KorAP: Find »[drukola/base=călătorie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...1989 1990 1991 ...2302 >

57,527 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447

Comparativ cu alți concetățeni, călătoriile mele au Început destul de devreme. La 5 ani, prima expulzare. Călătorie, și ea, dintr-un loc În altul, În vagoane de vite, În căruțe sau pe jos; lagărul spre care eram trimis. Necunoscutul, masca morții. Călătoria de acum marca necunoscutul altei vârste: 50 de ani!... Alt sunet de gong, altă viteză a timpului. Altă destinație. * Sâmbăta dinaintea plecării suprimasem orice Întâlnire. Afară de una, la care nu puteam renunța. Mi-am așteptat musafirul În holul de la parter

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
de importantă fusese prezența sa În fiecare și În toate zilele. * BERLIN! numele-oroare al copilăriei. Ceea ce ni se Întâmplase, mie și alor mei, a venit doar dinspre Berlin? Ceea ce am trăit și după război era tot o consecință a acestuia? Călătoria putea fi un pelerinaj la locul care provocase răscrucea unei existențe și a atâtor altora. * Am ajuns la prânz. Viscolea, era frig. Orașul răsărea Între suliți și panglici de neon. Apartament luminos, cald. Am ieșit pe stradă, să localizez noul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
riscante. Ce este trecutul, de fapt?, se Întreabă rătăcita. „Cel mai simplu răspuns era că ea se schimbase.” Intrusul fără chip și nume care o silise la dedublare În noaptea de dragoste de nu prea demult apare, iată, În cursul călătoriei spre școala-internat a fiicei. „Nu cunoștea această persoană; nu Îi păsa cine este. Simțea doar că era cineva care dorea ceva. Iar acum acel ceva Începea să capete o formă și să devină real”. Autorul situează, În acest moment, eroina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
pagini. (Text apărut, ca postfață, la ediția germană a volumului Despre clovni, Hanser Verlag, München, 1998, și În Apostrof, nr. 3/1998) Dr. Aschenbach și mama meatc "Dr. Aschenbach și mama mea" În 1979, când mi s-a Îngăduit prima călătorie din România În Occident, am ajuns până la urmă, după improvizate popasuri prin Franța și Germania, pe la prieteni și rude, și la Veneția. Luxul precar al unei zile precare: o după-amiază, o noapte și o dimineață. Atât Își putea permite evadatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
fără convingere, Într-o nouă „realitate subțire ca hârtia”, doldora de pitoresc și fisuri, dar și de „tensiunea pozei, gravitatea artificială a măștii”, acel „patos ironic” prin care „spiritul antrenat și interesat” al noii antreprize umane, atât de asemănătoare „unei călătorii demente, monotone, zadarnice, a unui cortegiu de marionete”, Își autoparodiază drama - prefigurând deja, În zorii modernismului, artificiile postmoderniste de mai târziu, o Întreagă tehnică a Înscenării și a citatului persiflant. Gustul hiper-intelectual al farsei și pantomimei, propriu copiilor geniali și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
New York, 1996 (Familia, nr. 2/1999) Întâlnirea cu Ciorantc "Întâlnirea cu Cioran" În primăvara 1990 fusesem invitat la Paris, la Salon du Livre, cu prilejul publicării la Albin Michel a primului meu volum În franceză, Le thé de Proust. O călătorie Încărcată emoțional nu doar de bucuria acestei apariții. Căzuse ZIDUL Între Estul și Vestul Europei. Interesul față de realitatea din fostele țări comuniste era jubilativ. Aveam să Întâlnesc la Paris colegi din România cu care nu mai comunicasem În ultimii ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
vechiul camarad și amic. Noica purta cu el, În permanență, susținea Cioran, un carnețel În care Își nota numele tuturor celor cu care se Întâlnea și ceea ce discutau, ca să-și arate, astfel, gratitudinea față de cei care Îi dăduseră pașaportul de călătorie... După primele pahare de vin și după excelenta friptură pregătită de Simone, afabila sa parteneră, discuția a trecut, treptat, la subiecte mai neutre. Vorbeam românește, când Simone trebăluia În colțul care servea drept bucătărie și reveneam, apoi, cuminți, la franceză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
veneau, În fiecare an, să studieze două semestre la Bard. Predam, În anul universitar ’96-’97, un curs intitulat Danube - a literary journey. Ionesco se alătura, de data asta, confraților săi, Musil și Kafka, Koestler și Krle²a, Ki½ și Canetti. Călătoria literară dunăreană se oprea la autori „central-europeni”; spiritul „Mittel-Europa” Încercam să-l punem În relație cu realitatea mereu schimbătoare a contemporaneității de aici și de acolo. Audiența era divizată, aproape egal, Între studenți americani și est-europeni. Dezbaterea de seminar câștigase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
spre tipar. România rămânea un subiect pe care nu Îl dorea dezbătut, nici nu Îl dorea În imediată apropiere. În 1997, când mă pregăteam, neliniștit, pentru o vizită În țară, Îmi repetase la telefon să-mi urmez instinctul, să evit călătoria. Nu pentru că ar fi primejdios, cum susțineau mulți, ci doar pentru că am să mă chinui inutil. „Ai destule cu care te chinui aici. N-ai nevoie de supliment. Ai să te simți mizerabil. Tocmai citeam o altă carte despre alt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
după aproape 20 de ani, imaginea noastră „Înfrățită”, peste o săptămână, când trecusem, În sfârșit, Zidul: căram Împreună, extenuați, pe scara nesfârșită spre mansardă, uriașa mea valiză chinezească („hipopotamul”, cum o numise Paul), plină de conserve și vodcă, pentru nevoile călătoriei În care pornisem, firește, fără nici un ban. Ajunși sus-sus, la destinație, cu hipopotamul chinezesc sfâșiat și cu inimile duduind În pragul infarctului, gazda a scos, dintr-o delicată cutie lunguiață, flautul și mi-a cântat, În semn de bun-venit, fragmente

