7,316 matches
-
să i se aducă grabnic trăsurica cea ușoară cu care călătorea, Întovărășit de un lacheu de casă mare, un tânăr arătos și Îngrijit, așa cum se vedeau deseori În casele distinse și care nu se clintea de pe capră, de lângă birjar. Bancherul Urs nu era acasă. Nici slugile nu știau unde e. Cu o săptămână În urmă sosise un curier, pesemne tocmai din Breisgau. Imediat după aceea stăpânul s-a azvâr lit În șa, deși nu mai călărise de ani de zile. Se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Bodo dăduse de necaz, dar nimeni nu știa ce se Întâmplase de fapt. De obicei oamenii din curte nu erau deosebit de vorbăreți, Însă domnul Josua avea darul de-a des cleșta orice limbă... „Era acasă măcar mâna dreaptă a jupânului Urs, Solomon?“ Întrebase el. Da, el era acasă. Tocmai ce primise la el un cerșetor cu care nimeni nu-și putea Închipui ce ar fi avut de Împărțit... În ultimele zile sosiseră mereu pârliți de teapa lui, vagabonzi care cereau cu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
am potrivnici ca domniile voastre... Giancarlo Întrerupse complimentele care pentru cei doi negustori erau Începutul firesc al oricărei negocieri: — Propun, domnilor, să nu pierdem din vedere de ce ne aflăm aici. Messire Solomon, spune-ne mai bine unde se găsește acum jupânul Urs. Am străbătut un drum lung ca să-l Întâlnim. Trebuie să știm unde se află, viața unor oameni foarte Însemnați depinde de acest lucru. Oameni ale căror nume nu Îndrăznim să le numim! Bătrânul Își privi oaspeții Încercând să le citească
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
trădătorii au și pus În aplicare o parte din planul lor. Domnul Bodo a fost grav rănit de o hoardă de ucigași plătiți și acum se luptă cu moartea sus la mânăstirea Sfântul Petru. De aceea a plecat și jupânul Urs așa de grabnic Într-acolo. Putem doar aș tep ta, rugându ne ca fiul său să se Însănătoșească. Vă veți mira poate, dar el e negustorul pe care-l iubește așa zisa bastardă. și ea a dispărut, a fost răpită
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mai avu cu nimeni. L-a plâns toată viața și mergea În fiecare an să se roage la mormântul său. Epilog După ce Bertold fu așezat În mormântul din cimitirul mânăstirii Sfântul Petru, cu ceremonialul cuvenit unui cap Încoronat, bătrânul bancher Urs Își duse fiul iubit acasă la Zürich și-l Îngropă alături de Wilfriede. Fu trimis un curier la Curtea regelui Ludovic, pentru a-i anunța moartea fratelui său vitreg. Dacă această veste l-a Îndurerat sau dacă a fost mai degrabă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nu s-ar simți bine Între niște rubedenii pe care nu le-a cunoscut niciodată“, spuse el zâmbind strâmb. „Noi nu suntem o familie prea iubitoare. Câteodată mă gândesc că supușii noștri sunt mai fericiți decât noi.“ Îi dărui bătrânului Urs o cruce de aur bătută cu ametiste, de mare valoare, În schimbul bijuteriei pe care acesta o găsise odinioară În coșulețul pruncului, trimițându-i vorbă că regele ar dori tare mult să aibă o amintire de la fratele său, pe care, din
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
bogată, astfel ca și În mânăstire fiica lui Bertold să trăiască potrivit rangului ei. Dar Adelheid dispăru Într-o noapte, luând cu sine numai o slujitoare credincioasă și cartea de rugăciuni a lui Bodo, pe care i-o ceruse bătrânului Urs. Se povestea că prințesa ascunsese Între paginile cărții o bucățică din haina pătată cu sânge pe care o purtase Bodo În ziua când fusese ucis pe Stouff. Nimeni n-a aflat vreodată În ce mânăstire s-a adăpostit. Lăsase pentru
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Câțiva ani mai târziu un cioplitor În piatră venit de departe lucra la portalul bisericii din Taragona. În grupul de statui sculptat chiar la intrare se găsea cea a Fecioarei Maria, de o frumusețe nepământeană. Un negustor prieten cu bancherul Urs povesti, aflându-se odată În Freiburg, că trăsăturile Îi erau cumva cunoscute și că Îi aminteau de no bila Adelheid. Îndrăzni, stânjenit și cu sfială, să spună aceasta, când Își Întindea stofele scumpe În fața tinerei ducese Clémence și a soțului
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ar fi adăugat cheltuielile pentru mâncare, dormit, vizitat muzee. Nu era imposibil să strâng banii, rămânea opoziția mamei, care în plus, în clasele mari voia să-mi știe canalizate preocupările doar spre școală. PRIMELE TRASEE CU BICICLETA: MOLDOVENI, ROMAN; VALEA URSULUI Uneori, în perioada liceului, ieșeam seara să-mi plimb pașii pe străzile orașului. Aveam ochi numai pentru colegii și colegele pe două roți, în grupuri de două, trei sau chiar mai multe biciclete. Evident, nu se limitau doar la pedalat
