6,080 matches
-
a doua mare devastare, după cea suferită, în 1204, din partea creștinilor catolici din Cruciada a IV-a. Din vechile edificii monumentale creștin-bizantine nu au mai rămas în picioare decât bisericile transformate, la începuturi, în moschei, puține biserici creștine acceptate de sultanul cuceritor, fortificațiile antice inițiate în anul 413 e.N. de către prefectul pretoriului, Athemius, sub domnia minorului împărat roman, Theodosius al II-lea, apeducte, cisterne de apă subterane sau supraterane. La acestea se pot adăuga unele vestigii antice precum: Hipodrom-ul, Coloana
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
din lemn, care aveau etajele ieșite spre stradă, în consolă și ferestre zăbrelite divers pentru observarea activităților din afară. Pe amplasamentele dominante ale celor șapte coline ale orașului s-au ridicat, de cele mai multe ori, construcții religioase și laice, subvenționate de sultani, de membri ai familiei imperiale, de viziri sau pașale pașa. Constantinopol-ul s-a transformat treptat într-un oraș oriental supraaglomerat, nesistematizat, murdar și rău mirositor. Peste el s-au presărat, ca niște oaze, moschei mărețe cu minarete semețe și dantelate
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
și distrus curând, - Palatul Topkapî, început în anul 1459 tot de Mahomrd al II-lea, Pavilionul de odihnă al lui Mahomed al II-lea, construit în 1472, care servește astăzi ca Muzeu al Ceramicii, - Moscheea lui Soliman Magnificul(1550-1557), - Moscheea Sultan Ahmed I-ul (1603-1617), sau Moscheea Albastră, - Moscheea Prințului (1544-1548), - Moscheea Cuceritorului (1463-1471), - Mocheea lui Baiazid al II-lea (1497-1505), - Moscheea Rüstem Pașa (1561), - Moscheea Prințesei Mihrimah (1555), - Moscheea Nouă sau Mocheea Mamei Sultanului (Sultan Valide) (1557-1663), - Moscheea Luminii lui
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
Moscheea lui Soliman Magnificul(1550-1557), - Moscheea Sultan Ahmed I-ul (1603-1617), sau Moscheea Albastră, - Moscheea Prințului (1544-1548), - Moscheea Cuceritorului (1463-1471), - Mocheea lui Baiazid al II-lea (1497-1505), - Moscheea Rüstem Pașa (1561), - Moscheea Prințesei Mihrimah (1555), - Moscheea Nouă sau Mocheea Mamei Sultanului (Sultan Valide) (1557-1663), - Moscheea Luminii lui Osman (1748-1756), - Moscheea lui Selim I-ul (1520-1522), - Marele Bazar construit inițial de Mahomed al II-lea Cuceritorul, apoi mărită și reconstruită succesiv până în sec.al 20 -lea, - Bazarul Egiptean (1663), - Fortăreața Yedikule completată
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
lui Soliman Magnificul(1550-1557), - Moscheea Sultan Ahmed I-ul (1603-1617), sau Moscheea Albastră, - Moscheea Prințului (1544-1548), - Moscheea Cuceritorului (1463-1471), - Mocheea lui Baiazid al II-lea (1497-1505), - Moscheea Rüstem Pașa (1561), - Moscheea Prințesei Mihrimah (1555), - Moscheea Nouă sau Mocheea Mamei Sultanului (Sultan Valide) (1557-1663), - Moscheea Luminii lui Osman (1748-1756), - Moscheea lui Selim I-ul (1520-1522), - Marele Bazar construit inițial de Mahomed al II-lea Cuceritorul, apoi mărită și reconstruită succesiv până în sec.al 20 -lea, - Bazarul Egiptean (1663), - Fortăreața Yedikule completată cu
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
implicată discuția despre posibilitatea conceptuală a inversiei culorilor. De asemenea, este important de menționat că Philippides este primul adept al lui Kant în cadrul voievodatelor românești. După 1821, voievozii vor fi din nou aleși de boierii locali (decizia fiind validată de sultani). Grecii vor fi înlocuiți în Academii cu români. A fost o epocă de patriotism exaltat și deelenizare culturii și obiceiurilor românești. Românii încep să meargă direct la sursele occidentale și să practice filosofia în propria lor limbă. În jurul anului 1818
