8,805 matches
-
acestui blestem ? Ce-o să se mai întâmple cu România ? Am simțit obișnuitul nod în gât când mi-a pus domnul Nicolaid întrebările, una după alta. 7 septembrie 1916 Mai mult de o săptămână nu am mai scris, trăind într-o stranie amorțeală sufletească ; numai din când în când mă mai împungeau ghimpii rușinii și amărăciunii. Paradoxal pentru acest timp, agitat și de destule alarme, am lucrat cu spor. Atunci (stranie utopie !) îmi vedeam viața scurgându-se înainte la fel, în această
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mult de o săptămână nu am mai scris, trăind într-o stranie amorțeală sufletească ; numai din când în când mă mai împungeau ghimpii rușinii și amărăciunii. Paradoxal pentru acest timp, agitat și de destule alarme, am lucrat cu spor. Atunci (stranie utopie !) îmi vedeam viața scurgându-se înainte la fel, în această liniște după care de multă vreme jinduiam, și Sophie rămânând mai departe în spital. Poate la altul un asemenea gând mi s-ar fi părut crud, meschin, dar, pentru
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
liniștească, și pe urmă a scos o pătură zdrențuită și l-a învelit : parcă începuse să adie o răcoreală. îmi dădeam și eu cu părerea, întrebam, făceam inutile tentative ca să-l ajut, mișcându-mă și vorbind excesiv, agitat de o stranie nervozitate : eram șocat, desigur, dar infernala zi nu ajunsese la finișul său ! în această stare m-am grăbit să plec pentru a vedea dacă nu găsesc pe cineva dispus să-i dea o mână de ajutor birjarului. Am scrutat mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în brațele mele, fără a mai ține seama de martorii dimprejur. Am mângâiat-o pe obraz, prima oară după o lună întreagă de depărtare ; în suflet încă îmi mai rămăsese, cum am spus și când am început să scriu, o stranie răceală. Am cinat cu toții mai devreme, eu am vorbit mult, dar cred că fără șir, treceam de la una la alta simțind o nevoie ardentă să povestesc : efectul șocului, de bună seamă ! După cină am mers împreună în salonaș, am răsfoit
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nenumăratelor boli ale lui Tudor. Cine era această făptură neștiutoare, neputincioasă, mai slabă și mai neapărată decât putea fi orice copil ? în orice caz, altcineva decât Muti. Altă, cu totul altă persoană... Și pe urmă, acele momente când privirea ei - straniu întinerită, depărtată, misterioasă -, mă făcea să întrezăresc un obraz tânăr și visător pe care, cu o înfiorătoare cruzime, o mână atotputernică îl desfigurase... — Biata Muti ! Sunt convinsă că atunci avusese presimțirea că n-are s-o mai ducă mult, pentru că, la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a românului sau dramele pe care istoria le tot varsă asupra lui, fericirea ne face parcă semne din toate colțurile salonului, din perdelele grele care opresc soarele dogoritor să intre în casă, din conversația și tăcerile celor prezenți. Un farmec straniu, ca acela din filmul lui Bergman, Fanny și Alexander... Monica Lovinescu, „Dimineață pierdută sau România pierdută“, Europa Liberă, 14 septembrie 1984 * Dimineață pierdută se impune, întâi de toate, printr-o construcție generală foarte elaborată și de mare îndrăzneală. Datorită mersului
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nou Ev Mediu fără comerț online și fără știri scandaloase pe cîteva posturi de televiziune la ora 8 seara? Cine ar fi putut să spună că medicina va evolua atît de mult, Încît va ajunge la performanțe de-a dreptul stranii, iar chirurgia va dobîndi calitatea de a fi „non-invazivă“? Sau că grădina de zarzavat a bunicii va ajunge să primească neprețuitul calificativ „organic“? Îi trecea vreunuia dintre voi prin cap că pe Lună există apă? Sau că peste cîteva luni
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mîndri de ei și de voi, pasați sticla și oferiți țigări grupului de lîngă voi și vă așteptați ca la un moment dat una din producătoarele de rîsete tulburătoare să vină mai aproape. Dar silueta lui Coaje, care se desenează straniu În clarobscur (ce dracu’ e ăla, un urs?), și textele lui ciudate Îți spun că acest lucru nu se va Întîmpla. Mugur deschide show-ul ilegal cu un banc politic: mi-am dus radioul la reparat, se auzea un țăcănit
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