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
acolo n-aveam la cine trage, în caz de oboseală excesivă. Încurajat de cei 40 kilometri prinsesem curaj, și colindam împrejurimile orașului. Un traseu cu relief variat, cu serpentine deluroase prin pădure spre Ion Creangă, și mai departe la Valea Ursului, era preferatul meu (vreo 50-60 km dus întors). Treceam podul, după vreo 10 kilometri ajungeam la confluența Siretului cu Moldova (ascunsă de perdele de copaci), pe drum drept. După podul peste Siretul îmbogățit cu apa Moldovei, începeam urcușul în șea
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
asfaltul, care nu era departe. Din păcate, la motel nu ne-am putut caza, dar am fost dirijați către casa unui pădurar, la poalele muntelui, care ne-a primit bucuros. Calm, ne-a povestit, pe când noi făceam fețe-fețe, că niște urși îi devastaseră grădina, și că, printre altele, el făcuse armata la Roman. După ce ne-am instalat, am adormit, ca după un drum ca acela! Dimineață, fatalitate: turna cu găleata! Era un moment de cumpănă fiindcă se intunecase, semn de vreme
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
camion; surpriză, același care ne ajutase mai înainte! Nu mai știu cât ne-a transportat, însă odată coborâți, am sesizat aspectul specific localităților miniere - munți retezați, piatră goală, guri de mine, vagonete, praf, și noroi. Ajunsesem (se însera) la Leșu Ursului, iar până la Broșteni drumul era doar prin pădure, fără posibilități de popas. Se impunea să ne odihnim și să dormim undeva. În urma multor insistențe, un portar de acolo ne-a oferit, până la urmă, o cameră cu multe paturi și pături
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
adică, nici unul n-am fi recunoscut... Fără nici o legătură cu noi, pe muntele din stânga, niște motocositoare își făceau treaba. Nu știam că va urma prima parte spectaculoasă a mersului pe bicicletă: coborârea unor serpentine spectaculoase, asemănătoare celor dintre Leșul Ursului și Broșteni, străbătute cu un an înainte. Aici însă, drumul era neasfaltat, roțile bicicletelor alunecau. La o curbă era cât pe ce să cad și de atunci am devenit mai prudent. La capătul serpentinelor, mereu la vale cu frâna activată
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Transfăgărășanul, însă începusem partea cea mai ușoară, pantele nemaifiind abrupte. Și peisajele, deși sălbatice erau altfel, fiindcă treceam și prin pădure. De reținut pentru acel început de zi, frigul mă obligă să îmbrac "maximul” de flanele. Așteptam (oarecum...) să iasă urșii la șosea (fusesem avertizați de cabanier), numai că singurele vietăți care ne-au blocat drumul au fost vacile, culcate chiar pe mijlocul drumului. Un bucureștean care venea din sens opus, deschise geamul mașinii să mă întrebe ceva. N-a ținut
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
celelalte. Ia spune, Titi, cum se numește vietatea asta? Moș Martin, Silvica. Bravo, Titicuță! Ai ghicit. Într-unul din colțurile cele mai întunecoase ale grotei sale construite din piatră și ciment, culcat pe burtă, se afla un exemplar minunat de urs brun-roșcat. Întins fiind, de la cap al coadă avea vreo doi metri lungime. Umerii vânjoși, gâtul scurt și puternic, capul bine proporționat lăsau impresia unui sportiv de performanță cu numeroase medalii olimpice în palmares. Cu botul scurt și puțin ascuțit se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de sfârșitul lor dramatic. Când simt că le-a sosit ceasul, se retrag, tăcute și misterioase, spre starea de neființă, precum bătrânii eschimoși din ținutul zăpezilor veșnice, mergând noaptea în neștire prin imensitatea albă, spre împlinirea destinului lor, în întâmpinarea ursului polar. Albina, simbol al vredniciei la gradul superlativ absolut, despre care poetul "Cuvintelor potrivite" spune, plin de compasiune: "Sarcina chemării te-a ucis." Ei, copile dragă, dac-ai terminat, să intrăm în atelier și să vedem ce icoană vom alege
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
artă, pe care, autodidact, încercam să le practic. Ei bine, că desenam era, incontestabil, și meritul școlii, dar intențiile mele de a picta (acuarele, apoi ulei, ședințe en plein air), cele de a sculpta (m-am apropiat de configurația unui urs din lemn, însă prea multe crestături de briceag adunasem pe degete pentru un lucru atât de neînsemnat!), de a modela măști în tehnică papier-mâché (formă din argilă, lipituri din mii și mii de fărâme de ziar, sugative, caiete de elev