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
Mișcării naționale turce a fost obligat să se mute în regiunea centrală muntoasă și greu accesibilă din centrul Anatoliei datorită faptului că apele teritoriale din sud erau controlate de Royal Navy, iar litoralul adiacent de trupele terestre italiene și elene. Sultanul a oferit mai multor pașale otomane, precum Mustafa Kemal, poziții importante de conducere în regiunile rămase sub „controlul direct al autorității otomane”, (după cum erau definite de Tratatul de la Sèvres), în care nu se exercita controlul direct al Aliaților. Motivul unor
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
Tratatul de la Sèvres), în care nu se exercita controlul direct al Aliaților. Motivul unor asemenea numiri încă este subiect de dezbatere printre istorici. Se poate presupune că aceste numiri urmăreau în mod intenționat sprijinirea mișcării de rezistență, dar și că sultanul a încercat în acest fel să-i îndepărteze de Constantinopole pe cei care i-ar fi putut contesta autoritatea, ceea ce favoriza autoritățile de ocupație. Părerea care a câștigat cei mai mulți aderenți este aceea că decizia sultanului a fost determinată de dorința
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
de rezistență, dar și că sultanul a încercat în acest fel să-i îndepărteze de Constantinopole pe cei care i-ar fi putut contesta autoritatea, ceea ce favoriza autoritățile de ocupație. Părerea care a câștigat cei mai mulți aderenți este aceea că decizia sultanului a fost determinată de dorința de a-i îndepărta pe ofițerii cei mai stimați în armata de capitala imperiului. Există martori care afirmă că sultanul ar fi afirmat că aliații nu ar putea fi învinși fără ca turcii să dispună de
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
ceea ce favoriza autoritățile de ocupație. Părerea care a câștigat cei mai mulți aderenți este aceea că decizia sultanului a fost determinată de dorința de a-i îndepărta pe ofițerii cei mai stimați în armata de capitala imperiului. Există martori care afirmă că sultanul ar fi afirmat că aliații nu ar putea fi învinși fără ca turcii să dispună de o armată organizată, iar naționaliștii dispuneau de două corpuri de armată mutate în mai 1919 în Ankara și Erzurum. Prin intermediul a diferite manevre birocratice, Mustafa
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
britanicii nu vor întreprinde măsuri împotriva înalților ofițeri turci. Mustafa Kemal avea să le spună unor prieteni apropiați: „Ferit Pașa nu înțelege realitățile regiunii; ar trebui să demisioneze pentru binele Imperiului”. Pe 2 iulie, Kemal a primit o telegramă de la sultan, prin care îi cerea să se reîntoarcă în capitală. Mustafa Kemal se afla în acel moment în Erzincan și se temea să se întoarcă în capitală unde, sub atenta supraveghere a apropiaților sultanului și a autorităților militare străine, nu-și
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
iulie, Kemal a primit o telegramă de la sultan, prin care îi cerea să se reîntoarcă în capitală. Mustafa Kemal se afla în acel moment în Erzincan și se temea să se întoarcă în capitală unde, sub atenta supraveghere a apropiaților sultanului și a autorităților militare străine, nu-și mai putea desfășura activitatea în sprijinul independenței Turciei. În aceste condiții, el a hotărât că singura soluție este să-și ia un concediu de două luni. Pe 16 octombrie 1919, Ali Riza Pașa
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
central în fața mișcării naționaliste în continuă dezvoltare în Anatolia. Între timp, grecii otomani s-au organizat în miliții naționaliste, care acționau pentru atingerea propriilor obiective. În timp ce parlamentarii eleni din Parlamentul Otoman au blocat orice inițiativă, cei mai mulți dintre supușii greci ai sultanului au boicotat alegerile parlamentare. După alegeri, s-a format un nou parlament al Imperiului Otoman, care a trebuit să funcționeze în condițiile ocupației străine. Ali Riza Pașa s-a grăbit crezând că noul parlament îi va aduce legitimitatea. Clădirea în
