5,344 matches
-
mai văzut-o pe Ana?“ - Îl Întrebase Grințu pe Gelu. Era În seara de 1 iulie a anului 1976, ziua În care Grințu avusese revelația că Gelu și Zare se cunosc mai demult, ba chiar se considerau frați. Era Încă uimit de coincidență. Sau poate nu numai de coincidență. „Coincidențe nu există“ - Îl auzea pe Zare spunându-i. Dar atunci ce exista? Ce legătură cauzală, alta decât simpla coincidență, făcea ca Gelu s-o Întâlnească pe Ana la câteva luni după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
În curte și nu fac altceva decât să tai niște lemne, frații noștri din regimentele cu nume atât de frumoase să treacă spre țară Înghesuiți În camioane și urlând de durere. El n-avea pe atunci dreptul să se lase uimit de ceva. Asta l-ar fi pierdut. Acum, după atâția ani, când povestește pe Îndelete În fața focului de vreascuri ude din vatră, uimirea se poate ghici În licărul ochilor lui luminați de jos În sus de lumina roșiatică, slabă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
deloc de neglijat într-un text, literar sau neliterar, neaplicarea acestora sporind ambiguitatea, mergând chiar până la obscuritate. Mărturisindu-și, în cuvintele care prefațează volumul, crezul artistic, Daniel Corbu subliniază că Poezia face parte din iluzia universală. Ea e imensa bucurie uimită pe care trebuie că au simțit-o la prefacerea apei în vin de către Iisus cei aflați la nunta din Cana Galileii. Iar poetul este cel ce repetă la nesfârșit, întotdeauna altfel, prima minune. Tot de la început, invocându-l pe Kafka
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
magma setei de-a cunoaște - poezia e receptată ca o formă de cunoaștere și, în special, de autocunoaștere: Nu știu nici cine sunt, nici ce mă-ncearcă, singurul lucru cert, în tot acest periplu prin viață, fiind incertitudinea: Un gând uimit de „oare” și de „parcă” -, de a aduce gloria (Vorbe măiestre, declanșând ovații, / Când vanitatea pe artist îl paște), de a răni (vorba care doare / Zdrelindu-ți carnea) sau de a zidi (Vorba fântână, ca să poți zidi). Privind, așadar, olimpian
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
capitolul “Icoana fecioarei”, scriitoarea deschide acest fragment cu o frază scurtă, plată, ca o sentință: ”Icoana Fecioarei, a Mariei, Manuela simțea că nu o iubește...” Chipul prea blând cu ochii prea rotunzi și limpezi, chipul ei inocent și fericit, o uimeau pe eroina care nu înțelegea acea iubire fără imeneu. Atitudinea de neînțelegere a simbolului Fecioarei Maria nu mai surprinde, Manuela este sclava unei senzualități proprii, pe care nici nu este capabilă să o înțeleagă. Aici nu se pune problema cunoașterii
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
o sumedenie de vietăți fac pe călător să se creadă într-o țară cu totul depărtată. Mai întâi o mulțime de păsări-unele cu pene de o frumusețe pe care plugarul Bărăganului sau păstorul munților nici n-o bănuiește. Dar ceea ce uimește și mai mult vederea sunt ochiurile de apă cu desăvârșire limpede, nu tulbure, ca cea din Dunăre, și bălțile aproape încropite, pe care se întind ca un covor pestriț nuferii albi și sumedenie de ierburi veșnic verzi. (Simion Mehedinți) Cerințe
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
mergeam prin iarba plină de frunze uscate, aproape fericit. Presupun că, încă de atunci, mă dovedeam sensibil la excitațiile luminii. Oricum, n-am uitat starea care m-a cuprins, în egală măsură limpede și misterioasă. Eram, ca sub o vrajă, uimit de ceea ce mi se întîmpla, dar și intimidat de aerul luminos care mă făcea să aflu că existam. Deodată, vraja s-a rupt. Am descoperit golul din jurul meu, am constatat că eram singur, că nu mai auzeam nici un zgomot din
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
tăblița de ardezie avea o părere proastă, dacă trebuiau plătite. În concepția lui, școala trebuia să le dea copiilor tot ce le trebuia pentru învățătură, de vreme ce îi lua de la treburi. Nu și-a schimbat opiniile nici când tata i-a uimit pe învățători, în ciuda faptului că mergea, practic, la școală doar un trimestru, pe timpul iernii. În acea vreme, școala din Lisa nu era o instituție de stat. Autoritățile habsburgice nu se arătau preocupate de luminarea satelor românești. Se mulțumeau să strângă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Vechiul Testament a fost prima mitologie care mi-a aprins imaginația. Am fost pus, apoi, de câteva ori să spun "Crezul" în biserică, onoare care mi-a dat aripi, îndemnîndu-mă să învăț pe dinafară "Cartea neamurilor" din Geneză, ceea ce i-a uimit pe mulți în sat. Clătinau din cap cu admirație când mă auzeau turuind un sfert de oră numai nume și cifre: că, la vârsta de o sută treizeci de ani, Adam a născut un fiu și i-a pus numele