neagră de lemn tocit și lustruit, cu mîner de alamă și cu geam gros pe care scrie cu caractere de mînă Continental, Într-un chenar negru, vă Închide În acea realitate elegantă, bîntuită de o muzică familiară - vocea catifelată și stranie a lui Alison Moyet vă Întreabă: Can you hear me? Yes, of course I can. Așa că ați rămas acolo preț de cîteva episoade din serialul Galactica, care v-au Întreținut din televizorul color enorm din colțul barului; consumația a ieșit
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să se foiască neliniștită În scaun. A treia oară și-a pierdut cumpătul și s-a ridicat În picioare. Domnule, e mort, ce nu Înțelegi? Cum vrei să se mai Întoarcă? a zis ea aproape țipînd. Iar ultima dată cînd straniul și sîcÎitorul personaj a crăpat ușa și și-a vîrÎt chipul hidos, ca să Întrebe iar dacă mortul nu s-a Întors totuși la birou, coana Lizica era acolo, cu un scaun de lemn ridicat În dreptul pieptului, privind peste ochelarii căzuți
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dai seama. Chiar dacă aș fi putut să-l Întreb ceva, nu cred că ar fi fost În stare să răspundă. Ce dracu’ se Întîmplă? Intru În oficiul În care mi se spune să mă duc, complet nepregătit. Prima impresie e stranie. Acest om din spatele mesei e cu o clasă deasupra ofițerilor Întîlniți pînă acum, dar nu pentru că e maior. Are un aer nici de „informații“, nici de „contrainformații“, pur și simplu arată ca un doctor sau ca un profesor sau, În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
listă cu ultimele dorințe: să mi se doneze scheletul Facultății de medicină... În cazul În care e găsit... Joncțiunea cu celelalte trupe se face pe un teren din apropiere, undeva Între blocurile unui cartier sordid. Curînd sîntem o turmă de stranii și posace animale ouătoare, stînd cuibăriți pe valize și cosîndu-ne fără Încetare uniformele. Treaba asta cu cusutul e mai degrabă o ocupație care ni se impune pentru a preveni plictisul și nemulțumirile - pentru că nu prea mai avem ce coase și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mă-ta... Alergăm după tramvai, Îl prindem și mergem patru stații, coborîm la Universitate, dar entuziasmul e destul de temperat, pentru că lucrurile nu te Îmbie să intri Într-o cîrciumă să bei o bere. Centrul e amenințător, Împovărat de o liniște stranie, abia dacă sînt cîțiva oameni pe străzi. Și apoi toate aceste detalii care ar trebui să aibă o aparență pașnică, banală, dar care au ceva strident, tăios... Niște liceeni trec Încovrigați, trei siluete negre animate timid de o minge de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pioasă; Marcel - sondor, o huidumă Îngrozitor de tare de cap și cu o doză congenitală de agresivitate asocială, are două carabe ca doi bolovani, cu care e gata să facă dreptate (sau, mă rog, nedreptate) pe neașteptate, În baza unor rațiuni stranii; Patrana - un Rocky agricultor, aflat În permanență Într-o dispoziție sentimentală, Îl vezi cum Îi tremură mustața pleoștită, gata să te atace cu dorurile lui de diverse lucruri care acum se află În altă parte; Brănescu - face excepție În grup
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Pe 17 decembrie după-amiaza privim amurgul timpuriu ascunși de adierile de vînt tăios În dosul unei biute de pămînt. Fumăm, e un moment de liniște, o liniște grea, plină de neliniște. Pe sub ușile Închise din jurul nostru se strecoară o presimțire stranie. Toți părem preocupați de ceva, dar, dacă ne-ai Întreba care e motivul, am spune că nu ne frămîntă nimic, probabil că ne irită plictiseala unui moment. Sau poate e doar foamea obișnuită care, ca de atîtea ori, sfîrșește În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cauciuc ars. Sau de la bidoanele astea scîrboase. Nu, nu! Miroase a, nu știu a ce... miroase ca-n copilărie. Nu, stai, cred că a hormoni. O, au Început să-ți miroase hormonii...! Ha-ha! Ai să vezi un caleidoscop de vise stranii, alterînd realitatea - unele recurente (visul din copilărie reluîndu-se identic: omul din Lună coboară plutind Încet cu ajutorul unei mantii sau al unor aripi ca o mantie, Luna rămîne cheală, strălucind ca un glob deasupra cartierului unde ți-ai petrecut copilăria, te
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și dus e În vecii vecilor! credem noi) Partidul Comunist Român face Încă umbră. Articole despre noua societate liberă și democratică și drepturile ei fundamentale care vor fi garantate de o nouă Constituție. SÎnt cuvinte mari, sînt fenomene necunoscute și stranii și de bun augur. — Maestre, ai căcat-o dacă te fac ăștia fruntaș, zice Cristian rîzÎnd. O să-ți umple Patrana bocancii cu lipici de pitic, produs În nas, În fiecare noapte. PÎnă la sfîrșitul armatei. Toată lumea rîde, lui Ovidiu ochiul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