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
Antantei. Singurele legi considerate acceptabile de britanici au fost cele ordonate de ei sau care le serveau interesele. Pe 12 ianuarie 1920, au început ședințele ultimei Camere a deputaților a Imperiului Otoman în Constantinopol. La deschidere a fost prezentat mesajul sultanului, după care a fost citită o telegramă a lui Mustafa Kemal, prin care acesta cerea, în numele Comitetului Reprezentativ, mutarea organelor de conducere ale Turciei la Ankara. Grupul "Felâh-i Vatan" din rândul deputaților otomani au luat inițiativa legiferării hotărârilor Congresului de la
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
conducerea creștinilor. Guvernul britanic susținea că o asemenea acțiune ar fi fost singura care ar fi asigurat securitatea creștinilor. Tratatul de la Sèvres punea cea mai mare parte a Anatoliei sub controlul creștinilor. Asemenea acțiuni ar fi trebuit să distrugă autoritatea sultanului și a guvernului cu ajutorul creștinilor greci și armeni, ale căror interese difereau în mod dramatic de cele ale musulmanilor. Detaliile acestor operațiuni cu caracter secret erau conținute într-un document numit „Jurisdictional Conflict”. În noaptea zilei de 15 - 16 martie
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
Kemal autoritatea printre revoluționari. Pe 18 martie, parlamentul otoman a trimis un protest Aliaților. Documentul afirma că arestarea a cinci parlamentari este absolut inacceptabilă. Sistemul politic otoman era însă definitiv compromis. Acțiunea în forță a britanicilor l-au transformat pe sultan în unicul guvernator al imperiului. Dar sultanul nu își putea exercita puterea în ceea ce mai rămăsese din imperiul otoman fără sprijinul trupelor străine. Din acest motiv, sultanul a devenit doar o marionetă a aliaților. Noul guvern turc, sperând să submineze
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
parlamentul otoman a trimis un protest Aliaților. Documentul afirma că arestarea a cinci parlamentari este absolut inacceptabilă. Sistemul politic otoman era însă definitiv compromis. Acțiunea în forță a britanicilor l-au transformat pe sultan în unicul guvernator al imperiului. Dar sultanul nu își putea exercita puterea în ceea ce mai rămăsese din imperiul otoman fără sprijinul trupelor străine. Din acest motiv, sultanul a devenit doar o marionetă a aliaților. Noul guvern turc, sperând să submineze autoritatea Mișcării Naționale, a conceput o „fatwa
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
era însă definitiv compromis. Acțiunea în forță a britanicilor l-au transformat pe sultan în unicul guvernator al imperiului. Dar sultanul nu își putea exercita puterea în ceea ce mai rămăsese din imperiul otoman fără sprijinul trupelor străine. Din acest motiv, sultanul a devenit doar o marionetă a aliaților. Noul guvern turc, sperând să submineze autoritatea Mișcării Naționale, a conceput o „fatwa” (decret religios) prin care se afirma că drep-credincioșii nu ar trebui se solidarizeze cu rebelii (naționaliștii). În afară de acest decret religios
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
Ankarei, Rifat Börekçi, a emis o contra-fatwa, prin care declara că autoritățile din capitala imperiului se află sub controlul Antantei și, deci, decretele lor sunt lipsite de putere. Acest decret stabilea și că mișcarea naționalistă are ca obiectiv principal eliberarea sultanului și a califatului său de sub dominația străină. Mustafa Kemal se aștepta ca Aliații să nu respecte raportul „Harbord” și nici imunitatea sa parlamentară, dacă ar fi făcut greșeală să se deplaseze în capitală. Din acest motiv, el a hotărât să
