KorAP: Find »[drukola/base=călătorie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...1990 1991 1992 ...2302 >

57,527 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447

a despărțit de zilele și nopțile amneziei senile, și a devenit piatră. La Târgul de carte am revenit acum doi ani și am revenit acum, În această zi toridă și mută pe dealul vechi În tăcerea eternității. S-au ieftinit călătoriile spre Țara Sfântă credincioșilor. Rari sunt călătorii și pelerinii, rari sunt și oaspeții la Târgul de carte din cetatea Cărții Eterne. Se obține ieftin eternitatea În aceste zile. La fiecare colț de stradă, În fiecare autobuz al morții, grenadele efemere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246

va juca rolul gazdei noastre. Martor este prietenul avocat al lui Tang Nah, domnul Sheng. Atât eu, cât și Tang Nah, sperăm că această ceremonie ne va salva iubirea. Suntem legume după un ger năprasnic. Avem nevoie de căldura soarelui. Călătoria pare perfectă. E o zi plăcută de primăvară. Luăm un tren de la Shanghai la Hang-zhou. Pe tot parcursul istoriei, locul a fost descris de poeți și călători ca fiind chipul paradisului. Ei nu pot vedea necazul cât muntele deoarece se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
făcut picioare și și-a croit drum spre Yenan, în peștera lui Mao, în patul lui. Camionul vechi în care se află geme ca un animal pe moarte. Acoperită de praf roșcat, fata din Shanghai are moralul ridicat. După o călătorie de trei zile, tocmai a trecut de Xian, poarta spre teritoriul roșu. Își fac intrarea în Luo-chuan, ultima oprire înainte de Yenan. August 1937. S-a împrietenit cu o femeie pe nume Xu, care merge la soțul ei, Wang. El e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
despre el. Adânc în peisajul sufletului meu, sunt acoperit de ceața densă a pământului galben. Caracterul meu poartă o cultură fatalistă. Am fost conștient de asta încă de pe vremea când eram copil. Am un instinct și o dorință arzătoare pentru călătorie, iar în același timp am un dispreț înnăscut pentru a trăi. Înțelepții antici călătoresc pentru a pune distanță între ei și oameni. Noi luptăm pentru a realiza unitatea. Oamenii din dinastia Ching, înainte de Confucius, erau războinici, foarte puternici în yang

