8,296 matches
-
de ani se servește de pretextul ăsta ca să mă țină sub autoritatea lui. Mi-a spus mereu că mama a murit din pricina ta. Ți-am purtat pică, atît de mult... Măcar de-aș fi știut... Mi-a stricat viața, a stricat-o pe a ta. Ochii lui fură străbătuți de o străfulgerare de nebunie. - Dar n-o să scape chiar așa! Vreau să crape! - Nu Înainte de a fi spus unde se află restul lingourilor. - Faimoasele lingouri din care eu n-am căpătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sadică. - Amintește-ți, tată, noaptea trecută m-ai implorat sa te ajut să părăsești insula. - Nici gînd! Du-mă imediat Înapoi! tună bătrînul. - Ce păcat! CÎnd avem și noi o dată prilejul să petrecem un moment singuri doar noi doi... Se strică vremea, o să fie grozav! - Îți ordon să mă duci Îndărăt! Ordinul Îl șfichiuise plin de dispreț, Însoțit de o mișcare amenințătoare a bastonului cu măciulie de argint. Ochii mici și negri ai lui PM sclipiră de ură. - Hotărît lucru, niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Dă-mi drumul! - Marie, Încearcă să Înțelegi, mi-am petrecut cea mai mare parte a vieții În Închisoare, nu voi suporta să mă mai Întorc acolo. Ascultă-mă, nu mai avem decît cîteva minute de Împărțit, nu trebuie să le stricăm... - Ai să mă iei ostatecă pentru a scăpa, asta vrei? Nu voiai decît să te servești de mine! - Spui prostii. Vreau să știi că mama ta era o femeie excepțională, pentru ea m-aș fi dus pînă la capătul lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
aveau rochii albe. Frunze aurii acopereau solul; erau mai ales de castani și platani. Unul după altul, colegii lui Își terminau colierul, apoi mergeau să-l pună la gâtul preferatei. Lucrul lui Bruno nu avansa, frunzele se rupeau, totul se strica În mâinile lui. Cum să le explice că avea nevoie de iubire? Cum să le explice, fără colierul de frunze? Începu să plângă de furie; educatoarea nu i-a venit În ajutor. Totul se terminase deja, copiii se ridicau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
i se aplece de demonstrațiile Taylor-Maclaurin și, mai ales, la Litere erau fete, o mulțime de fete. Tatăl lui nu avu nici o obiecție. Ca toți libertinii bătrâni, spre sfârșit devenea sentimental și Își reproșa amarnic că prin egoismul său Îi stricase viața lui Bruno; ceea ce de altfel nu era În Întregime fals. La Începutul lunii mai se despărți de Julie, ultima lui amantă, o femeie totuși superbă; o chema Julie Lamour, dar numele ei de scenă era Julia Love. Juca În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
doisprezece ani, copilul este o ființă minunată, e drăguț, isteț și deschis. Poate Înțelege orice și se bucură de viață. E plin de iubire și tot ce-și dorește este iubirea pe care i-o dăruim. Pe urmă, totul se strică. Totul se strică, iremediabil. Michel Înghiți ultimele două felii de salam, Își mai turnă un pahar de vin. Mâinile Îi tremurau cumplit. Bruno continuă: — E greu să-ți imaginezi ființă mai imbecilă, mai agresivă, mai insuportabilă și mai plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
este o ființă minunată, e drăguț, isteț și deschis. Poate Înțelege orice și se bucură de viață. E plin de iubire și tot ce-și dorește este iubirea pe care i-o dăruim. Pe urmă, totul se strică. Totul se strică, iremediabil. Michel Înghiți ultimele două felii de salam, Își mai turnă un pahar de vin. Mâinile Îi tremurau cumplit. Bruno continuă: — E greu să-ți imaginezi ființă mai imbecilă, mai agresivă, mai insuportabilă și mai plină de ură decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
târziu, spuse ea. Totuși aș vrea să Încerc. Mai păstrez și acum abonamentul de tren din anul școlar 74-75, ultimul an când am mers la liceu Împreună. De câte ori Îl privesc, Îmi vine să plâng. Nu Înțeleg cum s-a putut strica totul În asemenea hal. Nu pot să accept. 19 În mijlocul sinuciderii occidentale, nu aveau nici o șansă, era clar. Continuară totuși să se vadă, o dată sau de două ori pe săptămână. Annabelle consultă un ginecolog și Începu să ia din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
