51,082 matches
-
și în disodile, fosilele nu sunt distribuite în aglomerări sau cuiburi. Fosilele identificate aici pot fi vizionate la Muzeul de Științe Naturale din Piatra Neamț. Inițial, rezervația a fost declarată arie de interes local în 1971. În 1992 Academia Română publica lista ariilor protejate din județul Neamț, listă în care se regăseau cele 2 zone ca fiind clasificate conform nomenclaturii IUCN. Declararea ca zonă protejată de interes zonal s-a făcut totuși ulterior în 1994, iar la nivel național a fost declarată arie
Locul fosilifer Pietricica () [Corola-website/Science/327705_a_329034]
-
ariilor protejate din județul Neamț, listă în care se regăseau cele 2 zone ca fiind clasificate conform nomenclaturii IUCN. Declararea ca zonă protejată de interes zonal s-a făcut totuși ulterior în 1994, iar la nivel național a fost declarată arie protejată în anul 2000, prin "Legea Nr.5 din 6 martie" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") Atât custodia rezervației cât și proprietatea terenului, aparțin (2011) de Primăria Municipiului Piatra Neamț. În arealul
Locul fosilifer Pietricica () [Corola-website/Science/327705_a_329034]
-
este o arie protejată de interes național aflată în zona Carpaților de Curbură - ce corespunde categoriei a III-a IUCN (rezervație naturală de tip geologic și paleontologic), situată în județul Buzău pe teritoriul administrativ al comunei Colți. Aria rezervației are o suprafață de
Chihlimbarul de Buzău () [Corola-website/Science/327733_a_329062]
-
este o arie protejată de interes național aflată în zona Carpaților de Curbură - ce corespunde categoriei a III-a IUCN (rezervație naturală de tip geologic și paleontologic), situată în județul Buzău pe teritoriul administrativ al comunei Colți. Aria rezervației are o suprafață de 2,52 hectare și se află în partea nord-vestică a județului Buzău, la poalele Masivului Ivănețu la o altitudine de 500-600 m, în nord-estul satului Colți, lângă drumul județean ce leagă localitatea Colți de satul
Chihlimbarul de Buzău () [Corola-website/Science/327733_a_329062]
-
se face pe DN10 Buzău-Întorsura Buzăului pană la Pătârlagele, apoi dreapta spre Colți și ulterior pe DC71 spre Aluniș. Arealul corespunde doar celui mai bogat perimetru ambrifer din zonă ("„Strâmba - Comarnici”"), totalul acestora fiind în număr de 7. La nivelul ariei protejate în stratele dezvelite sau în sol, s-au descoperit roci de chihlimbar (ambră galbenă) cu o valoare deosebită atât din punct de vedere calitativ, cât și prin cele peste 160 de culori și nuanțe de culori predominant închise, de la
Chihlimbarul de Buzău () [Corola-website/Science/327733_a_329062]
-
tentative de exploatare industrială au fost consemnate în intervalele 1947 - 1950 și 1980 - 1983. Prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate"), rezervația ""a fost declararată arie protejată. În 1939 regizorul "Eftimie Vasilescu", ajuns la Colți, face un film documentar despre recoltarea și tehnologiile de prelucrare a chihlimbarului din acestă zonă. În 1979 "Muzeul Județean Buzău" începe achiziționarea din comuna Colți a unor obiecte de chihlimbar și
Chihlimbarul de Buzău () [Corola-website/Science/327733_a_329062]
-
(în poloneză: "Babiogórski Park Narodowy") este o arie protejată ce corespunde categoriei a II-a IUCN (parc național) situat în Polonia, în voievodatului Polonia Mică, pe teritoriul administrativ al powiatului Sucha. Parcul national se află în partea sudică a Poloniei și cea sud-vestică a voievodatului Polonia Mică, în
Parcul Național Babiogórski () [Corola-website/Science/327956_a_329285]
-
Conrad al III-lea a conferit titlul ducal lui Henric Leul din dinastia Welfilor, sub numele de Henric al III-lea. Henric a extins treptat stăpânirea sa asupra Germaniei de nord-est. După ce a obținut și titlul de duce de Bavaria, aria de dominație a lui Henric acoperea peste două treimi din Germania, de la Alpi până la Marea Nordului și la Marea Baltică, transformându-l în cel mai puternic conducător din Europa centrală. Împăratul Frederic I Barbarossa și aliații săi, mulți dintre ei vasali și
Ducatul de Saxonia () [Corola-website/Science/327948_a_329277]
-
