5,438 matches
-
brațele lui Sarah și ajunsese în grădină. Noaptea trecută am visat că sunetele pe care le auzisem în hol venind de dincolo de ușa dormitorului principal erau cele ale unui copil care plângea. Noaptea trecută am visat că o altă veveriță zăcea înjunghiată în verandă, cu mațele smulse din pântece și capul lipsă. Noaptea trecută am visat că nu fusesem la acea nuntă din Nashville unde l-am văzut întâia oară pe Robby și unde m-a luat de mână șoptindu-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Robby nu ne auzise venind. Înaintând în grabă spre ușa deschisă, am ezitat din nou pentru că nu voiam să-l sperii. Am privit cu multă precauție în cameră și primul lucru pe care l-am observat a fost că Sarah zăcea pe patul lui cu Terby în brațe, uitându-se la ceva. Robby stătea turcește pe mochetă în fața televizorului, cu spatele la mine, manevrând joystick-ul care îi permitea să se năpustească în interiorul altui coridor întunecat al altui castel medieval. În timp ce examinam încăperea, primul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pe verandă să stau pe scaun. Când cerul deveni un imens ecran alb, m-am uitat în sfârșit spre casă cu privirea mea de insomniac, în timp ce locatarii de-abia începeau să se trezească. Blândețea neutră a exteriorului contrasta cu ceea ce zăcea înăuntru și n-avea nici un sens să mă întorc, deși am simțit ceva care mă atrăgea într-acolo, un soi de forță care mă împingea să reintru. Zâmbetul liniștitor nu mai avea nici o putere. Eram din plastic. Totul era drapat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cu paharul de votcă plutind deasupra bulelor mișcătoare de apă. Ochii mei rămâneau lipiți de monitor. Vă rog, am gândit. Vă rog, salvați-l careva. Îndată ce dădu peste cap restul de votcă, ieși din jacuzzi, întinzându-se după prosopul care zăcea pe șezlong. După ce se șterse, dădu jos chiloții de baie și îi întinse pe șezlong. Se înfășură cu prosopul și se deplasă destul de nesigur spre casă, lăsând un șir de urme de pași uzi care se uscară rapid pe placa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
scap de păpușă în dimineața aceea. Am reintrat în casă, s-o caut. Marta îi dusese pe Robby și Sarah la școală. Rosa făcea curățenie în bucătărie. M-am gândit că dacă Terby era în casă trebuia s-o găsesc zăcând nevinovată în camera lui Sarah. Dar Terby nu era acolo. O descoperire pe care am făcut-o după o inspecție amănunțită a camerei. Scriitorul mi-a spus că se ascundea. Mi-a spus că trebuia s-o momesc afară din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
au fost emise teorii incerte despre un posibil sacrificiu, și în timp ce deveneam tot mai prins în atmosfera asta telefonul a început să sune în biroul meu. 2 3 t e l e f o n u l Era celularul meu. Zăcea pe birou așteptându-mă să-l ridic. În mintea mea încă se mai derulau imagini ale câmpului de lângă autostradă, răspunzând la telefon într-un nor incert. - Alo? Puteam auzi respirația cuiva. - Alo? - Bret? am auzit foarte anemic o voce. - Da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Băieții? Contracarasem întrebarea lui cu o altă întrebare. Vocea era pe punctual de a nu se mai abține. - Băieții dispăruți. Ești cumva... Era ca și cum vocea nu anticipase această întrebare. Ca și cum vocea ari fi asumat faptul că aș fi știut unde zăcea adevărul specific acelei situații. - Nu, Bret. Din nou, cauți unde nu trebuie. - Unde-ar trebui să caut? - Deschide ochii. Nu mai bâjbâi după lucruri care nu sunt acolo. - Unde sunt băieții? am întrebat. Știi? - Întreabă-l pe fiul tău. El
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
brusc să mai urce pe trepte. Robby s-a întors - panicat - luând-o încet în direcția opusă, către dormitorul matrimonial de la capătul coridorului. Ce s-a întâmplat când a deschis ușa și a intrat în cameră? În cameră era întuneric. Zăceam pe spate, pe pat. Credeam că visez. Mi se rupsese filmul după ce băusem jumătate din sticla de vodcă apărută pe biroul meu pe parcursul convorbirii cu Clayton, băiatul care vroia să fie Patrick Bateman. După ce am devenit foarte încet conștient că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Victor. Din cauza lui Victor nici de data asta nu i-am lăsat un mesaj lui Robby. (Dar dacă aș fi sunat a treia oară - așa cum au făcut mulți după aceea - mi s-ar fi comunicat că celularul fusese dezactivat.) Victor zăcea în poziție fetală, scuturat de friguri, pe pardoseala de marmură din hol. Câinele zâmbitor care alergase atât de bucuros spre mine doar cu câteva minute mai devreme, nu mai exista. Scâncea. Când m-a auzit apropiindu-mă și-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
