51,074 matches
-
prin legitimarea ei de către uriașul sprijin popular de care se bucurau liderii republicii. La nivel legislativ, intervenția executivului părea justificată de tinerețea sistemului democratic turc. Proclamarea suveranității poporului a implicat confruntarea cu tradiții vechi de mai multe secole. Procesul de reforme a devenit, astfel, o luptă dintre progresiști și conservatori. Pe de-o parte, se aflau Atatürk și elita liberală care îl susținea, iar pe de alta, marea masă a populației, conservatoare și cu un nivel de educație foarte scăzut. Una
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
de clasificare religioaso-etnică din Imperiul Otoman. Membrii fiecărui millet s-au bucurat în Imperiul Otoman de un anumit grad de autonomie, având propria conducere, colectându-și propriile taxe și trăind în conformitate propriul sistem religios și cultural. Sistemul kemalist de reforme desființa sistemul milleturilor otomane. Acest sistem a fost înlocuit de autoritatea comună seculară. Numeroase comunități religioase nu au reușit să se adapteze noului regim. Situația a fost agravată de emigrație și sărăcirea datorată condițiilor economice dificile de după cucerirea independenței, ca
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
public național de învățământ. Instituția califatului, care fusese înființată încă în 1517, a fost abolită în aceeași zi. Tribunalele islamice și tribunalele canonice islamice au fost desființate, locul lor fiind luat de o structură juridică bazată pe Codul Civil elvețian. Reformele kemaliste au produs schimbări sociale majore în sistemul educațional, prin înființarea sistemului de învățământ public și prin acordarea dreptului de vot femeilor. Încercările făcute pentru schimbarea sistemului feudal (Ağalık) au fost primite cu mai puțin entuziasm. Anumite instituții sociale au
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
cu domnia lui Suleiman Magnificul. Sultanul Mahmud al II-lea a urmat exemplul lui Petru cel Mare și a modernizat imperiul impunând, în 1826, un cod al hainelor. Punctul de vedere kemalist a fost impus la fel ca în cazul reformelor lui Petru cel Mare sau ale sultanului Mahmud al II-lea prin introducerea prin decret a unor reguli noi și interzicerea obiceiurilor vechi. Se propuneau schimbări sociale prin prezența puternică a secularismului și îndepărtarea valorilor culturale tradiționale, printre care se
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
învățați era dominată de ulemale. Ideologia kemalistă a declarat război deschis superstițiilor, interzicând practicile ulemalelor și promovând occidentalizarea, „calea civilizată”, și promovând activitatea juriștilor, profesorilor și doctorilor. Interzicerea activității ulemalelor a fost făcută și prin noul cod al îmbrăcămintei. Obiectivul reformei era scăderea uriașei influențe de care se bucurau ulemalele asupra vieții politice prin îndepărtarea lor din arena vieții publice. Kemaliștii s-au aflat, în acest moment, în primejdie să fie percepuți ca fiind antireligioși. Kemaliștii s-au apărat declarând că
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
religioasă. De-a lungul vieții lui Mustafa Kemal au fost stabilite mai multe linii directoare cu privire la veșmintele recomandate studenților și angajaților statului. După cea mai mare parte a funcționarilor statului, care erau, în general, persoane bine educate, au adoptat pălăria, reformele au continuat prin , care a introdus folosirea pălăriilor de tip occidental în detrimentul fesului. Noua legislație nu a interzis în mod explicit vălurile și baticurile femeilor, ci s-a concentrat, în special, pe interzicerea fesurilor și turbanelor la bărbați. O altă
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
credincioșilor musulmani destinate diferitelor scopuri), care funcționaseră sub patronajul mănăstirilor și chiliilor dervișlor, adică a structurii oficiale înființate ca o extensie a puterii politice în societate. Prin emiterea legii legate de mănăstiri și chiliile dervișilor, aceste instituții au devenit ilegale. Reformele Codului Civil turc, inclusiv cele care vizau dreptul femeilor la vot, erau „un progres nu doar în cadrul lumii islamice, dar de asemenea și în lumea occidentală”. Egalitatea juridică indiferent de sex a fost instituționalizată între 1926 - 1934, prin schimbarea a
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
prima oară, numeroase drepturi, inclusiv dreptul la vot. Militanții pentru drepturile femeilor turce au adoptat o strategie diferită de cea din alte țări. În loc să militeze direct pentru drepturile de bază și egalitate, ai au ales să promoveze și să dezvolte reformele kemaliste, dedicate valorilor seculare și egalității pentru toți, inclusiv ale femeilor Turcoaicelor li s-a permis să decidă dacă își acoperă sau nu capul. În ciuda acestei libertăți îndelung așteptate, numeroase femei, în special cele mai în vârstă, au continuat să
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
