5,612 matches
-
Munților Apuseni. Prezenta zăcămintelor aurifere este legată de localizarea să în apropierea lanțului eruptiv Fericeaua, Dealul Ungurului, Neagră, Runcu, Breaza, Jidovului, aparținând Munților Bihorului. Acest fapt se materializează prin existența numeroaselor mine, realizate de-a lungul timpului în vederea exploatării importantelor zăcăminte aurifere. Altitudinea medie la care este situată localitatea este de 300 m, iar cea maximă este de 1172 m (Vf. Fericeaua). Că o consecință a reliefului, de tip montan, așezarea are o formă dispersata. Este reprezentată de Valea Stanijei și
Stănija, Hunedoara () [Corola-website/Science/300559_a_301888]
-
fie străbătut pentru că turiștii vor avea șansa să descopere o lume străveche, vor găsi adăpost în case rustice, sau la stanele de oi, vor face degustări de mâncăruri tradiționale și pot cunoaște unele îndeletniciri ale locuitorilor din zonele mai izolate. Zăcămintele aurifere descoperite de-a lungul timpului pe teritoriul comunei sunt o adevarată bogăție din orice punct de vedere sunt privite. În primul rând prin prisma posibilităților de exploatare și extragere a unor cantități imense de aur de diferite valori, chiar
Stănija, Hunedoara () [Corola-website/Science/300559_a_301888]
-
adevarată bogăție din orice punct de vedere sunt privite. În primul rând prin prisma posibilităților de exploatare și extragere a unor cantități imense de aur de diferite valori, chiar și aur nativ. În altă ordine de idei, chiar exploatarea acestor zăcăminte, de-a lungul timpului, poate deveni un obiectiv turistic important, de natură antropica. Diferitele galerii descoperite se pot constitui într-un adevărat izvor cronologic al diferitelor perioade în care aurul a fost exploatat, iar acestea ar forma un traseu turistic
Stănija, Hunedoara () [Corola-website/Science/300559_a_301888]
-
Notă 3- Părăul Băii se numește așa deorece trecea prin perimetrul unei băi =(exploatare minieră la zi=carieră de piatră (calcar marmorean)) care a fost deschisă o dată în 1918 de niște italieni (și când un inginer a spus că aceste zăcăminte erau cunoscute de pe vremea romanilor,conform spuselor unor băieși care au lucrat atunci la baie) , a doua oară prin ’48-’49 cînd a funcționat până în anul 1956, când a fost închisă datorită condițiilor foarte costisitoare de exploatare (descopertă apr.17
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]
-
cunoscute de pe vremea romanilor,conform spuselor unor băieși care au lucrat atunci la baie) , a doua oară prin ’48-’49 cînd a funcționat până în anul 1956, când a fost închisă datorită condițiilor foarte costisitoare de exploatare (descopertă apr.17 m, zăcămîntul cobora, curent electric lipsă, transportul prin târâre vreo 12 km pe drum de pământ),deși calitatea rocii era foarte bună atît ca aspect căt și ca stare. Calcarul marmorean de aici este de culoare( nuanță) maro-gri-vișinie, cu vinișoare de diferite
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]
-
din regiunea Argeș. În 1968, a trecut la județul Argeș, iar satele Berevoești-Pământeni și Berevoești-Ungureni au fost comasate în satul Berevoești. Comuna a devenit celebră în 1991 după ce jurnalistul Petre Mihai Băcanu a descoperit pe dealurile de la marginea sa un „zăcământ” de documente ale Securității. În iulie 2016, în satul Gămăcești, autoritățile au arestat 38 de persoane pentru trafic de persoane, aceștia răpind oameni ai străzii pe care-i țineau în sclavie. Au fost găsite 40 de victime, rețeaua acționând de
Comuna Berevoești, Argeș () [Corola-website/Science/300604_a_301933]
-
