KorAP: Find »[drukola/base=acasă & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...1990 1991 1992 ...2620 >

65,481 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810

scris, aici, femeii mele și am pus toată întâmplarea. Dacă aveți bunăvoința și dispozițiunea necesară, citiți și dumneavoastră Cartea celor douăzeci și una de nopți, în care am trecut totul, cu de-amănuntul. După aceea, vă rog frumos, să-i duceți dumneavoastră, acasă, Cartea aceasta! E mai sigur, decât să o fi trimis prin poștă, fiindcă, știți dumneavoastră, că sunt destui care își bagă nasul în corespondență... Tăcu un timp și reluă, oftând: Vreau să vă spun ceva, dumneavoastră, personal, care să rămână

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
Înfiorate, "organele" se sesizară din oficiu. Grandomanul, însă, sâsâi o altă poruncă: Nu se ezistă, ca revolțonari, ca noi, să înfiereze și să pună cătușe revolțonarilor din lumea a treia! Bucuros că scapă de a le mai plăti returul către acasă, dădu prețioase indicații "organelor" să facă pe niznaiu, pe n-aude, n-a vede, în fața fărădelegilor acelora. Acestea, organele, au procedat conform recomandărilor de partid și de stat, astfel că multe abominabile episoade, din acele vremi, ne vor rămâne ascunse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
a se scurge ceasurile sale de meștereală. Când Trandafira l-a fugărit să-i taie lemne pentru cuptor, abia s-a îndurat să lase șurubăitul. Tot la iuțeală, a silabisit și cartea poștală trimisă de Aurelian, cu mare dor de-acasă, înainte de Arhangheli. Măcar că-l furnica osteneala prin palme, nu a întrerupt lucrul, nici măcar ca să o întâmpine la poartă pe Caterina, care se învoise clandestin de la diriginta clasei, ca de obicei, cu ocazia hramului de la Sfinții Arhangheli. În momentul în care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
sunt jurați, ca și monahii de la noi, să-și petreacă viața numai holtei. Adică, fără de muiere legiuită, cum s-ar zice. Iov sări, ca fript cu un tăciune: N-are a face, bade Vartolomei! Știi cât e de la el, de acasă, până în poarta Mai-marelui lor? Ca o fugă de cal, na! Atâta de aproape!... Toți cei de față clătinară din cap, tulburați de surpriza neașteptatului avantaj și nu putură să mai zică nimic, în timp ce Profetul își rânduia, semeț, șuvițele părului creț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
întrețină un regiment sau o coloană de recruți, ce fuseseră recluzionați în cazarmă, pe toată perioada de dinainte de depunerea jurământului militar. Considerații golănești și infecte, de masculi pizmuitori și de parașute cu imaginație bolnăvicioasă! conchise, pe loc, Vladimir. La întoarcerea acasă, în orașul natal, înveșmântat în albul zăpezii timpurii, pe parcursul unei dispute bahice de la restaurantul Miorița, avută cu Calaican, care-i reproșa, ca de obicei, faptul că nu se decide să pornească spre Țara Sfântă în hagialâc, Vladimir emisese părerea: Acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
ale grandorii boierești. Ca să atingă culmea civilizației de opulență a kitsch-ului și a mârlăniei, pe aleile dintre palatele cu etaje înzorzonate, fuseseră obligate să licărească palid felinare de cimitir, alternând cu lampioane strălucind în exces. Gigi Bleotu, care venise acasă, la palatele de Sans-Souci, împreună cu noul său prieten, Vladimir din nordul Moldovei, năvăli pe neauzite în toiul larmei chefliilor, care începuseră, de demult, să se îmbuibe, afară, sub cerul liber, în zăpada din curtea palatului cel mare, cu țuică de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-l explice. Cu o luciditate mai pătrunzătoare decât oricând, care îi permitea să distingă, dincolo de orice, manifestarea de politețe a cuiva, Vladimir resimți, de la prima lor întâlnire, sentimentele ei de amicalitate și bunăvoința camaraderiei reciproce. Intrați doamnă, sunteți la dumneavoastră, acasă! i se adresă el necunoscutei făpturi, ce izvora din obscuritatea misterioasă a clădirii invadată de fiorii neștiutului. Ea surâse, cu ochii larg deschiși, a mirare orgolioasă: Firește că sunt la mine acasă și firește că am să intru, întrucât sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
bunăvoința camaraderiei reciproce. Intrați doamnă, sunteți la dumneavoastră, acasă! i se adresă el necunoscutei făpturi, ce izvora din obscuritatea misterioasă a clădirii invadată de fiorii neștiutului. Ea surâse, cu ochii larg deschiși, a mirare orgolioasă: Firește că sunt la mine acasă și firește că am să intru, întrucât sunt directorul hotelului și în obiceiul casei este cutuma de a ne cunoaște clienții. Rostea cuvintele cu distincție și eleganță, deși avea un accent bizar, a cărui proveniență Vladimir nu știa de unde să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
să procedeze ca Minotaurul. După episodul cu respectivul animal din mitologie, gâfâind și pufăind, ca o unsuroasă și tuciurie locomotivă cu aburi, folosită odinioară, Vladimir își aminti cu voce tare: Deseară, avionul cu care am de gând să mă întorc acasă pleacă la orele șaptesprezece. Am să cer la recepție să-mi cheme un taximetru... Melanie îl informă cu melancolie: Nu e nevoie: avem mașina hotelului, care te poate duce la aeroport, când ai să dorești... Instantaneu, îl înșfăcă, trântindu-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
aeroport, după schimbul de bancuri cu șoferul mustăcios, mare amator de anecdote deocheate, avu răgazul să decidă cu înverșunare, luând hotărârea fundamentală: Gata, stop cu băutura! Mă fac băiat cuminte. Nu-și dădu nici o explicație, față de această decizie crucială, însă, acasă, în una din zile, era cât pe ce să fie găsit de Zoe cum se ținea de pereți și de caloriferul din toaletă, scăldat în nădușeli și în lacrimi, plângând pe tăcutelea și încercând să suporte suferințele-i atroce. Reuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
pelerin, care, venindu-i din față, din nord, dinspre miazănoapte, continua să înoate prin troiene, în direcția nisipurilor fierbinți ale Orientului Mijlociu. Domnule Vladimir, nu vă mai luați, ca prostul, după bețivanul ăsta de taică-meu! Hai să vă duc acasă și pe dumneavoastră! îi strigă, din jeep, Anibal... Vladimir, cu fularul lui alb, aruncat în jurul fălcilor, și arătând ca mirele întârziat, care se grăbește spre biserica unde-l așteaptă mireasa și nuntașii scoși din sărite, cu maleta-diplomat strânsă la piept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
cele ce mi-ai dezvăluit și tare aș mai vrea ca înțelesul pravilei voastre strămoșești să nu-mi fie surpat de uitare, care e scrisă minții omului. Spre a mă ajuta la aducere aminte, să-mi dai voie să iau acasă, cu mine și în Lumea mea, pe una din aceste nemaivăzute și mândre flori ale Tărâmului vostru, care se leagănă aici în acest adevărat Rai al Domnului. Ah! grăi Vânătorul. Dacă ții să păstrezi rostul și tâlcuirile pravilei, încrustează-le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
întărit cu leacuri necunoscute și cu incantații ciudate, ar fi fost o dramă. Sau mai ceva!... Vesel și făcându-și sieși cu ochiul a reușit pișicherlâc, ca și atunci când îi venise ideea joncțiunii axului portiței de la intrarea în curtea de acasă cu mecanismul de la pompa care umplea rezervorul de apă, montat pe acoperișul vilei, Profesorul urcă ager în autocarul luxos al Companiei Turistice de Vest, ținându-și mai departe foarte strâns palma tatuată cu vârful ascuțit al spinului. Nu conteni să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-și descleștă palma înțepată, nici chiar pentru a se spăla dimineața sau înainte de mese, spre năduful manifest, exprimat, cu voce plângătoare, de fragila sa soție, tot mai îngrijorată de purtarea lui, ieșită din tipicul oamenilor civilizați. În biroul său de acasă, zile la rând, cu pipa stinsă între dinți, jucându-i absent, între degete, arabul de argint cu turban, de pe capacul lulelei, dormita lângă șemineul cu horn înalt, clădit din piatră în care din cauza zilelor ploioase trosneau, arzând permanent, despicături mari

