8,399 matches
-
cum îl văd apropiindu-se dau ordine să se aplece toată lumea așa înnainte, cu palmele îndărăt încât să pară că toți stau gata să cadă cu fața la pământ. "Așa, așa, zice domnul maior; așa îmi place, bine, foarte bine, ca la vânători." Și zice că văzând într-o bună zi tunurile de la artilerie în repaos, cu fața spre cer, s-a întristat de moarte și a ținut în mijlocul câtorva prieteni ofițeri amare băgări de seamă că într-o baterie nu stăteau tunurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
apărare o armă formidabilă ca și-n timpurile preistorice: un buzdugan cu mănunchiul de lemn și c-o boambă mare de alamă la capăt... În întinderile acestea mai toți umblă călări. Cei așezați în jurul curții se numesc Bordeeni. Mihalache Prescurie vânător Tentea, poreclă a unui golan. Gheorghe Barbă Ghiță Tentea Mihalache Prescurie Sandu Faliboga Neculai Bordeianu Gheorghe Izdrail II. Niță începe slujba. Toamna, iarna domoală. Sfat la bordeiul lui Tentea cu fata, despre târguri, mașini, ceasornice despre care Niță a aflat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
le face holera între vânătorii reg. 4, între artileriști și cavalerie și între soldații regimentului Roman 14 și Dorohoi 29. Trecem muntele pe o vreme frumoasă, în condiții bune, și ajungem cătră seară la Etropol. Acolo, vedem holerici morți dela vânători. La Mircovo, după oficierea tedeumului, într-o încântătoare poziție între munți, subt un cer albastru admirabil, vedem pe o costișă, dincolo de Ischer morminte de holerici... Încep a cădea și dintre ai noștri. La Golemi Izvor, într-o încântătoare poiană între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
iscăliturile; dar se mira cum de-a putut face asemenea legământ scris. Trebuie, zicea, să fi fost nebun sau bat. Căci el este sub mâna Sultanului, și face ce i se poruncește. El e ca ogarul pe care-l duce vânătorul în silă și-l sloboade asupra vânatului. De făgăduit făgăduiește prietenie ș-acuma. Dar n-a înțeles niciodată să facă legământ scris." La 1648 sosi logofătul Ștefan Gheorghiță cu recomandații și daruri. Lupul scrie în taină lui Racoți, să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
primejdia, ca Ioan când a avut visul de spaimă în ostrovu-i singuratic; dar contimporanii lui în afară de iluminați și cărturari l-au înțeles mediocru. Dacă zimbrul n-ar fi oprit repetat, în cetățuia lui de codru munte și pustie, pe marele vânător, El Tatâb și-ar fi putut lua timp ca să ajungă mai curând acolo unde numai moartea l-a împiedicat să ajungă. Calul său alb ar fi mâncat orz din pristolul dela Roma. Dumnezeu nu a îngăduit; și ca să nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
răstocirea. 5. Instrumentul nou, cu muscă și mincioc vicleniile păstrăvului și ale omului. 6. La cucoși în Cioaca Jinarilor 7. În Valea Mare, unde am văzut ciute 8. Pânda Râsului. Povestea lui Brașoveanu. 9. Pe negură, când s-au rătăcit vânătorii. 10. Pânda de urs când s-au propus unii pe alții paznicii. 11. Când a murit nevasta lui Rudi în sanie după naștere coborând la Sebeș din pârăul Prigoanei. 12. Când s-a dus Loiz Broz să spuie o vorbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
au plăcut pe cât înțeleg. Numele lui e Aka Gündüz, deputat în marea adunare națională a Turciei și colaborator al jurnalului "Tan" (Zorile). Locuiește la Istambul și la Ancara. E prietin cu șeful statului Inönü. E președinte al vânătorilor și, în calitate de vânători, ne-am strâns a doua oară mâna. E un om în vârstă de 65 ani probabil; rotofeiu fără a fi gras. Nu vorbește bine franțuzește. La finele mesei a spus ceva de Gorki, apoi a mărturisit că are o dorință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
am învățat-o noi elevii veacului 19, nu era altceva decât lista celor care s-au străduit să-și însușească 28-30 oct. 1949 [ROMA OSTIA]* Excursie la Ostia. Până la km. 20. Stăm 4 ore 1/2. Câmpia Romei are mulți vânători.; se aud focuri de pușcă. Trece din tufărișuri uscate într-un lăstăriș un prepelicar. Mă urc pe terasamentul căii ferate și văd 4 vânători și cânele. Trag focuri; nu înțeleg ce vânează. Un țăran mă informează că se vânează paseri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
OSTIA]* Excursie la Ostia. Până la km. 20. Stăm 4 ore 1/2. Câmpia Romei are mulți vânători.; se aud focuri de pușcă. Trece din tufărișuri uscate într-un lăstăriș un prepelicar. Mă urc pe terasamentul căii ferate și văd 4 vânători și cânele. Trag focuri; nu înțeleg ce vânează. Un țăran mă informează că se vânează paseri. Pasere grande? No; pasere piccoletta. Paseri, ciocârlii, poate câte un sturz. Trec pe drum câțiva tovarăși care se întorc la Roma. La ciochinarul unuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