în care fiecare comunicate religioasă se bucura de o largă autonomie - sistemul milleturilor. Fiecare millet avea un sistem de autoguvernare bazat pe propriile legi religioase - Sharia pentru musulmani, legea canonică creștină catolică sau ortodoxă sau Halakha evreiască. Cele mai importante reforme ale justiției instituite de Mustafa Kemal au inclus o nouă constituție, care a prevăzut o separare totală a afacerilor statului de cele religioase, înlocuirea curților islamice de justiție și legii canonice islamice cu un cod civil secular, bazat pe un
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
a prevăzut o separare totală a afacerilor statului de cele religioase, înlocuirea curților islamice de justiție și legii canonice islamice cu un cod civil secular, bazat pe un model elvețian, și un cod penal, bazat pe modelul italian. (1924 - 1937). Reformele au instituit egalitatea legală și drepturi politice complete pentru ambele sexe, la 5 decembrie 1934, cu mult timp înainte de introducerea sufragiului universal în alte națiuni europene. În 1920, ca și azi, de fapt, legea islamică nu a conținut prevederi care
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
impracticabile în rezolvarea conceptului unui sistem social. Milleturile nemusulmane, influențate de Iluminismul european, au modernizat legea canonică creștină. Legile islamică și creștină au ajuns să fie profund diferite. Poligamia, care fusese permisă de codul civil islamic, a fost interzisă de reformele lui Atatürk's reforms. În codul civil islamic turc au fost mii de articole care nu erau folosite datorită inaplicabilității sale. Se poate considera că reformele juridice ale lui Kemal au pus punct unei istorii a eșecurilor de modernizare a
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
profund diferite. Poligamia, care fusese permisă de codul civil islamic, a fost interzisă de reformele lui Atatürk's reforms. În codul civil islamic turc au fost mii de articole care nu erau folosite datorită inaplicabilității sale. Se poate considera că reformele juridice ale lui Kemal au pus punct unei istorii a eșecurilor de modernizare a Imperiului Otoman. Imperiul Otoman a încercat să modernizeze codul civil prin Hatt-i Sherif-ul din 1839. Atunci, sultanul Abdul-Medjid a încercat să pună capăt confuziei din sfera
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
În momentul în care Imperiul Otoman s-a dizolvat, nu existau încă o legislație a familiei și relațiilor dintre soți . Conceperea unei legislații a familiei și relațiilor dintre soți a avut loc de-abia după venirea la putere a kemaliștilor. Reformele învățământului au fost combinate cu deschiderea unei rețele de „case ale poporului” în întreaga țară și introducerea unui nou alfabet (1929). Efectul acestor reforme în ceea ce privește scăderea analfabetismului nu a fost însă atât de rapid pe cât s-a sperat la început
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
familiei și relațiilor dintre soți a avut loc de-abia după venirea la putere a kemaliștilor. Reformele învățământului au fost combinate cu deschiderea unei rețele de „case ale poporului” în întreaga țară și introducerea unui nou alfabet (1929). Efectul acestor reforme în ceea ce privește scăderea analfabetismului nu a fost însă atât de rapid pe cât s-a sperat la început. Reformele în domeniul educației au fost sprijinite și prin întărirea sectorului privat editorial cu o nouă lege a drepturilor de autor și convocarea unor
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
învățământului au fost combinate cu deschiderea unei rețele de „case ale poporului” în întreaga țară și introducerea unui nou alfabet (1929). Efectul acestor reforme în ceea ce privește scăderea analfabetismului nu a fost însă atât de rapid pe cât s-a sperat la început. Reformele în domeniul educației au fost sprijinite și prin întărirea sectorului privat editorial cu o nouă lege a drepturilor de autor și convocarea unor congrese pentru problemele drepturilor de autor, educației publice și publicațiilor științifice. Unificarea sistemului educațional a avut două
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
știință germani și austrieci pe care regimul nazist al celui de-al Treilea Reich îi considerase indezirabili din punct de vedere politic sau rasial. Această decizie politică a fost acceptată ca fiind soluția pentru crearea nucleului științific al Turciei moderne. Reformele au vizat întreruperea dependenței de știință și tehnologia occidentală . Pe 1 noiembrie 1928, „Comisia lingvistică” a introdus, la inițiativa lui Atatürk, noul alfabet turc, care l-a înlocuit pe cel arab. Adoptarea alfabetului latin și eliminarea cuvintelor împrumutate din alte
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
alt pas spre modernizare. Cuvintele tehnice au fost adaptate, autohtonizate și simplificare, astfel încât să fie înțelese de toți vorbitorii de turcă. De exemplu, cuvântul turcesc „bilgisayar” ("bilgi" = „informație”, "sayar" = „calculator") este folosit pentru desemnarea „computerului”. O altă latură importantă a reformelor lui Atatürk a reprezentat-o accentul pus pe studiul limbii și a istoriei turce. Pentru atingerea acestor obiective, au fost înființate, în 1931 - 1932, Asociația Limbii Turce și [[Societatea Turcă de Istorie [[Image:Mustafa Kemal establishment of model farms.ogv
