8,562 matches
-
și-l privi cu ochi iscoditori, apoi continuă)... Dacă stăm să ne gândim, aveți ceva cu totul deosebit în înfățișare. Hainele exotice, oarecum ... nu veniți cumva de pe câmpiile fertile ale Nordului? Clătină din cap, din ce în ce mai iritat de propriile-i reacții. Tânăra continuă repezit: - Și dacă stăm să ne gândim, e uluitor că un polițist a încercat ușa și că alarma n-a funcționat. Mișcă mâna în care scânteia un obiect de metal, strălucitor ca oțelul în soarele amiezii. Nu era nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
câteva mostre și felul în care funcționează. "Așadar, automatele sunt îndreptate împotriva mea", se gândi McAllister. Informația nu-i aduse mei un fel de ușurare. Indiferent ce vor fi fost aceste automate, nu aveau să acționeze în favoarea lui. Faptul că tânăra își pusese la o parte pistolul, în pofida suspiciunii cu care îl privea, demonstra în mare măsură eficacitatea noilor ei dulăi de pază. - Da, chiar vă rog să-mi arătați. Îi veni un gând năstrușnic și spuse; - Nu mă îndoiesc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
îl privea, demonstra în mare măsură eficacitatea noilor ei dulăi de pază. - Da, chiar vă rog să-mi arătați. Îi veni un gând năstrușnic și spuse; - Nu mă îndoiesc că tatăl dumneavoastră stă undeva în planul doi și mă studiază. Tânăra nu dădu semne că vrea să-i arate vreo armă, ci îl privi uimită: - Poate nu realizați, spuse ea încet, dar deja ne-ați tulburat tot sistemul. Luminile automatelor ar fi trebuit să se stingă din clipa în care tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
afunde în el, se așeză încet și drept, ca un bărbat foarte, foarte vârstnic. Privirea îi fu atrasă de o inscripție ce strălucea deasupra unei vitrine cu arme, aflată înapoia femeii. O întrebă cu glas răgușit: - Ala... e un calendar? Tânăra îi urmări privirea, nedumerită: - Da, suntem în 3 iunie. Dar ce nu e în regulă? - Nu la asta mă refer. Vreau să spun... făcu un mare efort să se adune... vreau să spun... cifrele alea de deasupra, adică... În ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
răsuci pe călcâie și ușa se închise, fără zgomot, îndărătul siluetei lui înalte. McAllister întrebă: - Ce-a vrut să spună cu chestia aceea, cu pericolul în care se află propria-mi persoană? - Nu e chiar așa ușor de explicat, începu tânăra, cu vădită stânjeneală în glas. În primul rând, veniți până la vitrină și voi încerca să vă lămuresc totul. Presupun că sunteți destul de nedumerit. McAllister trase adânc aer în piept: - Ei, acuma parcă mai vii de-acasă. Îi trecuse spaima. Bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
tindea să-i sugereze vârtejul din minte. Deveni din nou conștient de prezența fetei, care ținea degetul pe unul dintre întrerupătoarele de pe perete. Deodată se simți mai bine și spuse liniștit: - Mulțumesc. Fără doar și poate aveam nevoie de așa ceva. Tânăra îi surise încurajator și abia acum rămase el uluit de personalitatea ei contradictorie. Pe de-o parte, incapacitatea de acum câteva minute de a sesiza esența primejdiei, iar pe de alta, acțiunea prin care-l ajutase să se vadă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
solid din care era alcătuit acesta. Primul său simțământ de pângărire iminentă, zguduitoare, se stârni în clipa în care se opri într-o încăpere imensă, unde vreo douăzeci de bărbați ședeau în jurul unei mese, în capul căreia se afla o tânără. Aparatele de luat vederi - neiertătoare, adevărate sacrilegii alimentate cu o energie nelimitată - treceau dintr-o parte în alta a mesei și fixau direct chipul femeii. Era un chip frumos, dar contorsionat acum de patimă, în timp ce se înclina înainte și spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
un indice emoțional ridicat. În mod intenționat, Consiliul făuritorilor de arme prevăzuse că această personalitate calidetică va stârni la Lucy o fixație emoțională. Mai existau și alți factori răspunzători pentru alegerea ei, în special măsurile de precauție sanitară pentru o tânără care urma să fie supusă unor stresuri nefirești. Pe de o parte era de dorit - pentru fericirea fetei - ca atracția să fie, deocamdată, reciprocă. Bineînțeles că într-o lume în permanentă schimbare nu i se putea garanta trăinicia. Hedrock examina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