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
să organizeze alegerea de delegați pentru Marea Adunare Națională, care avea să fie convocată la Ankara. Mustafa Kemal a făcut de asemenea apel la lumea islamică să-l sprijine, în condițiile în care el și sprijinitorii săi continuau lupta în numele sultanului, care era de asemenea și calif. Principalul obiectiv al naționaliștilor ar fi fost, în aceste condiții, eliberarea califatului de sub ocupația Aliaților. Naționaliștii au plănuit în această fază a luptei organizarea unui nou executiv și a unui legislativ reprezentativ cu sediile
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
naționaliștilor ar fi fost, în aceste condiții, eliberarea califatului de sub ocupația Aliaților. Naționaliștii au plănuit în această fază a luptei organizarea unui nou executiv și a unui legislativ reprezentativ cu sediile în Ankara și pentru atingerea acestui scop au cerut sultanului să recunoască noile organe ale puterii. Numeroși sprijinitori ai lui Kemal s-au îndreptat spre Ankara, înșelând vigilența autorităților militare aliate. Astfel, s-au alăturat taberei lui Kemal personalități precum scriitoarea Halide Edip Adivar, medicul Adnan Adivar, generalul Ismet Inönü
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
capitală a avut o mare însemnătate. El a declarat că Parlamentul Otoman a fost dizolvat în mod ilegal. Armistițiul nu dădea Aliaților dreptul să dizolve parlamentul, iar Constituția din 1909 era concepută să prevină excesele pe care și le permisese sultanul Abdul-Hamid al II-lea. Aproximativ 100 de deputați otomani au reușit să păcălească vigilența Aliaților și s-au alăturat celor 190 de deputați aleși de grupurile de rezistență turce. Ismet Inonü participat la ședințele noului Parlament de la Ankara din postura
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
Kemal președinte al Marii Adunări Naționale și pe Ismet Inonü șef al Marelui Stat Major. Pentru toată lumea a devenit evident că noul regim era gata să se ridice la luptă nu numai împotriva trupelor străine de ocupație, dar și împotriva Sultanului și guvernului său. Pe teritoriul Anatoliei erau prezente numeroase forțe militare ostile naționaliștilor: batalioanele britanice, cerchezii lui Ahmet Anzavur sau trupele loiale sultanului. Forțele sultanului erau reprezentate în regiune de aproximativ 4.000 de soldați ai Kuva-i Inzibatiye (Armata Califatului
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
era gata să se ridice la luptă nu numai împotriva trupelor străine de ocupație, dar și împotriva Sultanului și guvernului său. Pe teritoriul Anatoliei erau prezente numeroase forțe militare ostile naționaliștilor: batalioanele britanice, cerchezii lui Ahmet Anzavur sau trupele loiale sultanului. Forțele sultanului erau reprezentate în regiune de aproximativ 4.000 de soldați ai Kuva-i Inzibatiye (Armata Califatului). Sultanul s-a folosit de fonduri britanice pentru recrutarea a unei noi forțe de aproximativ 2.000 de soldați nemusulmani, care a fost
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
să se ridice la luptă nu numai împotriva trupelor străine de ocupație, dar și împotriva Sultanului și guvernului său. Pe teritoriul Anatoliei erau prezente numeroase forțe militare ostile naționaliștilor: batalioanele britanice, cerchezii lui Ahmet Anzavur sau trupele loiale sultanului. Forțele sultanului erau reprezentate în regiune de aproximativ 4.000 de soldați ai Kuva-i Inzibatiye (Armata Califatului). Sultanul s-a folosit de fonduri britanice pentru recrutarea a unei noi forțe de aproximativ 2.000 de soldați nemusulmani, care a fost desfășurată inițial
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]