lire. Și nu e nici măcar ora prânzului. 11.42 Totul merge ca pe roate. Am băgat aspiratorul și mă-nțeleg foarte bine cu el... Shit. Ce-a fost asta ? Ce-a intrat în furtun ? Și ce scârțâie așa ? L-am stricat ? 11.48 Oare cât o costa un aspirator ? 12.24 Mă dor picioarele de mor. Am stat în genunchi pe gresia tare, am curățat baia și mi s-a părut că a durat o veșnicie. Am șănțulețe în genunchi, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Nathaniel. După care îmi dau seama că sunt o proastă. Evident că o să se scape la Nathaniel. O să-i bată un apropo mama subtilității. Și el cine știe ce-o să creadă. O să fie foarte jenant. Și asta ar putea să strice totul. Trebuie să mă duc și să-i spun clar care e situația. Că Trish m-a înțeles greșit, că nu sunt îndrăgostită de el sau ceva de genul ăsta. În timp ce-i sugerez foarte limpede că de fapt sunt. Fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
scări, fără să mă bage în seamă. Mă uit în urma lui necăjită. Dacă nu mănâncă plătica în următorul interval de timp, o să se zbârcească toată. — Doamnă Geiger ? Bat la ușa ei. Mi-e teamă că, dacă mai stăm, o să se strice mâncarea... Și ? îi aud vocea de dincolo de ușă. N-am stare să mănânc. Mă uit la ușă și nu-mi vine să cred. Mi-am petrecut toată ziua gătind cina pentru ei. Am aprins lumânările, farfuriile sunt în cuptor. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mă trezesc zâmbind. Nathaniel îmi zâmbește și el, și ochii i se destind încet, și-l fac și mai atrăgător. — Dar nu chiar acum. Mă uit în jur la strada aurie a satului. E o seară prea frumoasă ca să o stric cu povestea nenorocirii și a suferințelor mele. Îți spun mai târziu. Mergem mai departe, trecând peste un zid vechi de piatră acoperit cu trandafiri cățărători. Și când trag în piept mirosul delicios, mă simt brusc mult mai ușoară ; aproape euforică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Din toată viața mea. Văd pe chipul lui că ar vrea să mă provoace ; deschide chiar gura să zică ceva. Însă încet-încet se destinde și își întoarce privirea, fără să spună nimic. Simt cum mă cuprinde disperarea. Poate că am stricat totul. Poate că ar fi trebuit să-i spun adevărul, cu orice preț. Sau să inventez rapid o poveste complicată cu un iubit ticălos. Pășim mai departe în noapte fără să rostim nici un cuvânt. Umărul lui îmi atinge umărul. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
inițiatic spre gnoseologie. Iată ipostaza inițială a lui Dănilă: “Dar cum am spus, omul nostru era un om căruia îi mâncau câinii din traistă și, toate trebile câte le făcea, le făcea pe dos” și cea finală: “Prepeleac pusnicul se stricase acuma de tot cu dracu și îi venise acum și lui Dănilă apa la moară”, punându-se în evidență devenirea personajului angrenat în parcurgerea unui traseu inițiatic, determinat temporal și spațial și organizat pe principiul interrelaționării cauză-efect. Acțiunea basmului are
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
Kerry În treacăt. Nu-mi amintesc. — Ba da ! Sigur că-ți amintești. — Emma ! face mama iritată. A fost o simplă greșeală. Nu-i așa, Kerry ? — Evident că da ! spune Kerry, cu ochi mari, inocenți. Emma, iartă-mă dacă ți-am stricat bucuria momentului... — N-ai de ce să te scuzi, Kerry draga mea, spune mama. Se mai Întîmplă. Și amîndouă cadourile sînt foarte frumoase. Amîndouă. Se uită din nou la felicitarea mea. Doar sînteți foarte bune prietene, nu ? Și nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
spun. — O fi Îngrijorat În legătură cu ceva, dar nu vrea să te Încarce cu chestia respectivă, spune Lissy după o pauză. — E adevărat, spun Încet. Pare destul de stresat. — Poate s-a Întîmplat ceva nasol de tot, dar nu vrea să-ți strice seara. Încearcă să vorbești cu el. Fă-l să-ți spună ce-are pe suflet ! — OK, zic, deja mai veselă. OK, am să Încerc. Mersi, Lissy. Mă Întorc la masă simțindu-mă ușor mai optimistă. Imediat apare un chelner să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