îmbujorare care i s-a răspândit prin tot trupul, încălzindu-i-l. Se simți jenată și totuși fericită, puțin sfioasă, dar excitată. Nu putu să nu se întrebe dacă nu era chiar senzația pe care ar fi avut-o o tânără în noaptea nunții. Tocmai în asemenea nuanțe excelau "casele iluziilor". Aici, oameni îmbătrâniți în rele - atât bărbați cât și femei - mai puteau recăpăta, în schimbul unei taxe, emoții altfel pierdute de trupurile lor suprasaturate de plăceri. Ajunse la un cot al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Arsenalelor, Fara se deplasă pe un coridor larg și luminos. Tânărul care se afla în spatele lui spuse: - Există și un coridor lateral, aproape gol. Să mergem! Fara intră pe acest coridor tremurând. Observă că la capătul holului erau vreo câteva tinere așezate la birouri care întrețineau conversații preliminare cu bărbații. Se opri în fața uneia dintre fete. Era mai puțin tânără decât păruse de la distanță, probabil trecuse de treizeci de ani, dar arăta bine și era foarte vioaie. Zâmbi cu amabilitate, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Le studie impasibilă și, în cele din urmă, ridică ochii spre Fara. - Poate vă interesează să aflați că fiul dumneavoastră Cayle este pe Marte. - Cum? întrebă Fara. Se ridică pe jumătate de pe scaun, dar, înainte de a putea scoate vreo vorbă, tânăra i se adresă ferm: - Trebuie să vă informez că Arsenalele nu întreprind nici o acțiune împotriva anumitor indivizi. Nu ne preocupă câtuși de puțin corijarea moravurilor. Chestiunile etice nu ne privesc. Și acum, dacă nu vă supărați, relatați-mi pe scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
practici necinstite, cum ar fi înșelătoria, șantajul și participarea la un complot criminal. Banca a stabilit contactul cu fiul dumitale, Cayle, printr-o persoană cunoscută sub denumirea de "gunoier", adică un agent a cărui misiune este să găsească tineri și tinere cu o situație financiară dificilă, dar care au părinți bogați. Pentru îndeplinirea acestui serviciu, "gunoierul" primește întotdeauna un comision de opt la sută de la cel ce împrumută, în cazul de fată de la fiul dumitale. Banca a folosit mijloace necinstite prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
fashion, care era minimalist și cam snob, își punea, la bucătărie, șezutul pe huse cu mutra lui Che Guevara, semnate Sonia d’or. Prezentarea ei din France Soir suna halucinant și putea să îl facă invidios și pe tată-său: „Tânăra Sonia, fiica unică a cunoscutului jurnalist Sebas Leclerc, dă o lecție de design arabilor, chiar la ei acasă!“. Îi scrisese fiică-sii, ca răspuns la e-mailul de la ea: „Sonia, te descurci și fără Iran. Eu, mai mult decât tine, aș
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de înfruptare, cu carne de miel și vinuri de contrabandă, l-a cunoscut pe Jon Leyne, corespondent BBC, cu care chiar se împrietenise, dar care a fost expulzat după acuzația cotidianului Vatan Emrouz că ar fi fost implicat în asasinatul tinerei Neda, studentă a cărei moarte, filmată de un amator și folosită apoi de către HBO într-un documentar, făcuse înconjurul lumii. Nici bărbații și nici femeile din astfel de cercuri n-o iubeau pe Shirin Ebadi. Peste tot se comenta bănuiala
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
sunt mici, am nevoie de libertate. Frate-său, Ben-Abdolsamad, se mâhni, dar tăcu. A doua zi, dimineața, infirmiera sună la poartă și o fată de la bucătărie alergă să-i deschidă. O îndreptă înspre dormitorul unde Laleh alăpta copiii. Nevasta și tânăra nou-venită se încăierară din ochi, de cum se priviră. Eu sunt Shahla Jahed, m-ați plătit ca infirmieră. — Mda... doctorii ăștia de la spital s- au gândit că aici o fi vreun salon pentru prezentare de modă! Ți-ai adus și halatul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cruce, ei se pun alături... pică Boamba grea svîrlită-n ceruri, din cei doi făcând fărâme. Și Călin rămâne singur, rău îi pare ca la nime, Dară nici c-avu ce face. Împăcat De - astă dreptate, Lasă-n pace să trăiască tinerele lui cumnate 715Și făcu o nuntă mare dup - opt ai de - nstrăinare. Multă lume se dusese ca să vad - așa serbare. Fui și eu... Dar cum făcură o ulcică cu papară, Mi-au bătut căciula-n creștet și m-a dat
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ape lin se vaer, 40Sbor fluturi sclipitori, ca flori de aer. Acolo - nchisă cu mai multe soațe, Ca ea copile și soții de joacă, În lumea ei sălbatic se răsfață, În străluciri viața ș-o îmbracă. 45A ei priviri sunt tinere și hoațe, Zîmbirea-i caldă buza-i stă s-o coacă - Și-n acest rai, în astă lume suavă De mulțămire se simția bolnavă. Dar de a ei frumseță fără seamăn 50Auzi feciorul de-mpărat Florin, Norocul lui cu-al ei