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
răstimp, se simți stingherită și îl rugă să o scuze că pleacă. El păru surprins. Îi spuse că i-ar plăcea să mai stea de vorbă și o rugă să se așeze la loc. Ca să rupă tăcerea, îl întrebă de călătoriile lui. Ai fost singură, zise el deodată. Ea se ridică și se îndreptă spre ușă. Rămâi. Cuvântul lui o opri în loc. Știu că nu poate să nu-l asculte. Se duse și se așeză din nou, dar pe o altă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
dăm întâlnire..., țipă ea brusc, măcinascuțind cuvintele. Ne dăm întâlnire în întuneric. Cândva, pielea noastră strălucea, trupurile noastre se umflau de plăcerea intensă, carnea noastră ardea de nerăbdare. Dar cum era să știu... că aveam să descoperim doar că această călătorie... călătoria care a înghițit lacom focul tinereții noastre, nu... nu merita efortul de a fi făcută. Mâna lui dreaptă vine să-i acopere gura. Trupul lui o lovește ritmic. Brusc, el se răsucește în jos, ca o bicicletă stricată. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
întâlnire..., țipă ea brusc, măcinascuțind cuvintele. Ne dăm întâlnire în întuneric. Cândva, pielea noastră strălucea, trupurile noastre se umflau de plăcerea intensă, carnea noastră ardea de nerăbdare. Dar cum era să știu... că aveam să descoperim doar că această călătorie... călătoria care a înghițit lacom focul tinereții noastre, nu... nu merita efortul de a fi făcută. Mâna lui dreaptă vine să-i acopere gura. Trupul lui o lovește ritmic. Brusc, el se răsucește în jos, ca o bicicletă stricată. Se simțea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
tot ce mi-a stat în putință pentru a încerca să-l păstrez pe Mao. Îi strâng pe toți copiii lui o dată pe lună, pentru a crea o atmosferă de familie. Însă nu folosește la nimic. Mao e ocupat cu călătoriile și practicarea execițiului pentru longevitate. Nu mă vrea în preajma lui. În acele momente, sunt din nou fetița din Zhu. În mizerie și zdrențe, fugind de acasă și cerșind afecțiune. Istoria Chinei recunoaște, alături de Mao, un alt bărbat foarte important. E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
admite greșeli. Se crede comunist, dar din instinct este un împărat. Trăiește pentru a fi actorul principal, exact ca și mine, care nu pot să nu mă văd ca actrița din rolul principal. Profitând de moment, decid să fac o călătorie la Shanghai. Mă împrietenesc cu fețe noi. Cu artiștii și dramaturgii. Cu tinerii și ambițioșii. Cultiv relații participând la premierele lor și lucrez cu ei la materiale neterminate. Ai vrea să-ți dedici talentul tovarășului președinte Mao? întreb eu. Ce-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
timpul, Chun-qiao creează loialiști și formează ceea ce el numește Tabăra Roșie Modernă a Doamnei Mao. În procesul prin care se recreează pe ea însăși, îi studiază scrierile lui Chun-iao și îi recită replicile la demonstrațiile publice. În mai, face o călătorie înapoi la Beijing, pentru a vedea ce mai face Mao. Soțul meu nu e acasă. S-a dus în sud și a dispărut în minunatul peisaj al Lacului de Vest. Când îi trimit o telegramă secretarei lui, în care cer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
O să creștem un imens caprifoi roșu și vom umple cerul cu el. În dimineața următoare, vicepreședintele Liu îi face o vizită lui Mao în cabinet. Liu nu e doar neliniștit, ci și emoționat. Mao îl salută călduros. Mao glumește în legătură cu călătoria sa. Liu e afectat de umorul și buna dispoziție a lui Mao. Începe să se relaxeze. Însă când ei se așază, Mao schimbă foaia. A fost o scenă foarte tristă atunci când m-am dat jos din tren, începe Mao. Porțile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
e familiar. Insistă în continuare, totuși. Nu există o hartă, așa că nu știe dacă-și va găsi drumul vreodată. Continuă să meargă. Trebuie să-i spună lui Yu. Am supraviețuit vâltorilor și acum doar să merg mai departe a devenit călătoria în sine. Nu mai solicită să-l vadă pe Mao. Îi e dor de Nah, dar o lasă în pace. E mai bine să nu i se aducă aminte de eșecul ei ca mamă. E mult prea fragilă ca să mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
nou și să-și aducă aminte să onoreze această iubire. Am nevoie de asta acum cu disperare. Am nevoie de atingerea degetului său. Cuvintele sale „Jiang Ching mă reprezintă pe mine” vor aranja totul. O singură mișcare a dragonului acoperă călătoria de zece ani a unui cal de mare. Mă vor salva și mă vor vindeca. M-am tot gândit chiar și la o alternativă. După vorbele lui Mao, aș putea chiar să mă retrag. Am peste șaizeci de ani. Să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227

-i prin cap. O clipă, păru că voia să se elibereze, s-o recunoască. În ușa holului, murmură: — Mă întreb ce s-o fi întâmplat cu tipul ăla. —A murit. Imediat cum am ajuns noi acasă. Ăsta a fost scopul călătoriei. Mark începu să se bâlbâie, cu fața contorsionată. —Ce mă-sa? — Serios. Se certaseră sau cam așa ceva din cauza morții mamei lor. Cappy nu mai voise să audă de el pentru că spusese... Dar în momentul în care auzise că Luther era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
căscată, îngrozită. Mark râse doar, un râs grav, sacadat. Mă gândeam, prietenii ăștia imaginari... după ce termini cu ei, se duc să bată la cap alt puști dereglat? Și, hei! Fața i se boți, uluită. Cine ți-o fi spus de călătoria aia n-a nimerit-o deloc. Jack e tatăl acelei persoane, dar acea persoană nu-i fiul lui Jack. Cine e persoana? Întrebarea n-avea în mod evident nici un sens pentru cineva cu scaun la cap. Ăla care pune întrebările

