5,128 matches
-
schimb, o imagine feminină caracterizată de o nuditate parțială. Cu brațele ridicate, Într-un gest de adorare sau de binecuvântare, Înveșmântate cu o caracteristică „fustă evazată” și cu sânul descoperit, aceste reprezentări au fost interpretate ca traduceri plastice ale unei „zeițe a fecundității”. Și este posibil ca pe insulă să se fi practicat un cult al fertilității, devenit probabil În urma confruntării cu practicile cultuale din bazinul Mediteranei de răsărit. Astfel, așa-numitele „zeițe ale șerpilor” găsite În depozitul palatului din Cnossos
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
au fost interpretate ca traduceri plastice ale unei „zeițe a fecundității”. Și este posibil ca pe insulă să se fi practicat un cult al fertilității, devenit probabil În urma confruntării cu practicile cultuale din bazinul Mediteranei de răsărit. Astfel, așa-numitele „zeițe ale șerpilor” găsite În depozitul palatului din Cnossos, având obișnuita costumație, dar și doi șerpi În mâini, pot reprezenta cu siguranță o zeitate de acest tip. Încercările de descifrare a scrierii minoice au Îngăduit, poate, ca, pe anumite mese de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
potnia", ar putea fi atunci o traducere a acestui titlu. Dar tocmai Întrucât este un titlu, el este generic, iar atribuirea lui unei singure divinități nu este neapărat exclusivă. Mai târziu, În Grecia, termenul potnia va fi, Într-adevăr, apelativul zeițelor Heraxe "Hera", Demeter, Artemisxe "Artemis", Atenaxe "Atena" și chiar al nimfelor Circexe "Circe" și Calipsoxe "Calipso". Ipoteza sugestivă a unei „Mari Zeițe” a fecundității a justificat incidența scăzută a figurilor masculine, dar nimic nu ne face să credem că nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unei singure divinități nu este neapărat exclusivă. Mai târziu, În Grecia, termenul potnia va fi, Într-adevăr, apelativul zeițelor Heraxe "Hera", Demeter, Artemisxe "Artemis", Atenaxe "Atena" și chiar al nimfelor Circexe "Circe" și Calipsoxe "Calipso". Ipoteza sugestivă a unei „Mari Zeițe” a fecundității a justificat incidența scăzută a figurilor masculine, dar nimic nu ne face să credem că nu existau divinități de sex masculin, chiar dacă identificarea lor rămâne problematică. O funcție cultuală trebuie să fi avut coloanele și copacii, frecvent reprezentați
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unei potinija asiwija (PY Fr 1206), „Stăpâna Asiei” sau, poate, „a mlaștinii”, a unei potinija iqeja (PY Anxe "An" 1281), „Stăpâna cailor” sau „Stăpâna ecvestră”, pune problema univocității sau cel puțin a figurii ascunse sub epitetul potnia. Ideea unei mari zeițe, moștenitoarea unei nu mai puțin ipotetice Mari Zeițe cretane, asimilabilă cu Gheeaxe "Gheea", „unică formă a multor nume”, din Prometeuxe "Prometeu" Înlănțuit (v. 210) a lui Eschil, este sugestivă, dar, pentru moment, nu Își găsește confirmarea În documente. Sectorialitatea, care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sau, poate, „a mlaștinii”, a unei potinija iqeja (PY Anxe "An" 1281), „Stăpâna cailor” sau „Stăpâna ecvestră”, pune problema univocității sau cel puțin a figurii ascunse sub epitetul potnia. Ideea unei mari zeițe, moștenitoarea unei nu mai puțin ipotetice Mari Zeițe cretane, asimilabilă cu Gheeaxe "Gheea", „unică formă a multor nume”, din Prometeuxe "Prometeu" Înlănțuit (v. 210) a lui Eschil, este sugestivă, dar, pentru moment, nu Își găsește confirmarea În documente. Sectorialitatea, care pare să califice funcțiile divinității panteonului micenian, ar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