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
și de alunecos era Turnul cu Piatra azurie în vârf! Într-un rând, însă, o furnică din Ordinul înaripatelor fără de aripi, discipol mărunt al Marii Farmazoane, s-a încumetat să încerce să fure Piatra azurie, pentru ca să o ducă la ea acasă, unde aștepta fiica ei, o furnicuță năzuroasă, care atâta își dorea acea Țandără de Cer cu puteri magice și atâta plânsese și atâtea nopți o implorase, încât maică-sa s-a decis să forțeze mâna Destinului. Noaptea, furnica veni în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
forțeze mâna Destinului. Noaptea, furnica veni în Piața pustie și tăcută, unde vede Turnul înalt și Piatra azurie acolo, sus, în vârf. Atunci, începe să fugă prin aer, zboară de câteva ori în jurul Pietrei azurii, o ia și o duce acasă la furnicuța ei. Aceasta o înșfacă degrabă și-i cere Pietrei să o facă pe ea nici mai mult nici mai puțin decât Regina Cetății furnicilor! Ca din senin, în casa furnicii-discipol apăru, atunci, Marea Farmazoană, care-i spuse: ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
răcani, ca noi, ne-ar face greață. Aspirăm la o marfă ceva mai isteață! Cu slană și mazăre ne-ndoparăm și azi, De la burlanul pe roți al companiei, camarazi. 3 După atâta merinde aleasă, Îngerași ne trezirăm în Rai, nu acasă. Sfântul Petru, cazon, ne primește, Cu ochiul ne face, clipind șmecherește: -Aici, când e praznic, nu-i șagă, Soldatul își împle gamela întreagă! Ce-or fi având la burlanul pe roți al companiei, azi? Ce să aibă? Mazăre cu slană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220

