5,450 matches
-
e ca Adunarea să fie dizolvată după atâtea fapte meritorii pe cari le-a comis. Iată ceea ce foaia oficioasă nu înțelege deloc. Auzi, dizolvată? O Cameră ai cării membri s-au îmbogățit cu ocazia răscumpărării, o Cameră în care există tainice biurouri de împământenire, unde cu bani peșin fiece izraelit de treabă poate câștiga onoarea și avantajele cetățeniei române fără a fi îndeplinit condițiile înscrise în Constituție? Auzi, dizolvată o Cameră care, fără rezistența opoziției întrunite, era să împământenească propunerea Costinescu
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
menționează că a se adresa unei persoane prin îngere nu avea pentru acei oameni nimic straniu, era un mod de a se referi la identitatea suprasensibilă, cea adevărată, universală a insului respectiv 5. La aceeași identitate se referă tema numelui tainic, secret, diferit de numele civil al insului. Pe această temă, prezentă în iudaism și mai ales în Cabala, se sprijină Walter Benjamin cînd își interpretează un episod de biografie interioară 6. Cu șaptesprezece secole înainte, Grigore de Nyssa socotea că
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
un picior de plai, pe-o gură de rai Zbuciumat se plânge fluierul de fag. Inima mi-o strânge și-mi pătrunde-n sânge. Acest cântec dureros și drag. Stelele făclii, păsărele mii Jalea își descântă-n fluierul de os... Tainic își frământă cadențarea sfântă Acest cântec trist și luminos.” Moartea căprioarei este o elegie a purității fragile, un poem al pierderilor esențiale. Se cristalizează aici o opoziție între un strat candid, copilăresc al sensibilității și duritatea realului. Conștientizarea acestei opoziții
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
simțuri și din spirit și înlocuirea lor cu cele șapte virtuți și cu cele șapte daruri ale Duhului Sfânt, câte unul pentru întărirea fiecărei virtuți. Faza a treia, culminantă, este unirea mistică, „participarea harică și personală la viața intimă și tainică a lui Dumnezeu”, e „transfigurarea trupului nostru din omenesc în duhovnicesc”, a naturii noastre „din creată în divină”. E inundarea ființei noastre de lumina dumnezeiască a Taborului. „Lumina taborică e centrul de atracție al acțiunii și al contemplației ortodoxe” (Op. cit
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
geniilor neamului? Am spus că, dacă tot omul poartă în spirit chipul lui Dumnezeu, gradul natural cel mai înalt al acestui chip e geniul, preum sfântul e gradul cel mai înalt de asemănare morală. De aceea, geniului îi atribuim o tainică solie profetică, nu de a mântui lumea ci de a-i sugera prin puterea de seducție a operei lui ordinea eternă unde religia indică plinătatea scurtei noastre vieți pământești. Asimilarea culturală e o ridicare în spirit până la marginea lumii, în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
creștinismului întreg. Apusul, în primele veacuri ale Evului Mediu, e mult înapoiat pe scara culturii. Expresia de „noapte medievală” privește tocmai starea culturală a Occidentului din acest timp. Oricum însă larga teorie, formulată de Justin Martirul și Filosoful, despre înrâurirea tainică a Logosului asupra cugetării omenești, o întâlnim și la scriitorii apuseni. Iată cum o rostește unul dintre ei, Rhaban Maurus (776-856) în cartea sa De institutione clericorum, cap. II: „Adevărurile ce se găsesc în cărțile învățaților veacului nu trebuie atribuite
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu există până nu apare pictura, o statuie nu există până nu apare sculptura, o simfonie nu există până nu apare muzica și nici un poem până nu apare poesia. Apariția artei e un salt gigantic deasupra naturii. Din nu știu ce adâncimi tainice, arta aduce pe lume o nouă ordine de lucruri care, prin structura lor sui generis, nu mai au nimic de-a face cu ordinea naturii. Capodoperele nu se pot rândui în nici una din senile lucrurilor existente. Ele alcătuiesc o lume
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
păcat. Dumnezeu și-a părăsit făptura. Căci, după Ioan Evanghelistul, Logosul era în lume, dar lumea nu l-a cunoscut. Toate râvnele și toate impulsurile de înălțare spre bine ale omului căzut, spre adevăr și frumos, trebuie să le atribuim tainicelor inspirații ale Logosului, care lucrează necontenit în lume înainte de a se întrupa ca Mântuitor al ei. Căci, în toate felurile, Dumnezeu e autorul binelui, iar omul, redus la propriile sale puteri, autorul răului. În lumea desfigurată de păcat, geniul creează
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de urâtul păcatului, un simbol al nemuririi născut din groaza morții, care devastează viața. În tot ce e mare, în tot ce strălucește ca adevăr, ca bine și ca frumos din creațiile naturale ale geniului omenesc, trebuie să citim îndemnurile tainice, înspăimântătoare, ale Logosului, care e însăși rațiunea de a fi a lumii. De aceea, precum am văzut. Biserica ortodoxă zugrăvește geniile antichității pe zidurile exterioare ale altarelor, fără ca prin aceasta să le confunde cu sfinți. Pentru ea, revelațiile fragmentare ale
