume Mică, pe care l-au definit în felul următor: . Buchanan (2002) consideră că modelul de graf propus de
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
structurile de schimb (de exemplu, reputația). În plus, voi evidenția și impactul caracteristicilor structurale asupra comportamentelor de schimb. Voi argumenta că în structurile de schimb, caracteristicile structurale ale pozițiilor ocupate de actori determină modul în care se distribuie resursele. Altfel spus, succesul în negociere al unui individ este determinat mai degrabă de caracteristicile structurii situației de schimb, și mai puțin de caracteristicile personale ale acestuia. În continuare, discuția este structurată în două subcapitole. În primul subcapitol definesc rețelele de schimb, ofer
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
în care nu există nicio agenție care să reglementeze, să monitorizeze și să sancționeze acțiunile fiecărui partener de schimb din piața respectivă, participanții (vânzătorii și cumpărătorii) sunt puși în fața unui tip de dilemă a prizonierului, rezultată din asimetria informațională. Altfel spus, natura situației împiedică apariția cooperării, iar piața poate eșua în direcția vânzării și cumpărării de bunuri de un nivel calitativ foarte scăzut, deși atât vânzătorii, cât și cumpărătorii ar avea mai mult de câștigat dacă ar schimba bunuri de calitate
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
analiza modului în care actorii negociază împărțirea unui stoc comun de resurse a fost criticată. Kahneman și Tversky (1984) consideră că redefinirea schimbului sub forma negocierii împărțirii unei cantități de resurse modifică modul de încadrare a problemei analizei schimbului. Altfel spus, alegerile indivizilor pot fi afectate de încadrarea/definirea deciziilor pe care trebuie să le ia. În plus, această definiție a schimbului propusă în designurile experimentale ignoră probleme specifice schimburilor nonexperimentale precum cele ale dilemelor sociale. De asemenea, Heckathorn (1985) consideră
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
un rezultat colectiv irațional. Kollock (1994) consideră că, pe o astfel de piață, răspunsul natural al fiecărui cumpărător ar fi acela de a-și limita interacțiunile de schimb doar la vânzătorii care s-au dovedit a fi de încredere. Altfel spus, asimetria informațională și incertitudinea care înconjoară schimburile dintre actori îi vor determina pe cumpărători să se angajeze în relații de schimb doar cu anumiți vânzători. Aceeași situație poate fi întâlnită pe piața de cauciuc (vezi exemplul vânzător și un cumpărător
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]
-
în cazul schimburilor negociate (de exemplu, piața „lămâilor”, piața de cauciuc). Doar în rețelele de schimb negociat simulate în condiții de laborator, așa cum am văzut anterior, actorilor li se interzice posibilitatea de a evita respectarea unui acord de schimb. Altfel spus, eliminarea înșelăciunii din relațiile de schimb este posibilă doar artificial, prin impunerea unor condiții inițiale experimentale. Dincolo de iminența sa, probabilitatea comportamentului blatist variază de la un tip de schimb social la altul. Șansele blatismului sunt mai scăzute în cazul schimburilor negociate
Rețelele sociale: teorie, metodologie şi aplicații by Marian-Gabriel Hâncean () [Corola-publishinghouse/Science/608_a_1349]