(în poloneză: "Park Narodowy Gor Stołowich") este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a II-a IUCN, (parc național) situat în Polonia, pe teritoriul administrativ al voievodatului Silezia Inferioară. Aria naturală cu o suprafață de 63,40 km ocupă partea poloneză a munților Stołowe ("Góry Stołowe
Parcul Național Góry Stołowe () [Corola-website/Science/327987_a_329316]
-
(în poloneză: "Park Narodowy Gor Stołowich") este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a II-a IUCN, (parc național) situat în Polonia, pe teritoriul administrativ al voievodatului Silezia Inferioară. Aria naturală cu o suprafață de 63,40 km ocupă partea poloneză a munților Stołowe ("Góry Stołowe") și se află în extremitatea sud-vestică a țării, în sudul voievodatului Silezia Inferioară, la granița cu Cehia. a fost înființat în anul 1993 și
Parcul Național Góry Stołowe () [Corola-website/Science/327987_a_329316]
-
cu Cehia. a fost înființat în anul 1993 și reprezintă o zonă montană cu stâncării (roci stratificate constituite din gresii și marne sub formă de turnuri, ace, ciuperci, labirinturi), cu păduri, pajiști și văii ce conferă locului o priveliște aparte. Aria naturală reprezintă o zonă cu un deosebit interes geologic, floristic, faunistic și peisagistic. Flora ariei naturale protejate este una diversificată și alcătuită din specii de arbori (brad, molid, fag, ulm) și ierburi (piperul lupului, saschiu, ciurul zânelor, arnică, gențiană, coacăz
Parcul Național Góry Stołowe () [Corola-website/Science/327987_a_329316]
-
roci stratificate constituite din gresii și marne sub formă de turnuri, ace, ciuperci, labirinturi), cu păduri, pajiști și văii ce conferă locului o priveliște aparte. Aria naturală reprezintă o zonă cu un deosebit interes geologic, floristic, faunistic și peisagistic. Flora ariei naturale protejate este una diversificată și alcătuită din specii de arbori (brad, molid, fag, ulm) și ierburi (piperul lupului, saschiu, ciurul zânelor, arnică, gențiană, coacăz negru). Fauna este constituită din specii de mamifere (cerb, căprioară, mistreț, vulpe, jder, bursuc), păsări
Parcul Național Góry Stołowe () [Corola-website/Science/327987_a_329316]
-
(în ) este o arie protejată ce corespunde categoriei a II-a IUCN (parc național), situată pe teritoriul administrativ voievodatului Podlasia din Polonia, la frontiera cu Belarus. Acest parc național reprezintă porțiunea poloneză din Pădurea Białowieża, un areal natural întins pe teritoriile Poloniei și Belarusului
Parcul Național Białowieski () [Corola-website/Science/327963_a_329292]
-
național), situată pe teritoriul administrativ voievodatului Podlasia din Polonia, la frontiera cu Belarus. Acest parc național reprezintă porțiunea poloneză din Pădurea Białowieża, un areal natural întins pe teritoriile Poloniei și Belarusului vecin inclus în întregimea sa în Patrimoniul Mondial UNESCO. Aria naturală se află în zona central-estică a Poloniei, în sud-estul voievodatului Podlasia, în nordul orașului Białowieża. a fost înființat în anul 1932 și reprezintă o mică parte a vechilor Codri ai Mazuriei (Pădurea Białowieża) ce ocupau Europa de Est, o zonă acoperită
Parcul Național Białowieski () [Corola-website/Science/327963_a_329292]
-
(în poloneză: "Bieszczadzki Park Narodowy") este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a II-a IUCN (parc național) situată în Polonia, pe teritoriul administrativ al voievodatului Subcarpatia. Aria naturală se află la extremitatea sud-estică a Poloniei și cea sudică a voievodatului Subcarpatia ("Województwo podckarpackie"), la
Parcul Național Bieszczadzki () [Corola-website/Science/327968_a_329297]
-
(în poloneză: "Bieszczadzki Park Narodowy") este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a II-a IUCN (parc național) situată în Polonia, pe teritoriul administrativ al voievodatului Subcarpatia. Aria naturală se află la extremitatea sud-estică a Poloniei și cea sudică a voievodatului Subcarpatia ("Województwo podckarpackie"), la granița cu Slovacia și Ucraina, în Tatra Joasă (în Munții Bieszczady ce atinge cea mai mare înălțime în Vârful Tarnica, 1346 m.), sector
Parcul Național Bieszczadzki () [Corola-website/Science/327968_a_329297]
-