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
rațiunea de a fi a lumii. De aceea, precum am văzut. Biserica ortodoxă zugrăvește geniile antichității pe zidurile exterioare ale altarelor, fără ca prin aceasta să le confunde cu sfinți. Pentru ea, revelațiile fragmentare ale geniului antic sunt semne ale lucrării tainice și neîntrerupte a lui Dumnezeu în lume. Conștienți de capodoperele pe care le creează geniile sunt, fără să știe, colaboratorii lui Dumnezeu în lume prin aceste imagini sublime, a căror valoare fictivă ne sugerează realitatea superioară a lumii spirituale. Sfințenia
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
însăilând o ipoteză explicativă și o vom continua cu elemente, care ar putea să îndreptățească această ipoteză la titlul de teorie. Ideea noastră va fi, de altfel, o rezultantă a discuțiilor și a punctelor de vedere expuse până acum. Ce tainice puteri biciuie oare spiritul omenesc, veșnic neîmpăcat cu orice condiții de timp și de spațiu în care s-ar găsi, și-l ațâță să se încordeze în gigantice strădanii spre alte moduri de existență? Pasărea e fericită dacă are un
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o ordine înaltă de existență, ce ni se refuză: că din această pricină nu putem adera întru totul la condiția mizeriei terestre, în care ne simțim ca exilați; și că, în sfârșit, tot ceea ce în ființa noastră rimează în chip tainic cu veșnicia ne împinge la depășirea modului actual de existență și la cucerirea unui mod superior și desăvârșit, conceput în antinomie cu cel de acum și de aici. Nostalgia paradisului e astfel sentimentul antinomiei noastre existențiale, de făpturi libere în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de copil. Despre el se spune, nu fără dreptate, că izbutește să se păstreze până la sfârșit în aureola fragedă a prunciei. Cu toată multipla și uimitoarea sa inteligență, Goethe făcea contemporanilor impresia unui copil bătrân. Viața lui Mozart pare o tainică întrupare a ideii acesteia. Muzica lui e imaginea melodică a unei gingășii și a unei frăgezimi ce nu cunoaște bătrânețea. Sugerată de această apropiere, există chiar încercarea interesantă, dar fără sorți de izbândă, de a lămuri originea artei prin analogia
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
stare, experiența ulterioară a fiecărui om apare ca o impuritate. Trista poveste a lui Adam se repetă cu fiecare din noi, fiindcă toți purtăm nostalgia personală a unui rai, pe care l-am pierdut. Copilăria ne apare astfel ca o tainică supraviețuire a paradisului terestru în ființa omenească și totodată ca o indicație a posibilității de a-l recuceri în duh! în fața lucrurilor, care implică fie credința religioasă, fie admirația estetică, în fața lucrurilor, care solicită cea mai dezinteresată bucurie a sufletului
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Nu există paradisul pe pământ? Atunci să-i căutăm măcar urmele, fărâmele de candoare, care au mai rămas în valea plângerii. „Multe lucruri ne sunt ascunse în această lume zice starețul Zosima, care personifică doctrina ortodoxă, în schimb avem senzația tainică a legăturii vii ce ne leagă de lumea cerească, superioară; rădăcinile sentimentelor și ale ideilor noastre nu sunt de aici, ci de aiurea...Dumnezeu a luat din alte lumi semințele, pe care le-a semănat aicea jos și le-a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a luat din alte lumi semințele, pe care le-a semănat aicea jos și le-a cultivat în grădina sa. Tot ce putea să crească aici a crescut, dar plantele, care suntem noi, trăiesc numai din contactul cu aceste lumi tainice; când acest sentiment slăbește sau dispare, ceea ce a crescut în noi piere”. Dar tocmai ca să nu piară, tocmai ca acest contact cu misterul din adîncul lumii să nu se rupă, e nevoie de iubire: „Frații mei, să n aveți teamă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
iadului, cele două dimensiuni extreme ale veșniciei. în epopeea și în tragedia greacă și în general în arta antică, valul existenței se repercutează pe planuri felurite până când, în cele din urmă, se izbește de marginea de sus a Destinului, a tainicei și insondabilei Moira, care încinge laolaltă pe oameni și pe zei, pe muritori și pe nemuritori. În cercul acesta misterios, distingem trei planuri deosebite ale aceleiași viziuni artistice: la mijloc e planul terestru al oamenilor în carne și oase; dedesubt