banii ? — Destul de bine, răspunde Jack grav. Mama Îl privește o clipă, apoi Începe brusc să caute În coșul de picnic, din care scoate altă quiche Sainsbury, Încă În cutia ei. — Uite, ia asta, spune, Întinzîndu-i-o. Și ia niște roșioare. Nu strică. Să fie acolo. A, nu, spune Jack imediat. Serios, nu pot să... — Te rog nu mă refuza. Insist ! SÎnteți extrem de amabilă. Jack Îi zîmbește cu căldură. — Vrei un sfat profesional gratis, Jack ? spune Kerry, luptîndu-se cu o bucată de pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
a zis totul despre... Ei, oricum. Probabil că n-a avut dispoziția să vorbească prea mult. Ce, e o crimă ? — Ia niște cafea, spune Lissy, Întinzîndu-mi o cană. — Mersi, spun, ușor Înciudată, iar Lissy oftează. — Emma, nu vreau să-ți stric buna dispoziție. Pare un tip foarte drăguț... — Pentru că este ! Pe bune, Lissy, n-ai nici cea mai mică idee cît de drăguț e. E atît de romantic ! Știi ce mi-a zis azi-dimineață ? Mi-a zis că În clipa În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
fotbal. — Poftim ? Rămîne perplex. — Îmi pare foarte rău. Am să-ți cumpăr alta. Mă uit Împrejur, la colegii mei, care au căscat ochii mari. Și eu sînt cea care a Înțepenit copiatorul atunci, demult. Adevărul e că... eu l-am stricat, de fiecare dată. Iar fundul ăla... Trec printre chipurile rămase mască și mă duc la panoul de la afizier și rup dintr-un gest poza cu fundul tras la xerox, În bikini tanga. E al meu și nu mai vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
nu eram În stare, of, of. Ce era să fac? Am Închis ochii și m-am zvârcolit, am scăpat din brațele ei și mi s-a făcut milă de ce-am văzut În privirea ei. Poate că n-ar fi stricat să vin În Întâmpinarea dorințelor ei, dar nici chiar trimisul lui Moru, nepot al Psarei, nu era În stare să mai facă o dată o nefăcută din asta. Am plecat de lângă ea, străduindu-mă să pășesc drept, așa cum trebuie că pășea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ei au văzut ce lucru bun e și s-au veselit și mai tare. Ne-au arătat drumul spre Miazăzi, printr-o trecătoare Înaltă și a doua zi am luat-o din loc, mai ales că vremea Începea să se strice și văzusem eu că pe măsură ce te duceai spre Miazăzi, se Încălzea din ce În ce. Nu știu cum de a potrivit Tatăl lucrurile, dar totul se petrecea de parcă cineva ne Îndemna să mergem tot mai departe. Sorocul Runei se apropia și, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Încoace cu semnele lui? Cu limbile nenăscute și multe de care ne Învață ăia pe care-i conduce Enkim la Krog? Se sumeți apoi: - În urma ta, oameni răi dat Umbrei multe neamuri. În urma ta vin unii care voiesc să-ți strice lucrarea. Și, ia spune: cine-i Învață drumul? Șoapta Îi tremura. Îl vedeam cum se tot foia, gata-gata să mă atingă. Dar, nu făcu altceva decât să Înghită În sec. Apoi, luându-și inima În dinți, spuse dintr-o răsuflare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
al apei, scoborâtor din Tatăl, văr cu Krog și cu Moru, cel ce l-a trecut Marea cea mare pe stăpânul vorbei. Ce zici ? Se opri nițel, uitându-se la pâlcul de nori ce se aduna spre Miazănoapte. - Hmm... Se strică vremea. Iar norul celălalt, Îmi arătă el norul uriaș pe sub care trecuserăm, dă să crească din nou. Gerul cel Greu va veni, măi Krog, iar partea astălaltă, cu vorbele pe care trebuie să le rostim cu toții la fel, o cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Lui Ravelstein Îi plăcuse ce scrisesem, dar nu era Încă pe deplin satisfăcut. Susținea că am o problemă de retorică. Iar eu ripostam că o prea mare accentuare a faptelor propriu‑zise Îngustează interesul mai larg al lucrării. N‑ar strica să vă povestesc ceva. În liceu am avut un profesor de engleză pe care‑l chema Morford („Morford nebunul” Îi spuneam noi) și care ne‑a pus să citim eseul lui Macaulay asupra biografiei Johnson de Boswell. Dacă a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
oră pentru o vizită la pălărierul Gelot. La Gelot, mi‑am dat și eu drumul și mi‑am cumpărat o pălărie de velur verde. Abe m‑a convins că trebuie s‑o iau. - Îmi place cum Îți vine. Nu‑ți strică să te evidențiezi un pic și tu. Nu te pui suficient În valoare. Ești prea al naibii de modest, Chick. Și nu ți se potrivește, pentru că oricine se uită bine la tine vede că, de fapt, ești un megaloman arogant. Dacă te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]