25.V., pe un parahod care ne va duce până la Rostov-pe-Don. Vom vedea canalul Volga-Don și marea Timleanscaia. Facem cunoștință cu un scriitor local Mihail Andreici Lobacev om bine zidit, cincizeci de ani vârstă, luptător în bătălia neuitată de la Stalingrad, vânător și pescar, cu care, deși nu știm rusește, și el nu cunoaște altă limbă decât a lui, ne înțelegem foarte bine. "Plohi bez iazâca", zice el. Râbalovi i ahotnichi panimaiut, pescarii și vânătorii se înțeleg, îi răspund eu în ruseasca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vârstă, luptător în bătălia neuitată de la Stalingrad, vânător și pescar, cu care, deși nu știm rusește, și el nu cunoaște altă limbă decât a lui, ne înțelegem foarte bine. "Plohi bez iazâca", zice el. Râbalovi i ahotnichi panimaiut, pescarii și vânătorii se înțeleg, îi răspund eu în ruseasca mea și el se bucură... Ne înțelegem să facem o partidă de pescuit, duminică, într-un lac cunoscut de el. În 1935 o stațiune specială de mașini și tractoare crease în jurul Stalingradului o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Satele, înainte de Rostov, destul de rare. Așezările samănă cu cele de la Dunăre. În cele două zile cât am călătorit cu vaporul, am cunoscut pe un agronom bun povestitor, care ne-a povestit lucruri surprinzătoare despre Iacuți și alte neamuri Siberiene. Era vânător și pescar și istorisirile lui din acest domeniu se asemănau cu ale tuturor acestor ahotnici de care e plină și țara noastră. Când l-am întrebat dacă sunt păstrăvi în Gruzia, m-a asigurat că la o apă la care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ar afla așa ceva la dânșii. Există într-adevăr un pârău cu numele Pasanauri, dar existența păstrăvilor în această apă e destul de îndoelnică. În orice caz ei, care locuiau aici din generație în generație, nu știu nimic din cele ce povestește vânătorul și râbaciovul siberian. Am ajuns cătră ora 10 sara la Rostov pe Don, unde eram așteptați de scriitorii de aici, membri ai Uniunii scriitorilor sovietici. Am fost călăuziți de un cazac cu înfățișare masivă, care a scris romane despre căzăcimea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
unor noțiuni precise: de pildă ac, spelcă, bold (la cuvântul "bold" din Dicționarul limbii literare, am văzut curioasa explicație: "bold", moldovenism pentru ac cu gămălie.) agrafă le preferă acului de cusut, acului de cap, acului cu gămălie, acului de siguranță. Vânătorului muntean îi place mai mult gotcan, bircan, ieruncă, decât cocoș de munte, cocoș de mesteacăn, găină de alună. Cunoscătorii limbii noaște știu că nu se pot amesteca noțiunile păstorești, noaten (miel înțărcat), cârlan (miel de un an), cu mânzoc, strâjinc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și stomahul și intelectul nostru are o repulsiune instinctivă cătră rasa aceasta. N-o poate mistui. Și așa s-ar putea explica într-un chip mai simplist, deși destul de științific, antisemitismul. * La un cerc cultural din Lunca, județul Neamțului, lângă Vânători, vorbeam cu tovarășul cu care m-am dus acolo (era iarnă), despre legile țării. "Cine-și caută dreptatea, o găsește." Ne dați voe, domnule, zice un țăran bătrân cu barba căruntă și cu fruntea încrețită. Vrem să vă spunem o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
apărut, oprite grațios la câțiva pași de mine, două căprioare. Ascultau larma din urmă, întrebau desișul dinaintea lor, adulmecau cu botișoarele negre și umede, apoi rămâneau neclintite cu ochii plini de sfială înlăcrămată. Au trecut încet la deal, spre alți vânători, căutând un loc de trecere. În fața unuia din ei, presate de o nevoie mai grabnică decât primejdia din urmă, au lăsat o mică amintire și s-au întors, oprindu-se iar în dreptul meu. Le invitam, în gând, să treacă căci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
plecarea sultanului în Asia, turcii reușesc să-1 convingă pe nobilul ungur, că una din marile dorinți ale sultanului și adevărata bucurie a acestuia era să-1 vadă pe reprezentantul unuia din marii regi, care stăpânesc peste semințiile care cred în Christos. Vânători, ospețe, o călătorie în mod intenționat întârziată de noi spectacole și mărturii de înaltă prețuire erau prilejuri pentru a îndepărta cât mai mult ziua întâlnirii dintre sultan și sol. Și când, în sfârșit, după încheierea campaniei din Asia, sultanul 1
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
plopi în jos”. Domnul îi mai da lui Mihul satul Ciumălești, cu moara și cu vama de trecere, să își facă curte în acest sat și mori pe Siret. La 25 ianuarie 1446, Petru voievod îi dăruia logofătului Mihul satul Vânători, “din satele noastre”, de pe Bistrița, lângă Piatra lui Crăciun. La 23 aprilie 1448, Petru voievod îi dăruia Mihului locul unde au fost morile domnești de la Baia ca să își întemeieze mori noi sau steze, dărste și pive. La 22 septembrie 1448
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
înaintașii noștrii”. Ocină înseamnă moșia de baștină, moștenită de la moși-strămoși, numai că de data aceasta, ocină înseamnă satele cumpărate de Mihul, la 20 iunie 1453. Printre satele care îi sunt întărite lui Mihul se află și sate obținute mai înainte: Vânători și Gavrilăuți. Sunt apoi, trei sate pe Răut obținute acum și un sat mai sus de Hotin. Nu departe de Cernăuți, Mihul cumpără jumătate din satul Șirăuți. Mai cumpără de la Petru Hudici un sat pe Moldova (azi com. Miroslăvești, jud.