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
recunoscător dacă m-ai ține la curent sau dacă ai găsi pe cineva să se pună În legătură cu mine. Pentru asta, aș veni chiar și la New York.” Paul vroia de mult să vadă New York-ul, promisese, de peste 10 ani, să Întreprindă călătoria. De data asta, nu aveam Îndoiala că era decis. Nu pentru plăcerea sa, ci pentru Cauza care Îl poseda. Nu-mi rămâne decât să-l aduc pe Paul Schuster, măcar acum, prin intermediul Țiganiadei sale, În capitala mondială a pribegilor. (22

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
al Kaddish-ului, motivează, apoi, printr-o amintire, de ce nu-l mai interesează führerii, cancelarii, dictatorii de toate felurile, ci sfinții, singurii cu adevărat iraționali, de neînțeles, a căror existență rămâne, Într-adevăr, enigmatică, inexplicabilă, ilogică. O Întâmplare de lagăr, desigur. Călătoria de câteva zile, iarna, a bolnavilor lagărului În vagoanele de vite, spre o destinație necunoscută, fusese precedată de distribuția minusculei porții de mâncare pentru drum. Povestitorul se afla depus pe o scândură, slujind drept brancardă, cu privirea țintă spre scheleticul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
la Berlin, ca bursier la Wissenschaft College. Cele două scrisori i-au fost retrimise pe adresa locuinței din Berlin și colegiul a primit un răspuns plin de gratitudine și de scuze. Scriitorul nu se afla, se pare, În stare de călătorii și noi festivități. În ianuarie 2003 am primit și eu un mesaj În germană din care se deducea cam același lucru. „Dragă Norman, astă-seară am revenit din Madeira - după atâtea oboseli, aveam nevoie, soția mea și cu mine, de puțină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
realitatea cărții. * Conferința lui Magris la Bard: „Between the Danube and the Sea. The Itinerary of a Writer” („Între Dunăre și mare. Itinerarul unui scriitor”) reamintea articularea noastră europeană. Cu mai mulți ani În urmă, cursul meu intitulat Dunărea - o călătorie europeană debuta prin dezbaterea volumului său, devenit celebru În toată lumea, dedicat fluviului care, tânjind spre mare, străbătea și conecta țări și istorii, unind Vestul cu Estul Europei. Dunărea albastră Își Încheie și astăzi traseul În Marea Neagră, la al cărei țărm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
autorul confruntă pericolul „postmodernist” al egalizării și uniformizării unor comunități precum cele ale Triestului și, mai ales, al „degradării lor În decorație kitsch”. Ideea scrierii pornise, ne relatase În clasă autorul, de la contribuția sa la un număr din 1991, dedicat călătoriei, al ziarului Corriere della Sera, al cărui colaborator este de două decenii. Soția sa, Marisa, prezență esențială a existenței sale, a cărei pierdere scriitorul nu a putut-o nicicând depăși („discut cu ea zilnic, și acum, când nu mai este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
medicul este stupefiat. „În personajul Spino nu mi-a fost greu să mă recunosc pe mine Însumi, transformat Într-un medic ratat, operând autopsii Într-un spital decrepit și vânat de o parteneră un pic frivolă, care visează Statele Unite și călătorii pe mare.” Actualul rezident al Statelor Unite se grăbește să precizeze: „Soția mea a fost totdeauna o femeie pozitivă și plină de viață; nu pot exclude ca acea Sara, frustrată și plăpândă, care vrea să se mărite cu Spino cu orice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
cu seriozitate, cu acea feroce seriozitate a disperării pe care trecutul o merită și pe care unele locuri o merită cu deosebire. Textul din Salmagundi se referea la Întoarcerea mea În România, cu doi ani În urmă, În 1997. O călătorie previzibil tensionată, În care Saul dorise să mă Însoțească. Se considera fragil pentru a Întreprinde singur Îndelung amânata sa Întoarcere În trecut. Prilejul i se părea o norocoasă ocazie, voia să profite de tovărășia unui mult mai recent exilat al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
atenuase. Copleșit de dificultățile cărții cu care mă luptam În primăvara ’99, mi se părea că evocările sale, inimitabilul său amestec de sarcasm și emoție m-ar putea ajuta, eventual, să găsesc tonalitatea potrivită unei prea complicate tematici. Chiar În timpul călătoriei În România, de unde Îi adusesem o amplă colecție de ilustrate ale anilor ’30-’40, mi s-a Întâmplat să-l am, uneori, În fața ochilor: exilatul, ajutat În dificila sa adaptare la noile locuri și coduri de resentimentele pe care țara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
părăsească, din cauza legilor rasiale, draga sa Italie și să plonjeze În copleșitoarea Americă. Ele confirmă aceeași dureroasă Înlănțuire de tot ce a Însemnat trecutul românesc comun, de care și din care fuseseră siliți să se separe. Se Înțelege de ce o călătorie de iarnă În Uniunea Sovietică, În 1956, reverberează puternic În turistul Saul Steinberg: „Acea iarnă În Rusia a fost o călătorie pentru nas, un voiaj În mirosurile Europei de Est și În copilăria mea - frumoase, cândva -, ierni și școală primară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
a Însemnat trecutul românesc comun, de care și din care fuseseră siliți să se separe. Se Înțelege de ce o călătorie de iarnă În Uniunea Sovietică, În 1956, reverberează puternic În turistul Saul Steinberg: „Acea iarnă În Rusia a fost o călătorie pentru nas, un voiaj În mirosurile Europei de Est și În copilăria mea - frumoase, cândva -, ierni și școală primară, stații de poliție, dezinfectant, mirosul teribil al fricii, care la vremea imediat de după dispariția lui Stalin penetraseră Moscova și Leningradul și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
și școală primară, stații de poliție, dezinfectant, mirosul teribil al fricii, care la vremea imediat de după dispariția lui Stalin penetraseră Moscova și Leningradul și chiar provincia. Acele mirosuri și emoții de demult erau ca o incursiune În trecutul meu, o călătorie În timp”. Călătoria adultului era și o călătorie a copilului. Între plicurile, filele, scrisorile, legitimațiile și documentele și relicvele românești ale lui Saul am găsit și o extraordinară fotografie, relativ recentă, decupată, parcă, dintr-un film de Bergman: bătrânul Saul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
stații de poliție, dezinfectant, mirosul teribil al fricii, care la vremea imediat de după dispariția lui Stalin penetraseră Moscova și Leningradul și chiar provincia. Acele mirosuri și emoții de demult erau ca o incursiune În trecutul meu, o călătorie În timp”. Călătoria adultului era și o călătorie a copilului. Între plicurile, filele, scrisorile, legitimațiile și documentele și relicvele românești ale lui Saul am găsit și o extraordinară fotografie, relativ recentă, decupată, parcă, dintr-un film de Bergman: bătrânul Saul Steinberg se ține