seama că e o prostie care nici măcar nu sună bine. Future/ freedom? Sau freedom/future? Aflîndu-se el pe culmea de la capătul lumii, acestui tînăr plin de calități Îi fîlfîie pletele În timp ce privește cețurile aurii ale orizontului și le ascultă muzica stranie. Somnul i-a fost izgonit de un val neașteptat de adrenalină. MÎine Înseamnă acest pește strălucitor care-i alunecă din mîini și cade Într-un ocean necunoscut, mîine Înseamnă un neastîmpăr dus În pragul nebuniei, chiar dacă, de fapt, mîine se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ar fi trebuit să fie și un proces al comunismului, dar acest lucru nu s-a Întîmplat, moartea lor, pînă la urmă, n-a făcut altceva decît să servească la salvarea vechii administrații comuniste. La a doua lectură, simt o stranie nevoie să Încercuiesc un episod din relatările generalului despre momentele Revoluției... Distrugerea Bibliotecii Universitare Centrale, un act de barbarie gratuită, absurdă, petrecut În acele zile de nebunie... Acest căpitan al armatei române, Înfruntat de directorul instituției, care Îi aduce asigurări
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cînd e treaz (la fel cum pare că e treaz cînd doarme). În ultimele două săptămîni, la Hefaistos În atelier s-a gătit non-stop, pe un reșou. Au fost zile cînd, de sub plasa de camuflaj, s-a ridicat aburul unor stranii rafinamente culinare - produsele ni le livrează Cristian direct din piața centrală din Caracal. Drept pentru care deasupra intrării a apărut o firmă (atîrnată de o sîrmă), pictată cu vopsea roșie, pe un carton: Haute cuisine Ritz. Și toate au fost
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
țâșnit clocotită, și un domn în vârstă, care n-a putut sări la timp din bazin, s-a înecat; dar despre asta nu vorbim niciodată.) Zgomotul apei, laolaltă cu aerul greu de umiditate, conferă „Camerelor din Ennistone“ o atmosferă foarte stranie. Numeroase femei mi-au mărturisit că le provoacă o excitație sexuală. Institutul ocupă un loc central în viața socială din Ennistone. Rolul său a fost comparat cu cel al Agorei din vechea Atena. Este locul de întâlnire al cetățenilor, locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
alergăm din cabine, dezbrăcați, străbătând o scurtă pârtie de gheață sau zăpadă și plonjăm în apa caldă, peste care planează un nor de abur atât de dens, încât vizibilitatea e redusă doar până la doi-trei metri, și înotăm, fiecare izolat în strania lui găoace de ceață. Majoritatea înotătorilor preferă Baia Exterioară, care-i mai potrivită pentru înotul de performanță, una dintre mândriile orașului nostru. Baia Interioară e frecventată în mod obișnuit de un anumit gen de femei - nu vreau să spun prostituate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lumea începuse să spună: „Ruby nu e proastă, e vicleană“. Însăși Alex declara că Ruby e un mister. Totuși, nu-și dăduse seama de acest lucru până de curând; nu izbutise niciodată să creadă că Ruby ar fi o făptură stranie, cu gânduri și pasiuni ascunse. Alex nu înțelegea ce urmărea Ruby insistând asupra pensiei. Se poate să fi fost vorba doar de una din îndărătnicile ei lipse de înțelegere, de tendința ei de a sesiza capătul greșit al lucrurilor. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai curând un simbol... ceva ca un fel de mică religie ciudată... Nu reușea să se exprime clar, deși el știa și înțelegea ce vrea să spună. Era ceva ce ținea de calitatea nepământeană a lui Adam, de latura lui stranie și absolută. Brian nu și-l putea imagina pe Adam matur, refuza să și-l închipuie ca pe un tânăr cu voce groasă, pieptul păros și cu o viață sexuală. Poate că nu-și putea imagina viitorul pentru că viitorul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ratată. Micul atelier de lângă bucătărie era presărat tot cu vopsele și pensule, abandonate cu multă vreme în urmă. Le aruncă o privire în treacăt, în timp ce mergea din încăpere în încăpere, aprinzând pretutindeni luminile. Pe măsură ce înainta se lăsa înfiorată de un straniu simțământ superstițios, care se îmbina însă cu un fel de voluptate a singurătății. Alex dăduse de mult uitării religia metodistă care-i hrănise copilăria, dar persista în ea un simț religios, convertit într-o obsesie animistă. Adam poseda o asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]