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
am fost mutat de la internat, am descoperit marile biblioteci din București. Mi-am procurat permise și la Biblioteca Academiei și la Biblioteca Universitară și, astfel, după-amiezele mele, goale până atunci, au căpătat un sens. Mi le petreceam răsfoind prin fișiere, uimit de jungla amețitoare a titlurilor, apoi, bineînțeles, în sălile de lectură. Începusem cu romanele lui Alexandre Dumas, cu Cronin, cu Sienkiewicz, și am ajuns la "Eroii" lui Carlyle, singura carte pe care mi-a recomandat-o "unchiul George". Într-o
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
așteptau să-și arate marfa ascunsă de ochii binevoitori ai șefilor; amețiți în aroma aspră a viitoarelor prăzi le căzuse ca nadă-n plus victimele: peștii solzoși, argintii de un colorit indescifrabil aruncând iridescențe inegalabile. Ca de fiecare dată erau uimiți de varietatea sorturilor. Au văzut păstrugi încovoiate, moruni uriași cu butoane osoase și pe mijloc un simplu cartilaj gălbui fluorescent; păstrăvi de mare cu punctișoare de-un colorit impresionant atingând toată gama spectrală; anghile uriașe cu sânge otrăvitor a căror
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
răpitori cu pielea întunecoasă și aspră; ultima a apărut regina, robustă cu aripile înfoiate încingând lanțuri brune, roșcat-verzui pe spate; fâlfâindu-le, se deconspira arătându-și dorsala albăstruie-roză și burta gălbuie. Au tresărit recunoscând-o fără tăgadă, și-au rămas uimiți de frumusețea ei nefirească. Animalele prezente din folclor: corbi, scorpii, cai, vulpi și pisicile maronii completau tabloul viețuitoarelor mării din năvod, alături de vestiții curcani sălbatici care se strigau prin curtea fără de sfârșit a pescarilor; când aveau nevoie, pescărușii erau momiți
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
pe alte tărâmuri; cu luptele pentru Athena, Sparta, Troia, Cartagina, Alexandria sau Roma, cu regi, dictatori, democrație, cetățeni și soldați viteji. Profesorul se entuziasma de trecutul glorios al cetăților, iar zeii cu ale lor ,,Legende din Olimp,, cobora în fața elevilor, uimită de puterea profesorului de aș expune materia favorită. Istoria este diferită de legende, însă profesorul avea harul de a le amesteca încât nu realizau când termina ora și plecau acasă cu lecția învățată. Pe un caiet special copia granițele unei
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
este lămurit cu răbdare.. - Nu se poate, după fiecare oră se face pauză pentru o țigară! - Dar eu nu fumez! sări Laur revoltat. - Pentru fumători, studenți și profesori! precizează altul, - Cum?....Profesorii ne dau voie să fumăm? În fața lor? este uimit la culme. Așa cum arăta cu chipul prelungit de surprindere, derutat, neștiind ce să creadă toți l-au apreciat sincer în acele clipe; deci, dacă ținea făcea față cu succes și ca actor amator. Cristian, cel cu care a venit de la
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
animale fioroase, îndrăznețe și istețe, strecurându-se prin codru fără să le simți, pâraie fără număr care izvorau din poienițe și adormeau înfiorați, în timp ce bădicul Ion pleca în nopțile cu lună, la pădure după lemne. A doua zi dimineața, vedeau uimiți cum soarele a răsărit voios, zgomotele satului reveneau la viață și mulțumeau bunului Dumnezeu de minunățiile naturii și de apa rece din fântână. Acum ghicea în cafea, dar cu un talent ce depășea puterea lui de înțelegere. Tot era de
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ăsta nou de la Externe - Major sau cum l-o fi chemând - va fi presat să-l elibereze. Henry ridică din sprâncene mimând inocența. — Cum e posibil să facă una ca asta? — Sancțiunile, desigur. — Zău așa, spuse Henry, râzând tare, sunt uimit că avem în vedere așa ceva. Avem un surplus comercial de șapte sute de milioane cu Irakul. Îți spun eu, vor fi încă patru sute sau cinci sute de dolari de unde veneau și până acum o lună, două. Dacă crezi că o să punem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