limitată la momentul mitic al Întemeierii lumii, Gheei aproape i se suprapune o altă figură care, din punct de vedere morfologic, poate fi Înscrisă În tipul „Pământului-Mamă” generator, Demetraxe "Demetra", al cărei nume conține termenul „mamă” (meter, mamă În greacă), zeiță din a doua generație, caracterizată de o activitate importantă pe plan ritual (subcapitolul 3-4a). La rândul lui, Zeusxe "Zeus", după ce noua ordine a fost instaurată În cosmos, se Îngrijește să o Întărească, mai Întâi căsătorindu-se cu Metisxe "Metis", Înțelepciunea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Îngrijește să o Întărească, mai Întâi căsătorindu-se cu Metisxe "Metis", Înțelepciunea, apoi Înghițind-o când era Însărcinată (Hesiod, Teogonia, 881-891) pentru a-și Însuși calitățile ei. Rodul lui Metis va fi Atena, ieșită din capul lui Zeus (ibidem, 924-926), zeiță a ordinii și a Înțelepciunii, fecioară prin excelență și expresie a puterii politice. După Metis, Zeus se unește cu Themisxe "Themis" (ibidem, 901), care este „ordinea legilor”, dar și ansamblul normelor care orânduiesc legăturile naturale Între muritori și Între aceștia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ceilalți zei pot acționa În limitele sferelor lor particulare de competență, deși uneori acțiunea lor trece dincolo de aceste limite. Heraxe "Hera", sora și soția lui Zeus, interpretează rolul soției, dar se află alături de Demetraxe "Demetra", mama și, În același timp, zeița care le-a făcut cunoscută oamenilor Întrebuințarea cerealelor. Lor li se asociază Afroditaxe "Afrodita", zeița iubirii și a seducției erotice deja din Iliada, care În Teogonia lui Hesiod aparține Însă generației Titanilor, născută din spuma mării fecundată de membrul castrat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
trece dincolo de aceste limite. Heraxe "Hera", sora și soția lui Zeus, interpretează rolul soției, dar se află alături de Demetraxe "Demetra", mama și, În același timp, zeița care le-a făcut cunoscută oamenilor Întrebuințarea cerealelor. Lor li se asociază Afroditaxe "Afrodita", zeița iubirii și a seducției erotice deja din Iliada, care În Teogonia lui Hesiod aparține Însă generației Titanilor, născută din spuma mării fecundată de membrul castrat al lui Uranusxe "Uranus" (Teogonia, 188-200). În acest fel, Afrodita se dovedește o putere primordială
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
oraculară, dar și terapeutică, cu puterea sa vindecătoare Apollo Îl reintegrează În ordine pe omul zdrobit de eventualele Încălcări ale acesteia; dar el este și expresia tânărului ajuns În pragul vârstei adulte și care trebuie să se insereze În societate. Zeiță a lumii exterioare asupra căreia Își exercită puterea, dar și „Stăpână a animalelor”, Artemis acoperă parțial, la feminin, spațiul ocupat de Apollo. Zeus i-a Îngăduit să ucidă femeile (Iliada, XXI, 470-471, 483-484) care „mor” În situații care au legătură
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
căreia Își exercită puterea, dar și „Stăpână a animalelor”, Artemis acoperă parțial, la feminin, spațiul ocupat de Apollo. Zeus i-a Îngăduit să ucidă femeile (Iliada, XXI, 470-471, 483-484) care „mor” În situații care au legătură cu fecioria Întrupată de zeiță, atunci când Își descoperă propria sexualitate. Ea Își extinde autoritatea asupra tinerelor femei, Însoțită de Nimfexe "Nimfe", termen cu care erau indicate tinerele ajunse În pragul nunții. Înainte de a intra În camera nupțială, miresele trebuiau să Îi plătească un tribut, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cultuală, această limitare nu se reflectă semnificativ În tradițxe "Hades"ia mitologică și nu reprezintă complexul tuturor zeilor Greciei. Practic, lista canonică a „celor doisprezece