de la el. Verificam din când În când semnalul telefonului, asta nu mai era ca-n filmele rusești. Nu În cele pe care le văzusem eu. Eram Îngrijorat, nu primeam nici o veste. Speram că Leac reușise s-o aducă pe Andreea acasă. Acolo unde o convertise, o convinsese să ni se alăture În Celebrul animal. CAPITOLUL II. ÎN CARE SÎNT PREZENTAȚI ȘI CEILALȚI MEMBRI AI CELEBRULUI ANIMAL Celebrul animal: cititorule, ai dat deja de vreo trei-patru ori poate cuvintele astea. Nădăjduiesc că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
vizitați-l, păstrați eventual un moment de reculegere) a fost locul În care s-a născut Celebrul animal. A fost o naștere precipitată, moașele având de fapt treabă În altă parte: Cătălin Lazurca, cel care convocase cinstita adunare, se grăbea acasă, la nevastă și copii; eu, deși am stat până la capăt, n-am fost tocmai prezent, ocupat fiind cu barul; Florin Măduța avea de finalizat unul dintre proiectele sale informatice; T.S. Cașiș, deja beat la Începutul Întâlnirii, arțăgos și frustrat, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
În plus, eram deja plictisit. Lăsasem cam toate grijile În seama Clarei, pentru ca eu să nu fac mai nimic. Noroc că Încă nu-mi plăcea să beau, iar Clara se descurca destul de bine. Îmi raporta Încasările seara târziu, când ajungea acasă frântă și mă găsea poticnit la televizor. Cam asta făceam toată ziua: mă uitam la filme, pe HBO, pe video, din când În când pe Arte. Ajunsesem mare specialist În producții cinematografice de ultimă oră. Înghițeam aproape orice și-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
tu, Sorine, ce era cu tabloul ăla de Bernea? Ce căuta la muzeu? - Rama era de vină, În rest era OK. Așa deci, tot ambalajul. Dacă luam tabloul, cu rama aia nenorocită cu tot, și-l agățam la tanti Clara acasă, mai era Bernea? Ar mai fi oftat, la vernisaj, amarnic, admirativ și preocupat PĂRINTELE IUSTIN DE LA STAVROPOLEOS (a se citi scandat!). Ar mai fi oftat pe naiba! S-ar fi văitat cum se vaită din pricina crinilor de plastic și a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
decât ar avea nevoie În spania, mai răi decât românii sunt doar columbienii dar asta nu-i deranjează * O vreme, Spătarul Milea s-a plimbat foarte mult, În călătoriile sale ample producând mai cu seamă observații generale. Până la urmă, Întors acasă, În Arad adică, a Început să le povestească dragilor săi concetățeni despre propriul oraș. Zicându-le că: undeva În arad un cal alb paște-n boul roșu În micălaca În subsolul unui bloc un pitic stă și fumează În gai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
Leopard la plimbare prin parc și, arătându-i pensionarii care jucau șah, Îi șoptea: Noi n-o să ajungem niciodată ca ei. Mai bine răsturnăm guvernul. Vizitând muzeul de artă, În fața unui tablou, domnul Spătaru plescăia disprețuitor din buze: Năstase are acasă o grămadă dintr-astea. Și mult mai originale. Trecând prin fața monumentului Ungariei milenare, cu mult scandal reamplasat În Arad, Spătarul Milea zicea Înțelept: Pare paradoxal, stimată doamnă, dar ungurii reușesc să facă abuz de inteligență și de folclor În același

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
umblat. Vine și ea. Cristina n-are nici o treabă până seara, când vin Cătă și fetele de la Timișoara, așa că se oferă să mă Însoțească. Hai, să luăm bicicletele. Ți-o dau pe-a lui Cătă. Doar două străzi până la ei acasă. Luăm fiecare o bicicletă, luăm și un câine, boxerul de familie. Ăla, fericit și energic, trage de bicicleta ei În toate direcțiile, mai s-o dărâme. Cristina smucește de câteva ori lesa, câinele se disciplinează. Putem porni. La casa lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
că nu pedalează, fiindcă boxerul simte apropierea sălbăticiei și aleargă nebunește. Eu rămân, mai chinuit, În spate. Și privesc fundul Cristinei. Se leagănă frumos atunci când totuși pedalează. Nu mai e Învelit În pantaloni negri de biserică, Cristina s-a schimbat acasă și și-a pus niște pantaloni strâmți de bumbac. De biciclist, a spus ea. De care-or fi, mie-mi plac. Încerc să adun cât mai multe obscenități În minte, ca să nu mă moaie lirismul ieșirii În natură. Șoseaua străbate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]