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
zborurile sale scurte de încercare se lungesc. Mai nou, cuibul familiei e acoperit noaptea de chiciură; o pojghiță de gheață se formează peste mlaștini. Toamna, tânăra pasăre e gata să-l înlocuiască pe puiul alungat de anul trecut, în lunga călătorie înapoi spre ținuturile de iernat. Dar mai întâi, păsările năpârlesc, revenind la cenușiul lor natural. Ceva se întâmplă în creierele lor la sfârșit de vară, iar această familie izolată cu trei membri se reintegrează într-un grup mai mare. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
clar, stolurile astea urcă, într-o spirală lentă, coloane imense și șerpuitoare de curenți calzi pe care, dintr-o singură privire aruncată părinților săi, pasărea cea tânără învață să-i prindă în aripi. Odată, demult, pe când cocorii se adunau pentru călătoria lor de toamnă, au trecut pe deasupra unei fete din tribul Aleut care stătea singură pe o pajiște. Păsările s-au repezit asupra ei, au bătut la unison din aripi și au ridicat-o pe fată într-un nor mare și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
exemplare din Țara mirării tocmai ieșiseră din tipografie, iar editorul lui Weber îl invitase în oraș ca să sărbătorească. A treia sa carte: faptul că era publicat nu mai era tocmai o noutate. În acest punct al carierei lui Gerald Weber, călătoria de două ore cu trenul era mai degrabă datorie decât bucurie. Dar Bob Cavanaugh era nerăbdător să-l vadă. Entuziasmat, spusese tânărul editor. Publishers Weekly numise cartea „o călătorie nebunească prin creierul uman a unui filosof aflat la apogeul talentelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
tocmai o noutate. În acest punct al carierei lui Gerald Weber, călătoria de două ore cu trenul era mai degrabă datorie decât bucurie. Dar Bob Cavanaugh era nerăbdător să-l vadă. Entuziasmat, spusese tânărul editor. Publishers Weekly numise cartea „o călătorie nebunească prin creierul uman a unui filosof aflat la apogeul talentelor sale“. Călătorie nebunească nu va pica deloc bine în cercurile neurologilor, cercuri care nu iertaseră succesul primelor cărți ale lui Weber. Și apogeul talentelor sale avea ceva care-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
două ore cu trenul era mai degrabă datorie decât bucurie. Dar Bob Cavanaugh era nerăbdător să-l vadă. Entuziasmat, spusese tânărul editor. Publishers Weekly numise cartea „o călătorie nebunească prin creierul uman a unui filosof aflat la apogeul talentelor sale“. Călătorie nebunească nu va pica deloc bine în cercurile neurologilor, cercuri care nu iertaseră succesul primelor cărți ale lui Weber. Și apogeul talentelor sale avea ceva care-l deprima. De-aici drumul nu mai ducea decât în jos. Weber se târî

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-și vesta slinoasă, bâțâindu-se și trăncănind. Weber era prea intrigat de ticurile lui faciale ca să-i întoarcă spatele. Dădu drumul unui șuvoi confuz de cuvinte. Hei, salutare. Ce mișto că ne-am întâlnit iar. Mai ții minte mica noastră călătorie în vest - numai noi trei? Expediția aia revelatoare? Ascultă, mă ajuți și pe mine cu o chestie? Nu, azi nu vreau bani, mersi. Sunt în bani. Spune-i Angelei că tot ceea ce s-a întâmplat acolo e perfect acceptabil. Totul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
e chestia. E un pic cam zgâlțâit. Și un pic cam rupt în coate, îmi închipui. —Vor să te duci tu acolo? Nu vreau să zic că... Doar că mă surprinde un pic. —Ei, tot trebuie să cheltuiesc contul de călătorii. Și când studiezi așa ceva, e mai bine să-l vezi in situ. Dar poate că ai dreptate. Ea mormăi, exasperată. —Bărbate! Am mai avut discuția asta! — Serios. Nu știu. Jumătate de continent pentru un consult voluntar? N-o să am nici un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
studiezi așa ceva, e mai bine să-l vezi in situ. Dar poate că ai dreptate. Ea mormăi, exasperată. —Bărbate! Am mai avut discuția asta! — Serios. Nu știu. Jumătate de continent pentru un consult voluntar? N-o să am nici un laborator. Iar călătoriile au ajuns așa o bătaie de cap. Trebuie să te dezbraci practic înainte să te sui în avion. —Hei! De chestiile astea nu se ocupă Ghidul? El se înfioră și încuviință din cap. Ghidul: asta era tot ce rămăsese din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
memoriei. Sau hai să zicem altfel: rațiunea inventează explicații sofisticat de iraționale ca să explice un deficit al emoției. Logica depinde de simțire. Ea chicoti. De ultimă oră: bărbații savanți confirmă ceea ce e al dracului de evident. Deci, scumpule. Fă o călătorie. Du-te să vezi lumea. Nu te ține nimic. —Nu te superi dacă plec? Doar vreo două-trei zile? — Știi cât mă strofoc în ultima vreme. Ar fi o șansă pentru mine să mă achit de propriile restanțe. De fapt, cred

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
cu singura rudă apropiată a victimei. Era puțin trecută de treizeci de ani, îmbrăcată în pantaloni largi, cafenii, și bluză de bumbac roz, ceea ce Sylvie numea pașaport vestimentar universal. Costumul închis la culoare al lui Weber - ținuta lui obișnuită de călătorie - o zăpăci și o aduse în situația de a-și cere scuze din priviri înainte să apuce să-l salute. Părul arămiu foarte drept - singura ei trăsătură remarcabilă - îi atârna până sub omoplați. Cascada asta spectaculoasă îi lăsa în umbră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]