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
studiul limbii și a istoriei turce. Pentru atingerea acestor obiective, au fost înființate, în 1931 - 1932, Asociația Limbii Turce și [[Societatea Turcă de Istorie [[Image:Mustafa Kemal establishment of model farms.ogv|thumb|Atatürk în vizită la o fermă model]] Reformele economice au inclus înființarea în toată țară a unui mare număr de fabrici și de ferme agricole controlate de stat. Numeroase dintre ele s-au transformat de-a lungul timpului în întreprinderi de succes, care au fost [[privatizare|privatizate]] în
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
alt pas important pe drumul industrializării și dezvoltării țării. În 1927, el a înființat [[Căile Ferate de Stat ale Republicii Turcia]]. Această companie de stat a reușit într-o perioadă foarte scurtă să dezvolte o rețea întinsă de căi ferate . Reformele au fost ghidate de progresul științific și educațional, fiind bazate pe principiile [[pozitivism]]ului și [[raționalism]]ului [[Iluminism|Iluminist]] Membrii [[Partidul Republican al Poporului (Turcia)|Partidului Republican al Poporului]], cei mai mulți absolvenți ai „școlilor moderne” înființate în epoca [[Tanzimat]]ului, au
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
fost ghidate de progresul științific și educațional, fiind bazate pe principiile [[pozitivism]]ului și [[raționalism]]ului [[Iluminism|Iluminist]] Membrii [[Partidul Republican al Poporului (Turcia)|Partidului Republican al Poporului]], cei mai mulți absolvenți ai „școlilor moderne” înființate în epoca [[Tanzimat]]ului, au aplicat reforme inspirate de modelele occidentale în toate sectoarele guvernării Au existat persoane în epocă care au considerat că ritmul schimbărilor în timpul regimului lui Kemal era prea rapid și că, în graba pentru modernizarea Turciei, au fost distruse tradiții vechi de secole
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
că ritmul schimbărilor în timpul regimului lui Kemal era prea rapid și că, în graba pentru modernizarea Turciei, au fost distruse tradiții vechi de secole. Cu toate acestea, se poate aprecia că marea majoritate a populației a acceptat fără mare greutate reformele, deși unele dintre ele pot fi considerate ca expresie doar a intereselor elitelor urbane, care nu coincideau cu interesele țăranilor analfabeți și cu sentimentele religioase și normele tradiționale mult mai puternice. Cea mai controversată reformă a fost, probabil, cea în
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
a acceptat fără mare greutate reformele, deși unele dintre ele pot fi considerate ca expresie doar a intereselor elitelor urbane, care nu coincideau cu interesele țăranilor analfabeți și cu sentimentele religioase și normele tradiționale mult mai puternice. Cea mai controversată reformă a fost, probabil, cea în domeniul religios. Politica secularismului de stat, a „neutralității active”, a întâlnit opoziția unui mare număr de turci, atât în epocă, cât și mai târziu, fiind generatoare de tensiuni sociale și politice până în zilele noastre. Orice
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
să fi pus în primejdie caracterul secular al statului. E adevărat că Menderes a relaxat unele restricții privind religia, dar, pe de altă parte, el a interzis și partidul milleturilor, care era ultraislamist. „Atatürk Devrimleri”, numele sub care sunt cunoscute reformele lui Mustafa Kemal în Turcia, se traduce efectiv prin „Revoluția lui Atatürk”. Motivul este simplu: modificările au fost prea profunde pentru a fi descrise doar ca „reforme”. De asemenea, această denumire reflectă credința conform căreia schimbările care au avut loc
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
și partidul milleturilor, care era ultraislamist. „Atatürk Devrimleri”, numele sub care sunt cunoscute reformele lui Mustafa Kemal în Turcia, se traduce efectiv prin „Revoluția lui Atatürk”. Motivul este simplu: modificările au fost prea profunde pentru a fi descrise doar ca „reforme”. De asemenea, această denumire reflectă credința conform căreia schimbările care au avut loc în perioada [[Single-Party Period of Republic of Turkey|monopartitismului în Turcia]] au ținut mai mult de atitudinea elitei progresiste a țării, decât de cea a marii mase
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
Turci izbucnită pe 3 iulie 1908 a cuprins rapid întregul imperiu, ceea ce a făcut ca sultanul să anunțe restaurarea constituției din 1876 și reconvocarea parlamentului. această perioadă este cunoscută ca „A doua eră constituțională”. Cererile arabilor vizau o serie de reforme, limitate în general la o autonomie crescută, la creșterea rolului limbii arabe în educație și schimbarea politicii de recrutare în armata imperială pe timp de pace. La alegerile din 1908, Junii Turci au câștigat prin organizația înființată de ei, Comitetul
Revolta arabă () [Corola-website/Science/321391_a_322720]