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
seara, pentru cină, brumați. Acolo se păstra, deopotrivă, vinul. Era chiar sub bucătărie, dumneaei, pivnița. Acolo se păstrau alimentele, în pivniță. Nu era frigider. Nu exista. Tîrziu, cînd eram eu mai măricel, părinții mei au cumpărat un "Fram". Frigider, nu ursul polar. Mirosea a cărbune înăuntru. Nu ca în pivniță. În pivniță nu mirosea decît a pămînt. A mormînt adînc, afînat. Toate astea se întîmplau pe strada Armata Poporului, numărul 76. Zisă și strada Militară. Pe Rîpă, așa se numea cartierul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pe care o scria și o difuza singur în acea vreme: Atelier M.H.S. Am primit dreptul exclusiv să scoatem și să publicăm în Longitudini absolut tot ce am fi dorit din Atelier M.H.S. Cu un pic de abilitate (când coadă ursului nu se mai ajunge, e bine să o înnădești cu coadă vulpii), pe nesimțite, colegiul director a devenit "exclusiv responsabil" de refuzul promovării în revista a unor năzbâtii scrise de unii așa-ziși scriitori (veleitari notorii) sau de inși care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pur și simplu, în voia tuturor capriciilor și meandrelor unei memorii încă fidele, totuși, zic eu: Alexandru Petria, Nicolae Scheianu, Carmen Veronica Steiciuc, Adrian Suciu, Dan T. Gürtesch, Angela Mihalcea, Ștefan Doru Dancus, Mirela Corlan, Liviu Alger, Liviu Mățăoanu, Luminița Urs, Dan Lungu, Gabriela Cretan, Irina Egli, Constantin Rupă (Radu Cernătescu), Paul Cilianu, Mihaela Artimon, Marius Tita, Constantin Miu, Adina Dinițoiu, Florin Dan Prodan, Ștefan Caraman, Anton Jurebie, Constantin Vică, Radu Macrinici, Geanina Cărbunariu, Diana Geacăr, Andra Rotaru... A.B.Totuși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
e posibil să Întreție atâția oameni de serviciu. O listă imensă de mâncăruri, frumos tipărită și legată imi mărește curiozitatea. Fac pariu cu soția, că nu voi dori ceva ce să nu găsesc. Mi-am pus În gând mușchi de urs și-l găsesc și pe acela spre sfârșitul listei. Pentru a ne ușura alegerea, prima pagină e intitulată „suggestions”. Prețul acestor mese e cuprins În costul transportului, afară de băutură. Pe un vapor american, deși se renunțase la prohibiție, se bea
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
lac izvorește râul Yellowstone, afluent al lui Missouri. La intrare În parc, prin est, sunt o serie de magazine de aprovizionare. Luăm la dreapta spre nord și ajungem Într-un loc unde mulți turiști staționează pe șezlonguri, asistând la alimentarea urșilor, ce are loc pe o coastă de deal cam la 200 metri distanță. În tot parcul sunt circa 300 de urși, În frunte cu rarul și masivul urs Grizzly. Mai sunt cirezi de bizoni, berbeci de munte, bighorn (coarne mari
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Luăm la dreapta spre nord și ajungem Într-un loc unde mulți turiști staționează pe șezlonguri, asistând la alimentarea urșilor, ce are loc pe o coastă de deal cam la 200 metri distanță. În tot parcul sunt circa 300 de urși, În frunte cu rarul și masivul urs Grizzly. Mai sunt cirezi de bizoni, berbeci de munte, bighorn (coarne mari), cerbi, crăpioare, antilope. Punctul de atracție Îl formează urșii. Unii dintre ei cutreieră parcul zi și noapte, uneori dormind În mijlocul șoselei
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Într-un loc unde mulți turiști staționează pe șezlonguri, asistând la alimentarea urșilor, ce are loc pe o coastă de deal cam la 200 metri distanță. În tot parcul sunt circa 300 de urși, În frunte cu rarul și masivul urs Grizzly. Mai sunt cirezi de bizoni, berbeci de munte, bighorn (coarne mari), cerbi, crăpioare, antilope. Punctul de atracție Îl formează urșii. Unii dintre ei cutreieră parcul zi și noapte, uneori dormind În mijlocul șoselei, Împiedicând circulația. La ora mesei, spre seară
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
cam la 200 metri distanță. În tot parcul sunt circa 300 de urși, În frunte cu rarul și masivul urs Grizzly. Mai sunt cirezi de bizoni, berbeci de munte, bighorn (coarne mari), cerbi, crăpioare, antilope. Punctul de atracție Îl formează urșii. Unii dintre ei cutreieră parcul zi și noapte, uneori dormind În mijlocul șoselei, Împiedicând circulația. La ora mesei, spre seară, tineretul se adună pe această pajiște. Bătrânii stau mai departe, Înaintând cu oarecare neîncredere. Dar uneori vin prea târziu la ospăț
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]