că aș fi putut tolera răul pe care un tată îl poate provoca unui fiu. N-am mai vorbit cu el după aceea. Asta se întâmpla în martie 1992, iar el a murit în august, în casa din Newport Beach. Zăcând în patul din 13th Street am realizat un fapt pe care îl învățam acum de la tata: cât de singur te poate face viața. Dar în același timp am realizat ceva ce n-am învățat de la el: că o familie - dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și cifre Fiindcă lucrarea interesează - În primul rând pe locuitorii județului nostru - am repetat cererile pentru publicare atât Prefecturei, cât și Inspectoratului Județean pentru Cultură. Poate vârsta Înaintată și starea precară a sănătății mă Împiedică să Înțeleg tăcerea În care zac cererile de mai sus. Editura „Crai nou” Îmi comunicase prin poșta redacției că Încă nu editează cărți. Ziarul „Crai nou” nr. 493 anunță apariția În 1991 a cărții despre Suceava Să nu dărâmi dacă nu știi să construiești , În editura
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Răd.”? Am auzit, că Sorin Gorovei se lasă cam greu, cu donația lucrurilor și lucrărilor lui Artur Gorovei . Sunteți de părere să-i scriu? Mi-i prieten și mi-a fost elev. El se temea - era și adevărat - că lucrurile zac În subsolul Muzeului. Acum s-a schimbat situația și poate Încredința fără grije amintirile tatălui său. Ai mei vă urează sănătate. Recomandați-mă Doamnei Dv., cu o strângere prietenească de mână și cele mai bune sentimente, V. Tempeanu </citation> <citation
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
nu peste multă vreme de viguroasa stea ce răsărea a prozei - dar și a naționalismului comunist! - Eugen Barbu. Depusesem la Gica Iuteș, responsabila cu proza a revistei și șefa tinerelului, blondului și îndrăcit de talentatului Fănuș Neagu, câteva schițe ce zăceau în sertarele secției când, spre uimirea mea, am fost invitat la nou-numitul redactor-șef adjunct, Al.I. Ștefănescu, un omuleț vioi, extrem de agreabil în mimică și aparentă curtoazie umană, care, după ce-mi puse cele câteva uzuale întrebări la ora
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
vrei să pătrunzi în esența lucrurilor, trebuie să cobori pe dibuite în subterane întunecoase, pășind pe trepte nesigure tăiate în chiar calcarul solului. Monumentele funerare, apeductele, altarele, turnurile bisericilor, tot ceea ce în Europa se profilează, de regulă, pe nemărginirea cerului, zac aici în tenebrele subsolului: osuarul cu ornamente în formă de stea (promițător inițial, dar adeverindu-se până la urmă a fi o dezamăgire) din fundul unui cavou cu răceala acidă, canalul prin care susură pe sub ziduri apa canalului Siloe sau altarul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Scopus, cum stăteam așezat la picioarele turnului german. Am văzut ieri seară o perdea fină de lumină perlată, transverberantă, spectrală, căzând oblic peste munții de culoare ocru roșiatic Galaad și Moab, dincolo de Marea Moartă. Moise, din înaltul muntelui Nebo, Rimbaud zăcând bolnav de moarte pe patu-i mizerabil, n-au avut, poate, privilegiul acestei imagini. Fluviul misterios făcea ca orizontul să-mi pară supranatural și-i dădea Iordanului impresia eterată de miraj. A fost ca o iradiere de sfârșit de lume, dar
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
În jurul celebrului tumul, a fost amenajat, pentru vizitatori, un punct arheologic. Un vag zid de cetate, un turn din neolitic deja mult scurtat de vremi și care continuă să se surpe, bătut de ploi și de vânturi. Proptelele și parapeții zac pe jos, o streașină stă de-a curmezișul, parcursul este incert, paznicul somnoros. Ceva mai la vale, fântâna lui Eliseu e intactă, iar firicelul de apă venită din subteran, bine canalizat, irigă perimetrul oazei. În depărtare se zărește muntele Celor
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
bisericească printre multe altele. Un cod. Este nevoie de așa ceva. Care-i societatea care nu le are? Atâta doar că nimic nu semnalează ruperea contractului cu mulțimea, nu numai feminină, care se înghesuie în jur cu priviri rătăcite de înecat zăcând pe fundul apei. Trupul lui Isus n-a fost spălat pe această piatră, punct. N-am văzut în niciun moment ca vreun călugăr sau un preot să oprească femeile hohotind în plâns să vină să se întindă pe această lespede