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pe pământ. El e proorocul umanității de dincolo de moarte. Iată motivul pentru care Biserica noastră socotește arta ca un vehicul al revelației și pentru ea a dus dramatica luptă împotriva iconoclaștilor. Ce sunt oare capodoperele culturii europene decât testimoniile acestei tainice atracții de sus? Evident, există și în făptură frumusețe. După doctrina creștină, ea e reflexul fărâmițat în lucruri al unicei frumuseți divine și ca atare, nu e lipsită de atracție. Dar examinând marile creații ale artei, care dau măsura geniului
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ele mor și se întorc iarăși în pulbere; dacă le trimiți din nou Duhul tău, ele din nou se creează și primenești fața pământului”. Cărți apărute la Editura Sfinții Martiri Brâncoveni 1. Acatistul Sfinților Martiri Brâncoveni; 2. Doamna Maria Brâncoveanu tainica biruință a lacrimilor; 3. Apostazia și antihristul; 4. Cu ce preț; 5. 333 de sfaturi pentru alimentație și alimente sănătoase autor Dr. Floarea Damaschin; 6. Pedagogia creștin-ortodoxă autor Pr. Mihail Bulacu; 7. De sub tăvălug autor Ilie Tudor; 8. Împreună salvăm
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
știința în urma aplicării lui. Scopul pentru care ar fi trebuit construită "casa științelor" era acela de a asigura un cadru adecvat pentru cercetarea "lucrurilor și făpturilor lui Dumnezeu"135, cercetare ce ar fi dus la "cunoașterea cauzelor și a mișcărilor tainice ale lucrurilor (a puterilor lăuntrice din natură) precum și lărgirea hotarelor puterii omenești pentru înfăptuirea tuturor lucrurilor posibile"136. Pentru împlinirea acestui scop era nevoie de un spațiu adecvat în care să se cerceteze toate fenomenele posibile. Erau necesare: peșteri adânci
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
distincție între semnificația ontologică a Paștilor liturgic, al "săvârșirii și împlinirii jertfei" care se oficiază în orice zi și cealaltă semnificație, cea a rememorării și sărbătoririi care are loc o dată pe an. Primul Paști euharistic, "e un fapt real, dar tainic, petrecut în timp, dar neatârnat de vremuri, pe care le măsoară, umplând cu plinătatea lui, ca un izvor vecinic de Har, timpul dintre Golgota și Judecata de Apoi; un fapt neasemănător și unic la care suntem cu toți chemați ca să
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
pentru conștiința religioasă a omului modern există o unică posibilitate: conștientizarea faptului esențial că adevărul neotestamentar, evanghelic este adevărul absolut. Acest adevăr evanghelic nu este decât o parte a adevărului hristologic, cea întoarsă spre ispășire și mântuire. În esența sa tainică, ultimă, creația este eclezială. În viziunea lui Berdiaev, în creația religioasă se clădește "trupul universal teantropic". Revelația perioadei creatoare este tocmai revelația împlinită a Teantropiei, dezvăluirea deplină în viața universală a lui Hristos în unitate cu omenirea. Credința se sprijină
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
în istorie, prin care s-a marcat începutul istoriei. Precum am observat, există o relație de co-naturalitate între național și uman, acest raport constituind, totuși, o chestiune dificil de clarificat. Naționalul și umanul sunt unite inseparabil, la modul cel mai tainic și profund, de unde ideea că națiunile reprezintă aceeași umanitate în forme și grade diferite. Naționalul sau, altfel spus, individualul este însuși umanul, care prezintă esențialmente o anumită calitate. Calitatea națională, mai ales cea a "eului omenesc", nu este superficială, a
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
mai târziu Calvin, după Sfântul Pavel. Pornind de la faptul fundamental potrivit căruia Hristos realizează lucrarea mântuirii, plătind pentru păcatele umane, catolicismul pune accent și pe implicarea omului care "ia parte, în el" la această jertfă ce se prelungește în viața tainică a Ecclesiei. De fapt, aceasta este semnificația sacramentală a Liturghiei la catolici care nu mai reprezintă comemorarea sacrificiului lui Hristos (teza luterană), ci permanenta lui resăvîrșire sacerdotală. În viziunea catolică, "Biserica administrează pe pământ lucrarea sfințitoare a Duhului Sfânt în
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
care au scandalizat pe Luther". Dimpotrivă, în viziunea catolicismului, evlavia autentică e "aceea care se manifestă supusă, în comunitatea credincioșilor care iau parte prin Împărtășanie și prin celelalte Taine (botez, ungere cu Sfântul mir, cununie, spovedanie, preoție, maslu) la viața tainică a Bisericii, în care Dumnezeu lucrează sacramental, direct, cu puterea lui proprie (ex opere operarum) delegată urmașilor regulați ai lui Petru și ai celorlalți apostoli, care au dobândit putere să lege și să dezlege păcatele în numele lui"15. John Meyendorff
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]