zei” Îi exclude pe Hadesxe "Hades" și Persefonaxe "Persefona", stăpânii infernului, sau pe Ilitiaxe "Ilitia", zeița invocată În durerile nașterii, ori divinitățile locale ca Panxe "Pan", străvechi zeu al Arcadiei. Este posibil ca acest număr fix să fi provenit În Grecia din Învecinata Anatolie, dar lângă un nucleu constant, alcătuit În marea parte a cazurilor din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aur, de unde se Întoarce cu Medeeaxe "Medeea" ca soție, iar lui Pelopsxe "Pelops" abia Îi mijește barba când se ia la Întrecere cu Oinomaos pentru cucerirea Hippodamiei; conform lui Pindar 1, muncile lui Herakles ar fi avut drept scop cucerirea zeiței Hebexe "Hebe" și nunta „În sălașele fericite” ale Olimpului. Dimpotrivă, generația ciclului troian Îți cucerise deja soția și Își dobândise domnia, iar aceste lucruri rămân episoade ale tinereții; aproape că nu mai existau monștri Împotriva cărora să se lupte și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
olimpiană, În același timp În care anulează pentru om posibilitatea de a deveni nemuritor În schimbul unor bunuri materiale și cea a unui destin Într-un anumit fel privilegiat după moarte pentru cel ce se va apropia de ritualul inaugurat de zeița Demetraxe "Demetra" (subcapitolul 3.4a). Neunificată niciodată Într-un text canonic unitar, liberă de condiționările unei ortodoxii, condiționări care să nu se identifica cu alegerile ideologice și politice ale fiecărei cetăți În parte, mitologia eroică În special a reprezentat fundamentul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cultului puteau Îndepărta intervenția divină din viața oamenilor. Pausanias (VIII, 42, 6) povestește că atunci când ținutul Figaliei a fost lovit de o foamete cumplită, oracolul delfic i-a Îndemnat pe toți locuitorii să respecte normele rituale și să Îi aducă Zeiței Demetra onorurile străvechi datorate, pentru a o Îmblânzi. Așadar, odată scurs definitiv timpul În care oamenii se aflau În legătură cu zeii, chiar dacă le invocă ocrotirea, cultul adus În epoca polisului pare aproape să aibă scopul de a Îndepărta acțiunea și de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
era orientată În mod funcțional către cetate. De altfel, polisul se propunea ca o replică mărită a familiei, iar dacă la Atenaxe "Atena" guvernul statului avea drept model familia, la Sparta cetatea Însăși Înlocuia familia În educarea fiilor. Hestiaxe "Hestia", zeița vetrei și vatra Însăși, este centrul de referință și de unire al casei dar, În același timp, căminul, vatra statului și ocrotitoare a ansamblului social. Cu toate acestea, procesul prin care cetatea și-a Însușit ceea ce aparținea familiei nu a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
privată, această trecere a femeii de la condiția de tânără fecioară la cea de mireasă se reflecta asupra complexului social și implica zeitățile panteonului. Abandonarea stării feciorelnice, legată de Artemisxe "Artemis", era trăită ca o pedeapsă de „ispășit” prin ofranda adusă zeiței, ofrandă alcătuită din obiecte care aminteau de copilăria fetei, dar care la Cirene, ca și În alte cetăți, se traducea Într-un tribut pe care tânăra mireasă trebuia să i-l plătească Artemisei Înainte de a intra În camera nupțială. Și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu brânză, miere și vin, urcând apoi În Olimpxe "Olimp" ca să Îi ceară lui Zeusxe "Zeus" „nunți Înfloritoare” pentru ele; Hera le dădea frumusețea și prudența; Artemis statura, iar Atena le Învăța să realizeze „lucruri minunate”. Transferate În cetate, aceste zeițe Își Împart În spațiul public controlul asupra lumii feminine, dar se și intersectează. Astfel, la Sparta, o Afrodita-Hera