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
deja că subt accesul congestiilor cerebrale "mulți deveneau profeți, poeți și sibile: și că Marcu din Siracusa versifica foarte bine când judecata îi era rătăcită, pe când, același, odată vindecat, era incapabil. ... Taine zice în Istoria literaturei engleze: Acești oameni (geniile) zac răniți de măreția facultăților și de neastâmpărul dorințelor lor. Unii stânși în stupoare și beție, alții usați de plăceri sau de muncă; aceștia precipitați în nebunie sau sinucidere; ceilalți svârliți în neputință sau culcați de boală. Cei mai voinici își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de păcat Și de câte-am îndurat Iar muzica ne-a cântat Generalu-a cuvântat: Ascultați, măi camarazi, Ofițeri, căprari, soldați Pentru ce-am înaintat Ce-am dorit am câștigat. Ș-am zis verde de doi brazi Dar la pomii izolați Zac o parte din soldați De holeră secerați Mii și sute-nmormântați De D-zeu fie-ertați! 17 Aug. Generalul vede într-un orășel pe niște soldați din divizia lui Pressan*. Îi întreabă: Unde vă duceți, băieți? Ce căutați aici? Trăiți, domnule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a apropiat, focul l-ar fi lovit mai în plin. "Moșneagul huia și făcea propagandă" zice Fuior. Sava cere despăgubiri, nu vra să se împace. I-a și tras o bataie cu prilejul acela moșneagului de l-a făcut să zacă o lună. L-a pisat și i-a rupt oasele. Moșul pe care l-aducea cuminte iapa acasă când era cu chef e achitat. 28 Fevruarie 926. Zavod campament pescăresc în Dobrogea. Bordei în pământ, cârlige care stau întinse la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din fereastră Și omătul de pe coastă; Să mă las iarăș la vale Cu durdă și cu pistoale. Frunza-n codru cât se ține Toți voinicii trăiesc bine. Frunza codrul dacă-l lasă Toți voinicii merg acasă Și la para focului Zac de dorul codrului! Foaie verde firul ierbii, M-am suit în dealul Cernii, Unde cântă puiul mierlii, La Lina cu ochii negri... M-a mâncat, mânca-o-ar viermii... De ți-ai face patu-afară M-aș preface-n vânt de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ziua a 6, într-o luni, s-a ciocnit Ștefan voievod cu Hronoda la Bulgari, la apa numită Siret. Atunci a bătut Petru Hroneda pe Ștefan voievod și a câștigat lupta și Ștefan Voievod a căzut de pe cal și a zăcut printre morți de dimineață până la prânz. Atunci a venit călare un boier, cu numele Purice, care a recunoscut pe Ștefan voievod. Atunci a scos pe voievod de acolo, de și-a adunat oastea lui și a trimis la Petru voievod
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cronici, deoarece oferea argumente pentru a vorbi despre trădarea boierilor lui Ștefan cel Mare. Rezumând în Istoria României, se menționa că „nu se poate explica alăturarea cetelor boierești la mica oaste a pretendentului (Hronoadă), decât prin faptul că Ștefan a zăcut printre morți așa cum se arată în Cronica moldo-germană.” Alexandru Boldur, un adversar tenace al tezelor formulate de Barbu Câmpina în legătură cu domnia lui Ștefan cel Mare, ajungea, în mod surprinzător, la concluzia că la Șcheia, domnul a fost trădat de boieri
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
stătea de o parte a câmpului de luptă, așteptând - nu ni se spune ce ! - un ceas, două ceasuri, trei ceasuri, până la prânz, când apare Purice. Deci, cele două oști stau de o parte și de alta a câmpului, pe care zac numai morți. Răniți mai ușor, în agonie, care să strige după ajutor, nu erau. În liniștea respectivă, apare - călare ! - figura fantomatică a lui Purice; el caută printre morți, până-l găsește pe Ștefan, îl scoate de sub morți, îi dă calul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de aparența lui profund nefirească: „Între furcă și-ntre puț/ Zace-un tinerel voinic,/ Cu capul la răsărit,/ Cu picioarele la vânt;/ Ficații i-au putrezit,/ Rinichii i-au mucezit./ Că zace pe paie ude”, „ Între furcă ș-între vizduri/ Zăcea un tânăr voinicî,/Zace-n tină și-n morcilă/ Șî pă nas venin că-i pică,/ Șî pă gură sânge-i cură...”, „Între furcă și-ntre puț/ D-un voinic, cu chip drăguț,/ Lung îmi șade tolănit/ Cu fața spre
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]