județul Bacău ca monument de interes local este din satul Șesuri. Clădirea, datând din 1648, este clasificată ca monument de arhitectură. O creștere economică semnificativă a putut fi semnalată începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când zăcămintele mari de petrol existente în zonă, au început să fie exploatate la scară industrială. Măgireștiul fiind o localitate situată pe dealuri subcarpatice, deține o suprafață de pădure. În perioada de după al Doilea Război Mondial, când România a cunoscut cea mai
Comuna Măgirești, Bacău () [Corola-website/Science/300682_a_302011]
-
cu Pârâul Asău. Sat mic de oameni harnici și gospodari având în prezent ca principale ocupații agricultura și creșterea animalelor. Din sec. IX și până la sfârșitul sec. XX 75% dintre locuitori lucrau ca mineri, zona fiind minieră și având enorme zăcăminte de cărbune (EMC Comănești). Acest lucru a dus la dezvoltarea depresiunii Comănești tranformându-o într-o zonă puternic industrializată în perioada comunistă(cărbune, cherestea, petrol, fructe de pădure etc.). Exită dovezi arheologice de locuire a acestor locuri încă de pe vremea dacilor
Lunca Asău, Bacău () [Corola-website/Science/300681_a_302010]
-
cretacicul superior și care s-au pietrificat în decursul miilor de ani. Pe o suprafață de câteva hectare, la ieșirea din sat spre Piatră Craiului, încadrat de Pârâul Negru și afluetul sau din stânga, Pârâul Gavrilos, partea superioară a Valenegrutii, acest zăcământ de calcare a fost decalarat monument al naturii și este ocrotit de leg e. Localnici îl numesc "La Pietrele de Moară". În aval în locul în carea Valea Rusului este preluată de apele Bratcutei, pe o distanță de 5 km, se
Bratca, Bihor () [Corola-website/Science/300848_a_302177]
-
ha pământ accidentat neproductiv. De remarcat faptul că în pădurea bălăienilor vegetează pe scară largă arbori care produc castane comestibile. Asemenea pomi fructiferi se mai găsesc pe raza județului Bihor numai în arealul localității Dobrești - zona Beiușului, cunoscută și pentru zăcămintele de Bauxită care s-au găsit aici. Se mai precizează că Bălaia ca și Tilecușul, nu are nici un pârâu cu apă curgătoare permanentă. Bălaia apare în primele documente de arhivă în anul 1712, document din care rezultă că era compusă
Bălaia, Bihor () [Corola-website/Science/300843_a_302172]
-
cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (91,12%), cu o minoritate de martori ai lui Iehova (2,83%). Pentru 3,29% din populație, nu este cunoscută apartenența confesionala. În comuna Păltiniș se află cel mai pur zăcământ de gips din Europa iar zăcământul ar putea fi exploatat continuu timp de peste 100 de ani, potrivit autorităților locale. Un grup de stejari seculari (datând din circa secolul XV) se găsește în pădurea Teioasa, la aproximativ 3 km NV de
Comuna Păltiniș, Botoșani () [Corola-website/Science/300919_a_302248]
-
majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (91,12%), cu o minoritate de martori ai lui Iehova (2,83%). Pentru 3,29% din populație, nu este cunoscută apartenența confesionala. În comuna Păltiniș se află cel mai pur zăcământ de gips din Europa iar zăcământul ar putea fi exploatat continuu timp de peste 100 de ani, potrivit autorităților locale. Un grup de stejari seculari (datând din circa secolul XV) se găsește în pădurea Teioasa, la aproximativ 3 km NV de Păltiniș. Original, grupul era compus din
Comuna Păltiniș, Botoșani () [Corola-website/Science/300919_a_302248]
-
speciei umane. Bogățiile subsolului din raza actualului teritoriu al satului Crasnaleuca sunt foarte puține. Subsolul satului nu este bogat decât în piatră, nisip și o bogată pânză de ape freatice. Nisipurile sunt din cele cuarțoase. În această zonă se găsesc zăcăminte de gips. În cotul Prutului de la Crasnaleuca se exploatează argile bentonitice, gresii calcaroase și nisipuri obișnuite. Carierele de piatră sunt exploatate încă din secolele XV - XVI. Piatra extrasă este folosită în zidurile de împrejmuire a curților, la construirea fundațiilor caselor