primea ofrande din partea mamelor Înainte de nunta fiicelor, iar la Atena Afrodita ocrotea nunta fecioarelor. Tot la Atena, tinerele erau consacrate Artemisei În timpul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Pielea apoi Îi revenea În mod normal preotului sau templului, În timp ce anumite părți de carne, cum ar fi pulpele, erau date magistraților și lui hierèus. Numai În jertfele aduse Hestiei exista obligația de a mânca În porții egale În jurul templului zeiței, reînnoindu-se astfel egalitatea cetățenilor și coeziunea corpului social În fața vetrei comune. În complexul Închis și autonom al cetăților, sacrificiul se plasează În acest mod echivoc Între unitatea ideală a polisului pentru care se aducea jertfă, reprezentată simbolic de totalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lume al omului care, după ce va fi asistat la riturile sacre, era făcut părtaș al unei condiții privilegiate chiar și „dincolo”. a) Misteriile Grecia cunoștea numeroase culte misterice, iar dacă este acceptată alternanța dintre mystèria și teletè, În afară de cele ale zeiței Hecate din Samotracie, vor putea fi recunoscute misteriile bahice de la Tenedos sau cele În cinstea Marilor Zeițe din Andania și Megalopolis, dacă nu chiar cele ale Herei la Argo. Totuși, modelul suprem, tà mystèria, tout court, pentru atenieni, erau Misteriile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
privilegiate chiar și „dincolo”. a) Misteriile Grecia cunoștea numeroase culte misterice, iar dacă este acceptată alternanța dintre mystèria și teletè, În afară de cele ale zeiței Hecate din Samotracie, vor putea fi recunoscute misteriile bahice de la Tenedos sau cele În cinstea Marilor Zeițe din Andania și Megalopolis, dacă nu chiar cele ale Herei la Argo. Totuși, modelul suprem, tà mystèria, tout court, pentru atenieni, erau Misteriile de la Eleusis, un târgușor la câțiva kilometri de Atenaxe "Atena", unde cetățenii atenieni mergeau În procesiune solemnă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Eleusis le-au Învățat de la Demetra, ele Îi ofereau celui care asista la ele posibilitatea de a fi numit fericit, de a se bucura de orice belșug În această viață și de un destin privilegiat „dincolo”. Dar acest dar al zeiței a fost rodul imposibilității de a-i acorda numirea lui Demophonxe "Demophon", fiul abia născut al lui Keleosxe "Keleos", suveran În Eleusis, În casele căruia Demetra aflase găzduire după ce părăsise Olimpul supărată pe Zeusxe "Zeus", care Îi dăduse voie lui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
voie lui Hadesxe "Hades", stăpânul Infernului, să o răpească pe Cora și să o ia de soție. Ceea ce trebuia să fie un privilegiu individual, zădărnicit de Metaniraxe "Metanira", mama micuțului, a devenit un avantaj colectiv, dar Demophon, ținut În brațele zeiței, a fost oricum, prin tratamentul pe care l-a primit, „cel dintâi inițiat” și, prin urmare, „cel dintâi om” sub semnul culturii. Separarea unei zeițe din Olimpxe "Olimp" apropiase lumea zeilor de cea a oamenilor; În schimb, inițierea lui Demophon
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de Metaniraxe "Metanira", mama micuțului, a devenit un avantaj colectiv, dar Demophon, ținut În brațele zeiței, a fost oricum, prin tratamentul pe care l-a primit, „cel dintâi inițiat” și, prin urmare, „cel dintâi om” sub semnul culturii. Separarea unei zeițe din Olimpxe "Olimp" apropiase lumea zeilor de cea a oamenilor; În schimb, inițierea lui Demophon Îi Înălțase pe oameni spre zei fără să Înlăture firea lor muritoare. Pentru cultura greacă, extinderea nemuririi la oameni ar fi fost ceva de neconceput
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]