braț la braț, îngropând în tăcere divergențele, într-un peisaj care ar fi fost atrăgător într-o zi însorită, dar acum, fiind frig și începând să se lase întunericul, părea sterp și amenințător. Fiona părea foarte obosită. De fapt, eram uimit că reușise să reziste atât și nu m-a surprins s-o văd moțăind când ne-am reluat călătoria. M-am uiat la fața ei liniștită și ea mi-a amintit de intimitatea pe care o simțisem, sentimenul că eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
bună zi, își anunță intenția de a lichida afacerea și de a se întoarce în Florida și tocmai era pe punctul de a se consola cu perspectiva câtorva săptămâni triste de umblat prin agențiile de șomaj, când acesta o o uimi întrebând-o dacă nu vrea să vină cu el în America, nu în calitate de secretară, ci în calitate de soție. I-au trebuit trei zile să-și revină după șoc; după care a acceptat. Au trăit confortabil într-o casă de pe plajă lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
din Weston-super-Mare. Însemna că în sfârșit reușisem? Doctor Gillam m-a prevenit în privința aparatului respirator. Mi-a spus să nu mă sperie ce o să văd. O infirmieră vorbăreață și eficientă m-a condus la salon și, ca înainte, am fost uimit de contrastul cu restul spitalului. Totul părea liniștit, modern și antiseptic. Erau mașinării care păreau scumpe lângă fiecare pat. Pâlpâiau și pulsau lumini și eram conștient la nivel subliminal de un discret zumzet electric care avea un ciudat efect calmant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
stare de inconștiență noaptea trecută. Datorită atenției acordate de doctorul Gillam și de doctorul Bishop în primele ore ale dimineții, acum era în afara oricărui pericol și vor putea să-l externeze curând. Probabil că în mod normal aș fi fost uimit de aceste dezvăluiri, dar m-am pomenit prea ostenit ca să mă ridic la înălțimea situației: chiar și când mi-a spus că Graham era să fie ucis în timp ce încerca să facă un documentar despre Mark Winshaw, nu mi-a provocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că o să cadă acoperișul pe noi. — Dar era visul meu, spuse Michael. Era coșmarul meu. Visam că îmi priveam propria față. — Nu, nu era fața ta, spuse ea. Era fața tatălui tău. Un timp, Michael nu spuse nimic. Era prea uimit ca să vorbească - până când, distrus, reuși să întrebe: — Și pe urmă? Pe urmă nimic, spuse mama lui. A plecat și nici unul din noi nu l-a mai văzut. Și n-am mai avut vești de la el. Când să mai soarbă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
gândesc să sun la poliție. Nu e prea târziu, spuse Hilary. E un telefon și în camera mea. Haideți - dacă ne grăbim, am putea ajunge înaintea lui. Mark afișă un zâmbet superior în urma lor când ieșiră grăbiți dn cameră. — Mă uimește că oamenii încă se bizuie pe mijloace de comunicare primitive, spuse el. Ți-ai adus celularul cu tine, nu-i așa, Thomas? Bătrânul bancher clipi surprins. — Exact: sigur că l-am adus. Niciodată nu mă despart de el. De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
asta vrei tu? Taci odată, taci. ─ Să tac? Las’ c-o să tac destul în mormânt. Iar amenințarea cu moartea? Ce-ai dragă de te gândești numai la moarte? Dar la ce să mă gândesc? Asta-i bună! Tocmai tu? Mă uimești. Mai bine pune mâna și citește din tizul tău, că tot te lauzi tu mereu cu am citit în sus și-am citit în jos! Pascal o ascultă. Îl luă pe Pascal și citi: Căci nu poate fi pus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ea merită mai mult decât poate el să-i ofere. 15 aprilie 2006 Reiau lectura manuscrisului. Domnul R. îmi pare de-a dreptul surprinzător! De fapt, autorul. El nu mai este pudicul poet pe seama căruia se făceau glume. Profesorul o uimește pe Teodora cu voluptăți de limbaj greu de acceptat sub „pana” bătrânului scriitor basarabean. După îndelungi tatonări, asortate cu „aluzii fine”, „eschive glumețe”, „propuneri disimulate”, ea acceptă o „întâlnire secretă”. Iată-l dezbrăcând-o nerăbdător, precipitându-se în căutarea sânilor
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
de cuceritor îl face pe bărbat să arunce vorbe și să comită gesturi ce pot impresiona decisiv sufletul unei tinere. Iar el marchează, orgolios, încă o cucerire, fără vreun scrupul de responsabilitate și de onoare. Mi-aduc aminte cât de uimit am fost (eram prea tânăr și idealist!) de povestirea unei fete, simplă croitoreasă, pe care am cunoscut-o la o „reuniune dansantă” organizată în cartierul „meu”. Fusese acostată de un scriitor care, ca să o convingă să-i cedeze, i-a
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]