în Munții Bieszczady ce atinge cea mai mare înălțime în Vârful Tarnica, 1346 m.), sector reliefal al Munților Tatra. a fost înființat în 1973, urmând ca din anul 1992 să fie inclus în programul mondial al UNESCO, „Omul și Biosferă”. Aria naturală protejată reprezintă o zona montană cu vârfuri, lapiezuri, doline, pajiști și pășuni montane, păduri și văii, cu o mare diversitate de floră și fauna și cu un deosebit interes peisagistic. Parcul dispune de mai multe tipuri de habitate (păduri
Parcul Național Bieszczadzki () [Corola-website/Science/327968_a_329297]
-
(în poloneză: "Karkonoski Park Narodowy") este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a II-a (parc național) situată în Polonia, pe teritoriul administrativ al voievodatului Silezia Inferioară. Aria naturală cu o suprafață de 55,81 km se întinde în sud-vestul Poloniei, de-a lungul graniței
Parcul Național Karkonoski () [Corola-website/Science/328001_a_329330]
-
(în poloneză: "Karkonoski Park Narodowy") este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a II-a (parc național) situată în Polonia, pe teritoriul administrativ al voievodatului Silezia Inferioară. Aria naturală cu o suprafață de 55,81 km se întinde în sud-vestul Poloniei, de-a lungul graniței cu Cehia în Munții Karkonosze, în extremitatea teritorială vestică a voievodatului Silezia Inferioară. Karkonosze, numele culmii principale din Sudeții de nord-vest, a fost
Parcul Național Karkonoski () [Corola-website/Science/328001_a_329330]
-
stabilimente termale, și multe alte stațiuni mai mici de unde se oferă călătorului o panoramă de neuitat asupra munților. a fost creat în anul 1959, urmând ca din 1992 acesta să fie inclus în programul mondial al UNESCO „Omul și Biosfera”. Aria protejată reprezintă o zonă naturală (aflată în partea vestică a munților Karkonosze) cu stâncării, abrupturi calcaroase (vârfuri, ace), circuri glaciare, văi, cascade, doline, lacuri, păduri, pajiști montane; ce adăpostește o mare varietate de floră și faună. Flora parcului este alcătuită
Parcul Național Karkonoski () [Corola-website/Science/328001_a_329330]
-
Numele culturii provine de la așezarea descoperită la Cernavodă, pe Dealul Sofia, pe malul drept al Dunării. I datează de la sfârșitul eneoliticului, din mileniul IV î.e.n. Cultura a fost creată de o populație provenind din stepele nord-pontice, care a migrat continuu. Aria de răspândire acoperă mai ales Dobrogea, estul Munteniei și nord-estul Bulgariei.. Așezările descoperite sunt situate pe pe înălțimi dominante sau pe terasele înalte, suprapunând uneori peste așezări ale culturii Gumelnița, În unele cazuri acestea sunt înconjurate de lucrări de apărare
Cultura Cernavodă () [Corola-website/Science/327971_a_329300]
-
este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip forestier), situată în județul Suceava, pe teritoriul administrativ al comunei Mitocu Dragomirnei. Aria naturală este situată în partea nord-estică a județului Suceava și cea nord-vestică
Făgetul Dragomirna () [Corola-website/Science/327083_a_328412]
-
este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip forestier), situată în județul Suceava, pe teritoriul administrativ al comunei Mitocu Dragomirnei. Aria naturală este situată în partea nord-estică a județului Suceava și cea nord-vestică a satului Dragomirna, între cursul râului Pătrăuțeanca și cel al văii Dragomirna. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind
Făgetul Dragomirna () [Corola-website/Science/327083_a_328412]
-
în județul Suceava, pe teritoriul administrativ al comunei Mitocu Dragomirnei. Aria naturală este situată în partea nord-estică a județului Suceava și cea nord-vestică a satului Dragomirna, între cursul râului Pătrăuțeanca și cel al văii Dragomirna. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și se întinde pe o suprafață de 134,80 hectare. Rezervația reprezintă o zonă de deal împădurită
Făgetul Dragomirna () [Corola-website/Science/327083_a_328412]
-
Binyamin Even. La 11 noiembrie 1964 s-a săvârșit unirea consiliului local Hadar-Ramatayim (format din așezările Ramatayim, Kfar Hadar și Ramat Hadar) cu comuna Magdiel în consiliul local comun Hod Hasharon. Noua localitate număra atunci 12,200 locuitori pe o arie de 2000 ha, din care jumătate destinată agriculturii. În mai 1990 localitatea, având 26,000 locuitori, a primit statutul oficial de oraș. Primul ei primar a fost Ezra Binyamini (1989-2004). El a fost urmat de primarul actual, Hai Adiv. În
Hod HaSharon () [Corola-website/Science/327103_a_328432]