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
înguști. Să vedem până la urmă. Să vedem... Sculptorul șopti la urechea lui Panaitescu: ― Ăsta se suspectează și pe el... Auzi un foșnet și întoarse capul. Manșeta unui ziar apăruse sub ușă. Făcu câțiva pași. Glasul lui Popa îl opri: ― Pardon, tinere! E gazeta mea! Sunt abonat! Își culese înțepat jurnalul și se întoarse în fotoliu. Matei îi aruncă o privire peste umăr. Bătrânul consulta rubrica deceselor din mica publicitate. ― Și-acum ce facem? întrebă încet Panaitescu. Purta un costum elegant de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dintr-un chenar negru. Martinescu! Mi-a făcut un mare rău acum 49 de ani... Da, un mare rău. Eram elev la liceul militar din Craiova. Chicoti: Kaput! L-am șters de pe listă. ― Ce listă? întrebă stupefiat sculptorul. ― Ești naiv, tinere! Îi am pe toți aici, în agendă. Îi căută ochii și preciză cu o privire rea: Nu uit nimic. Doar proștii uită. Matei se sprijini de zid. Încercă să-și aprindă o țigară, dar bețele de chibrit i se rupeau
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ai dus azi la serviciu. Femeia dădu din cap încăpățînată. Explică totuși: ― Am o recuperare. ― Perfect. Valerica se sprijini din nou de perete urmărindu-i cu ochi lucioși. ― Mai rămâne să rezolvăm chestia cu cianura, aminti înfrigurat sculptorul. ― Ai răbdare, tinere! Pariez că doamna a și găsit o soluție. ― Îmi acordați multă încredere, surâse Melania Lupu. Într-adevăr, am găsit. Vom colecta puțină salivă de la domnul Panaitescu. Vă asigur că la analiză pe cioburile de sticlă se va descoperi otrava. Paharul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Matei înghiți în sec: ― Aș bea ceva. Simt că-mi vâjâie creierii! ― Sânt convinsă că tuturor ne-ar face bine o picătură. Sculptorul aduse o sticlă de rom și câteva păhărele. ― Eu nu beau! strigă Valerica Scurtu trăgîndu-și lațele. ― Idem, tinere! făcu Popa clătinând degetul în aer fără să miște mâna. Râse sardonic: în general, vreau să-l văd pe ăla care mai bea ceva în casa asta... Melania Lupu îl privi cu luare aminte. Coborî pleoapele încurcată: ― Îmi pare rău
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Panaitescu. Popa își suflă nasul. ― Eu n-am să merg. Sânt răcit. În capelă e frig, trebuie să stai cu capul gol. ― Ești deștept, papa, dar nu ține! Ori mergem toți, ori nici unul. ― N-ai să-mi dai dumneata lecții, tinere! În ce te privește, faci ce poftești. ― Nu trebuie să ne certăm, interveni domol Melania Lupu, nu se cuvine, și făcu semn spre odaia lui Panaitescu. Se vedeau luminările aprinse, sicriul. Sculptorul închise ostentativ ușa. ― Mă indispune! ― Să nu luăm
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cuvine, și făcu semn spre odaia lui Panaitescu. Se vedeau luminările aprinse, sicriul. Sculptorul închise ostentativ ușa. ― Mă indispune! ― Să nu luăm foc, aveți grijă, domnule Matei. ― Unde dă Dumnezeu! Își reluă ideea: Nu putem continua în condițiile astea. ― Dumneata, tinere! Eu pot foarte bine! ― "Tinere"! Ia mai slăbește-mă, neică! Melania Lupu își izbi palmele. Propuse pe un ton care încerca să galvanizeze: ― Să jucăm tabinet! Sânt sigură că nu vom observa când trece timpul. ― N-am chef! făcu scurt
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
celălalt, Grigore Popa ungea unt pe pâine și bea suc de roșii. Sculptorul ținea mâncarea pe genunchi. Se descurca perfect, era evident că-i obișnuit cu mesele încropite. Isprăvi primul și făcu hârtiile ghemotoc. Respiră adânc apoi aprinse o țigară. ― Tinere! spuse Popa cu gura plină, înghiți și arătă spre scrin: Uită-te dacă mai sânt acolo... ― Asta ar mai lipsi! ― Firește că sânt îi asigură Melania Lupu. ― Îmi place să mă conving. Doru Matei lăsă țigara în scrumieră. Declanșă mecanismul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ăsta îl apucă damblaua în luna cadourilor... Așadar, ne aflăm în anul 1943. Maiorul Grigore Popa întreține relații cât se poate de apropiate cu doamna Lola, soția căpitanului Preda. ― Încetează! ― Un moment, drăguță, încă n-am terminat. Bun! Numai că tânăra Lola, nemulțumită de oficiile celor doi bărbați, insatisfacție absolut firească dacă ne gândim la potențialul masculin al ipochimenului... Melania Lupu își coborî sfioasă privirea. ― Domnule Matei, vă rog, n-are rost... ― De acord. Să trecem peste amănunte. Deci juna Lola
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]