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
teribil al fricii, care la vremea imediat de după dispariția lui Stalin penetraseră Moscova și Leningradul și chiar provincia. Acele mirosuri și emoții de demult erau ca o incursiune În trecutul meu, o călătorie În timp”. Călătoria adultului era și o călătorie a copilului. Între plicurile, filele, scrisorile, legitimațiile și documentele și relicvele românești ale lui Saul am găsit și o extraordinară fotografie, relativ recentă, decupată, parcă, dintr-un film de Bergman: bătrânul Saul Steinberg se ține, ca un bunic, de mână

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
noul Robinson, naufragiatul, un străin și un adult, infantilizat prin șocul dislocării, al deposedării și anonimizării, Învață, pur și simplu... americanitatea. În acest sens, și Harold Rosenberg („Statele Unite erau destinate să-și procure un Saul Steinberg”), cât și Arthur Danto („călătoriile au fost Întreprinse În spiritul instruirii În cum să devii un american”) au dreptate. Vastitatea modernă a Americii, imprevizibilele ei amestecuri și colaje, vitalitatea și voioșia și violența ei, creativitatea și surogatele, parăzile și pustiul, inocența și mobilitatea și singurătatea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
În mâlul zilelor efemere, superbele zile și nopți ale incertitudinii. Din Babilon am venit, din efemerul Babilon al Lumii Noi am venit aici, În Cetatea Eternă. Aici, la mormântul unui om care nu mai este om. Nu-i pelerinajul pribeagului. Călătoria la Târg, așa s-a numit zborul peste ocean, peste ceața colorată a prezentului. Târg de carte se numește misiunea. Așa am ajuns, din nou, aici În fața pietrei eterne care a fost, cândva, un om. Un om bogat În zile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]