Crasnaleuca, Botoșani () [Corola-website/Science/300907_a_302236]
-
fier” , greu străbătute de mica vale ce le înfruntă. Solul în ciuda unor cantități suficiente de precipitații este de o fertilitate naturală redusă. Pajiștile și fânețele naturale alcătuiesc baza unui sector zootehnic de veche tradiție. In ultimii ani se exploatează importante zăcăminte de bauxită și argilă refractară, ocupația de bază a locuitorilor tinzând să devină mineritul. Intrucât apa potabilă se găsește în izvoare situate la distanțe mari unul de altul oamenii și-au amenajat puțuri adânci la streașina casei acumulând în ele
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
Ocupația de bază a locuitorilor comunei a fost și este în continuare agricultura, în special cultivarea cerealelor, desfășurată în prezent în cadrul a câtorva mari exploatații agricole moderne. În subsolul comunei au fost descoperite și exploatate, începând cu anii 1970, importante zăcăminte de petrol și gaze naturale. Comuna Bordei Verde este situată în mijlocul Bărăganului, mai precis în Bărăganul de Nord cunoscut și sub numele de Câmpia Brăilei. Termenul „Bărăgan” provine din cuvântul "Buragan", de origine orientală care se traduce prin „furtună”, „vîrtej
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
sărăturoase datorate existenței unei pânze de ape freatice cu mineralizare ridicată, la adâncime foarte mică (1-1,5 m). Aceste suprafețe sunt folosite în special pentru pășunat. În a doua parte a anilor 1960 pe teritoriul comunei au fost descoperite importante zăcăminte de petrol și gaze naturale (gaze asociate) în perimetrele Bordei Verde-Est, Bordei Verde-Vest, Lișcoteanca și Filiu. Exploatarea acestora a contribuit la dezvoltarea generală a zonei, prin locurile de muncă create și modernizarea infrastructurii. Această activitate rămâne încă cea mai importantă
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
unei stații de pompare. Apă este slab sulfuroasa, sulfatata, foarte slab clorurata, calcica, sodica, magnezica. Stațiunea Bizușa-Băi are 4 surse cu apă rece/termala (trei forate și una naturală semitermală la 19°C), cu izvor activ. Caracteristic pentru apele acestui zăcământ este prezentă gazelor H2S și CO2. Hidrogenul sulfurat (H2S) are valori de 0,7 mg/l în sonde și de 4,2 mg/l în izvoare și este compusul care conferă calități deosebite acestor ape, atât pentru cură internă internă
Bizușa-Băi, Sălaj () [Corola-website/Science/301775_a_303104]
-
Cătunu, cu o denumire Geto-Dacă, a fost în perioada interbelică localitate cu rang de comună în județul Vlașca. Este situat în nordul județului Teleorman, la 2 km de granița județelor Argeș și Dâmbovița. Este un sat așezat pe un bogat zăcământ de combustibil fosil, în zonă extrâgându-se țițeiul de peste 50 de ani. Distanța față de București este de aproximativ 60 de km. În localitate există o biserică cu hramul'Cuvioasa Paraschiva' construită, la început, în sec.XIX din lemn și renovată de
Cătunu, Teleorman () [Corola-website/Science/301791_a_303120]
-
administrative Plasa Homorului, județul Câmpulung 1938 - 1940 comuna Gemenea face parte din noua unitate administrativă ținutul Sucevei 1940 - strămutarea familiilor de etnici germani în Germania. 1941 - familiile de evrei părăsesc localitatea. 1956 - se deschid primele mine de prospecțiuni, sunt descoperite zăcăminte de uraniu și mici zăcăminte aurifere de mare adâncime pe versantul sud/vestic și versantul vestic 1968 - comuna Gemenea este desființată de autoritățile comuniste, satul Gemenea și cătunul Muncel (împreună cu alte 4 sate va face parte din nou înființată comună
