KorAP: Find »[drukola/base=tresări & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...198 199 200 ...215 >

5,364 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875

dar. Mi-am așezat capul pe coama lui El-Zorab și m-am lăsat purtată, printre stihii, după voia sa. Am simțit că și El-Zorab trăia aceeași bucurie a echilibrului. Când l-am sărutat pe coamă, mi s-a părut că tresare ca un prieten drag. E nemaipomenit să înțelegi că în lume există și altceva decât singurătate, chiar dacă ajungi la încheierea aceasta cu ajutorul unui cal. Am fost plecată o săptămână la Dublin. Când m-am întors, Antu se uita ciudat la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
dar. Mi-am așezat capul pe coama lui El-Zorab și m-am lăsat purtată, printre stihii, după voia sa. Am simțit că și El-Zorab trăia aceeași bucurie a echilibrului. Când l-am sărutat pe coamă, mi s-a părut că tresare ca un prieten drag. E nemaipomenit să înțelegi că în lume există și altceva decât singurătate, chiar dacă ajungi la încheierea aceasta cu ajutorul unui cal... ...Știu Doamne, Dumnezeul meu îți spun iar și iar știu și cred că ești ființa perfectă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

bere. Ce contează, se Întrebă ea, ce face Janet, atâta vreme cât eu nu știu? Ce importanță are pentru mine dacă Îi permite unui bărbat s-o ducă În dormitor, câtă vreme se Întoarce la mine? Dar ultima concluzie o făcu să tresară de o durere mentală, căci, se Întrebă ea, oare se va Întoarce vreodată Janet la o femeie Îndrăgostită urâtă și bătrână? Îi va povesti și lui despre mine, se gândi Mabel Warren, despre cei doi ani În care a trăit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Baedeker, suprapune-le pe lucrurile care se știu despre ambientul omului, prietenii și mobila lui, casa În care trăiește, și Îi poți vedea viitorul, soarta de doi bani care-l așteaptă. — Dumnezeule! spuse domnișoara Warren. Am prins-o! Domnul Savory tresări: — Despre ce-i vorba? Întrebă el. O durere de dinți? — Nu, nu, spuse domnișoara Warren. Simțea că-i este recunoscătoare pentru iluminarea care acum inunda mintea ei cu lumină, nelăsând nici un colț Întunecat În care doctorul Czinner s-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
ușa seifului trecu de la o incandescență roșie la una albă, apoi Anna strigă destul de tare: — Știu ce faci acolo, Anton! Josef Își lipi buzele de tub și nu-i dădu nici o atenție, dar următorul țipăt al Annei Îl făcu să tresară: — Ești la seif, Anton! Ea Începu să zdrăngăne iar clanța, până când nu avu Încotro și lăsă flacăra să scadă din nou, ca să strige la ea: — Taci! Nu glumesc! Îți sucesc gâtul, japiță bătrână ce ești! Vocea ei scăzu, dar o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
extraordinară a palmaresului lui Josef și mergeau la pușcărie cu mândria că el scăpase, iar după aceea Îl arătau prietenilor lor, spunând: „Acesta-i Josef. Au trecut cinci ani de-atunci și Încă n-a fost găbuit“. Închise geanta și tresări puțin la auzul unui zgomot ciudat ce răzbătu de-afară, semănând cu zbârnâitul unui arc. — Ce-i asta? Anna șopti prin ușă: — Liftul. Cineva l-a chemat jos. Așeză În raft un volum din Administrația căilor ferate, dar seiful se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Între ei că, fără să Închidă fereastra, el Îngenunche lângă pat și-i puse mâna pe față, pipăindu-i trăsăturile cu degete curioase. Se simți iar copleșit de gândul nou apărut: „Atât de dulce, atât de scumpă!“ Ea zăcea nemișcată, tresărind din când În când, În scurte puseuri de durere sau Înfiorare. Cineva din vagoanele de clasa a treia Începu să-l blesteme În nemțește pe cel cu vioara, spunând că nu putea dormi din cauza gălăgiei. Părea să nu-și dea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
și se lovi iarăși de zid. Se gândi, tot mai Înfricoșată: ce s-a mișcat acolo trebuie să fi fost un șobolan. Zăpada din mână Începea să i se topească. Strigă iarăși și de data aceasta Îi răspunse o șoaptă. Tresări - era atât de aproape de ea - și, pipăind Într-o parte, mâna ei atinse imediat baricada de saci. Coral Începu să râdă, dar se admonestă singură: Nu-i momentul să fii isterică. Totul depinde de tine. Încercă să se consoleze spunându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859

dus la fereastră s-o beau pe îndelete, cu privirea hălăduind peste tot ce se poate vedea din acel loc... Abia ce am luat câteva înghițituri din ulcica cu vin, că am auzit bătăi în ușă. “Cine poate fi?” - am tresărit eu. ― Intră - am rostit cu glas plin de speranță... ― Sărut mâna, conașule. ― Bine ai venit, Sevastițo - am întâmpinat-o eu cu glas potopit de regrete pe mama Zânei. ― Conașule, m-o trimăs părintili sî-ț’ spun cî ti așteaptî sî mergi

Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă (2006) [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
sănătos, conașule. Șî sî știi cî Zâna îi sănătoasî șî sî gândești la mata. ― Spune-i că și eu mă gândesc la ea. ― Da’ uiti cî m-o văzut șî vini înaintea mea. De ar fi trăsnit, nu aș fi tresărit așa. Am privit în lungul cărării ce duce spre chilii... Zâna alerga s-o ajute pe Sevastița. Probabil că mă zărise, fiindcă se vedea bine cum fața i s-a luminat într-un zâmbet larg. Sânii îi săltau ca două

Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă (2006) [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
încuraja? Am amânat treaba pentru a doua zi, cu gând că voi avea timp berechet să-i scriu. Am adormit cu greu. Frânturi de vise treceau ca fulgii de omăt mânați de vânt... M-au trezit bătăile în ușă. Am tresărit și, într-un târziu, am întrebat: ― Cine-i? ― Eu îs, conașule. Eu, Savastița. Pot sî intru? După ce m-am învelit bine, am răspuns: ― Intră, Sevastițo. Purtând în mână ulcica cu lapte aburind și în coș o strachină cu gogoși, a

Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă (2006) [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
amândouă luminate din plin. Acesta - gândeam eu - era un semn că cele două femei se bucurau de cele petrecute în această seară... La un timp, bătrânul m-a întrebat: ― Când crezi că puteți pleca? La auzul acestei întrebări, mi-a tresărit inima cu putere. Ce să-i răspund? Că eu aș fi plecat și în acea clipă, numai s-o am pe Zâna lângă mine?... Dar asta nu se putea. Drept urmare, am amânat răspunsul. ― Ei? De ce taci, dragule? ― Am două pricini

Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă (2006) [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
Zâna om prigăti celi ci trebui pi drum, cî pi urmî om aduci noi celilalti... Toate au curs ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat cu o zi înainte. Abia seara, după ce am mâncat, am auzit bătăi în ușă. Am tresărit. Cine poate fi? Când am deschis, în prag ședea Sevastița. ― Sărut mâna, conașule. Ti așteaptî părintili. ― Mulțumesc, Sevastițo. Merg îndată... ― Intră, a fost răspunsul la bătaia mea în ușa bătrânului. ― Sărut dreapta, sfințite. ― Bine ai venit, fiule. Așează-te colea

Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă (2006) [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932

meu, și-ai să poți să-l înlocuești, că tu ești mai înalt decât mine. Mâââh, făcu el, și se așeza mai comod în fotoliu. Ea întoarse capul. Observă, în colț, după mătură, țeava scurtă a unei arme de război. Tresări. Voi să coboare, cu privirea ațintită spre arma de sub mătură. El dezlipi nițel sprâncenele. Intui ce vrea dânsa. Nu apucă să se ridice de pe fotoliu. Ea sări deasupra lui ca o pisică sălbatică. Îi cuprinse burta între genunchi. Cu unghiile

Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
văzut ce se perinda pe ecranul cinematografului LA DOAMNA DIN COLȚUL STRĂZII. Cum zic, nimeriseră întâmplător, unul lângă altul, doar cu câteva minute înainte de a fi început filmul.Avuseseră timp doar să se privească, dar, clipa a fost magnifică. Au tresărit. S-au plăcut. Apoi lumina s-a stins, a început rularea filmului, și, în același timp, băiatul a trecut la bâjbâit. Mai la început, fata s-a gândit să-l respingă. Mai apoi, însă, modul în care acționa el i-

Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
tocmai se ridicase. Îi atrase atenția, niște bocanci scâlciați, pe care în timpul serii, probabil, cineva, care își făcea curat în apartament, îi aruncase, împreună cu alte netrebuințe, la gunoi. Încetini pasul. Se aplecă. De dincolo de turetci, scoteau capul, șomoioage de euroi. Tresări, speriată, de parcă ar fi comis ceva neadmis, și dădu un pas înapoi. Privi mai atentă. Da, erau bani. Se apropie, puse mâna pe bani, îi pipăi. Îi smulse din bocanci. Îi scoase și pe cei de mai dedesupt. O cuprinse

Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
l ucide. țânțarul, fâști!, prin aer, și-și făcu vânt prin cameră. Din urmă,însă, rămase, pe retina vicelui, ceva, ca un fel de urmă, cumva, mai întunecată decât restul peretelui. Prost - prost, vicele nostru, dar, la părerea aia, totuși, tresări. În următoarea fracțiune de secundă se întrebă: oare de ce, acea pată de culoare, pe peretele camerei? Se ridică în picioare. Oare de ce? - se reîntrebă, după care, și mai curios, puse un taburet pe birou , scoase un briceag din buzunar și

Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
răspândit-o în zarea cerului, către dunga, care, roșie ca sângele, pe care o desena, la orizont, soarele, ce începe să răsară, ca și ieri, ca și alaltăieri, peste omenire. La borș, la tanti Anilina... Dincoace de pârleaz, Nicu Robustu tresări. Strigă, totodată, la vecina la care venise pentru a cumpăra un litru de borș ,necesar pentru zemuiala din acea zi: tu ,Ani, vino să vezi ceva .Ce să văd, se auzi, de după gărduțul cu mărunte flori de pe margine. Vino, și-

Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
importantă afacere, prin buricul Americii, când, pe neașteptate, s-a trezit ridicat de pe stradă, de către poliție, și dus la arest. Motivul: reclamația cameristei de la marele hotel la care fusese cazat, că ar fi violat-o. La difuzarea informației, omenirea a tresărit. și l-a blamat în unanimitate. Mulțimea banilor pe care-i avea, mă refer la averea proprie, dar și la îndemnizațiile care-i curgeau în avere, ca niște ape aurifere, nu-i erau, oare, destule? Iar, dacă a făcut ceea ce

Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
este frică. De ce să-mi fie frică? Să nu te mușc, ori, să nu te mănânc pe de a-ntregul. Iată că nu-mi este frică. Așa. Se ridică și întinse mâna. Rosti: Melodia. Taci din gură, zise el. Ea tresări. Ce nume mai e și ăsta? Nume. Așa mi se spune mai peste tot, prin rândurile celor cu care vin în contact. Dar de ce? Pentru că uneori sunt cam zgomotos. Bine, domnule. Taci din gură. Să luăm loc. Dorești să facem

Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
îi și plăcea această postură. După ce a obosit, s-a retras pe o bancă, mai la o parte, și stătea, cam pe gânduri. L-a readus la realitate, din partea opusă a curții, o mână, fluturând maiestuos, ca un fluture. A tresărit. A văzut că este chemat, prin semne, întracolo. S-a dus. Fata, care-l invitase, a sărit ca o scântee, care, din primul moment al atingerii palmelor, l-a fript, ca o jărăgae de nesuportat. Ca un răspuns chemării ardente

Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
și ele, la scăldat, pe neașteptate. În clipa următoare, mistreții sosiți să-i pedepsească pe cei care le strică, de câteva seri, scăldatul, se opresc în spatele acelora, și prind a guița, ca din gură de șarpe. Luați prin surprindere, vânatorii-braconieri tresar, sar în picioare, speriați, aruncând armele in apa lacului. Abia apoi se privesc, unul pe altul, cruciți, întrebându-se, reciproc: ce-o fi fost, oare, asta? Tu nu vezi namilele de porci din spatele nostru? Ce mai întrebi? Dar, ce să

Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
ea și ea pentru ei. Aseară, s-a simțit rău. Aproape că n-a dormit, deloc, toată noaptea. Către ziuă, a născut. O fetiță. Au auzit paznicii. Că lătrau câinii, la acea lespede de piatră. Când s-au apropiat, au tresărit înmărmuriți. Vai! Cereșetoarea a născut. Unde? Aici, pe lespedea de piatră. Au telefonat la 112. A sosit, de îndată, un echipaj sanitaroplițienesc. Au dus, și lehuza și nou-născuta, la maternitate. Lumea, auzind, s-a cutremurat. Norocul cel chior În sfârșit

Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
se ducă vestea de Licurica. și, cu adevărat, strălucea, licurea, ca să mă exprim în ton cu numele pus de lume, în toate ale ei. Deci, fata mare, dintre cele mai atractive din zonă, nu trecea pe lângă bărbat, care să nu tresară la apariția sa, care, se intersecta, cu fiecare, ca o stea căzătoare, ori, ca un meteorit terestru. Mai adesea, Licurica se întâlnea, însă, cu Hăhăianu - om nu la tare mare distanță de vârsta fetei, serios, care-i căuta permanent prietenia

Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
întrebarea: ai văzut-o? Pe cine? Pe mamă-ta. Era lângă pubelă. Răgea după ajutor, ca un animal înjunghiat. Dar, lumea și a văzut de drumul ei, eu de fuga mea, liniștitoare, iar mă-ta, de călătoria către Dumnezeu! Corneliu tresări înfricoșat, nefiind în stare să scoată o vorbă. În gând, în sufletul său, formula un regret: era bine, dacă aș fi fost atent. Dacă nu eu, măcar unul, dintre atâția câți treceam pe acolo, măcar unul, să i fi auzit

Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]