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Moldova (azi com. Miroslăvești, jud. Iași), după care cumpără de la Oană Pâșco și soția acestuia, sora lui Raicu, verii lui Neagoe, șase sate, toate azi în județul Iași (trei în com. Lespezi, unul în com. Cotnari și altul în com. Vânători). Între satele cumpărate de la Oană Pâșco este satul unde “a fost curtea lui Neagoe”, numit mai târziu Negoiești, unde își va face curte Mihul. La 2 iulie 1455, Petru Aron îi întărește logofătului Mihul 11 sate aflate deja în stăpânirea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
consolidare a țării, ultima condiționând-o pe cea dintâi. Ca să se încheie cu incursiunile străine, care aduceau domni după placul acestora, Ștefan a înțeles să facă el incursiuni în Polonia și în Transilvania, din posibil vânat a devenit un harnic vânător. Era nevoie de îndrăzneală, de mare curaj și de înțelegerea exactă a locului pe care îl ocupa Moldova în cadrul jocurilor de interese din această parte a lumii. Stoparea incursiunilor venite din afară, a însemnat consolidarea independenței țării și, implicit, consolidarea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
coadili mărilor,/ În răsăritu soarilui” (Alexandrovăț - Serbia). O transfigurare totemică apare și în colinda tip III, Ciuta proroacă. La fel ca în orațiile de nuntă, fecioara de măritat ia forma unei fiare candide urmă¬rite de feciorul în ipostaza de vânător arhetipal. Atributele solare se păstrează și acum: „Vețuia o Ciută/ Cu blana bătută/ Tot cu pietre rare/ Și mărgăritare./ Și în frunte-avea/ Răsărit-o stea,/ Stea ce lumina/ Noaptea ca ziua”. Funcția declanșatoare a inițierii, clasificată de etnologul rus V.
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
vedea/ Că vânaturi nu-ntâlnea,/ Că și drumul se-nchidea,/ Că-n deșert se obosea/ Și căldura-i năbușea,/ Calu-n drum că mi-și oprea/ Și din gură că-mi vorbea,/ Frățiorilor grăia:/Dalei, neică, frățiori,/ D-alei, neică, vânători,/ Ce grea sete m-a coprins,/ Inimioara că mi-a-ncins!/ Mai rău setea-l coprindea/ Ce grea sete m-a coprins,/ Inimioara că mia-ncins,/ Limba-n gură mi-a aprins,/ Buzele că mi le-a fript./ (...) Sete mare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
provocarea pe care o lansează are menirea de a confirma statutul superior al flăcăului, care își demon¬strează „nu numai vitejia, ci și abilitatea «magică»”. Motivul transformării feciorului în cerb mândru este comun colindelor și basmelor. Colinda tip III, 69, Vânători preschimbați în cerbi, conține numeroase indicii inițiatice: „Cel uncheș bătrân/ El că și-o d-avut/ Nouă fiușori./ El nu i-onvățat/ Nice văcărași,/ Făr’ el i-o-nvățat/ Munții la vânat./ Punte și-au d-aflat,/ Urmă de cerb mare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
suliță, mai frecvent în colindele de tip III, 53, Șarpele, va încheia vânătoarea, cu semnificația unei victorii asupra forțelor obscure. Imperativul adresării face din cele două apariții zoomorfe divi¬nități htoniene cu puteri formatoare asupra reliefului. Într-o colindă de vânător din Voineasa, Vâlcea, bourii dorm lângă fântâna - bornă pentru calea de acces în sacru, iar trezirea mișcă pământul: „În picioare se scula,/ Se scula, se scutura,/ Pământul se clătina,/ Frunza-n codru huruia,/ Coastele se surupau,/ Apele se tulburau,/ Atunci
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]