Gemenea, Suceava () [Corola-website/Science/301957_a_303286]
-
1938 - 1940 comuna Gemenea face parte din noua unitate administrativă ținutul Sucevei 1940 - strămutarea familiilor de etnici germani în Germania. 1941 - familiile de evrei părăsesc localitatea. 1956 - se deschid primele mine de prospecțiuni, sunt descoperite zăcăminte de uraniu și mici zăcăminte aurifere de mare adâncime pe versantul sud/vestic și versantul vestic 1968 - comuna Gemenea este desființată de autoritățile comuniste, satul Gemenea și cătunul Muncel (împreună cu alte 4 sate va face parte din nou înființată comună Stulpicani), cătunul Tărnicioara intrând în
Gemenea, Suceava () [Corola-website/Science/301957_a_303286]
-
când provinciile lor de origine au fost ocupate de habsburgi. În 1893 sunt menționate satele Slătioara și Jahalea, iar în 1912 este menționat satul Buda. Subsolul comunei conține cărbuni inferiori, deocamdată nerentabil de exploatat, și sare. Au fost semnalate mici zăcăminte de gaze naturale și șisturi bituminoase. Administrativ, satele comunei Râșca au aparținut comunei Bogdănești, dar din anul 1927, Râșca devine comună de sine stătătoare, compusă din cinci sate. Suprafața administrativă a comunei este de cca 20000 ha, 2487 ha fiind
Comuna Râșca, Suceava () [Corola-website/Science/301991_a_303320]
-
România. Așezarea fortificată preistorică din punctul „Huhui” este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010. Ambele biserici sunt înscrise pe lista monumentelor istorice din județul Cluj (2010). Zăcământul de sare gemă, exploatat din timpuri imemoriale, apare ca extremitate a tortonianului salifer din partea de nord-vest a Transilvaniei, sub forma unui orizont nediapirizat, situat aproape de suprafață, cu grosimi ce variază între 10 și 160 m. Conturarea masivului de sare s-
Ocna Dejului, Cluj () [Corola-website/Science/300345_a_301674]
-
cu aparate simple de ridicat, după care o părăseau și începeau alta. Așa au extras romanii sarea peste tot în Ardeal, iar excavațiile părăsite au devenit lacuri. Volker Wollmann în monografia sa asupra mineritului subliniază prezența în imediata apropiere a zăcămintelor de sare, de fiecare dată, a unei fortificații romane. Castrul roman de la Gherla a apărat exploatările de sare de la Ocna Dej, Sic, Cojocna și Pata, castrul fiind poziționat între acestea. Primul document scris legat de localitatea Sic datează din 1291
Comuna Sic, Cluj () [Corola-website/Science/300355_a_301684]
-
forma masivului învecinat Coasta. Dimensiunile cupolei masivului de sare Sic sunt de 1,45 km (nord-sud) și 1,425 km (est-vest), constituind una dintre cele mai mari acumulări de sare din Transilvania. Înclinarea stratelor indică evazarea masivului în profunzime. Grosimea zăcământului se apreciază la 300-400 m. La Sic, Johann Fichtel (1780) amintește o mină conică de rezervă (adâncimea puțului 23 m, adâncimea totală a minei 60 m, 124 m circumferința tălpii). Această mină ("Ocna Albastră") s-a oprit ulterior la 105
Comuna Sic, Cluj () [Corola-website/Science/300355_a_301684]
-
un sat ce aparține orașului Baraolt din județul Covasna, Transilvania, România. Se află la poalele munților Harghita. Localitatea este cunoscută pentru izvoarele de ape minerale aflate acolo, exploatate de compania S. C S. R. L. În vatra satului Biborțeni, se află un zăcământ de apă minerală, în ulucul pârâului Baraolt. Din punct de vedere administrativ, satul aparține orașului Baraolt. Distanța față de Baraolt este de ; până la reședința din județ (municipiul Sfântu Gheorghe) distanța de se poate parcurge pe DJ122, respectiv DN12. Cea mai apropiată
Biborțeni () [Corola-website/Science/300371_a_301700]