57,527 matches
-
nimerești într-o călătorie pe care n-ai plănuit-o. Atunci fie te-ai întâlnit cu căpitanul Nemo, fie ai naufragiat. Nu știi cum să ajungi înapoi acasă și ai de înfruntat multe primejdii. Însă, una peste alta, până la sfârșit călătoria a meritat osteneala. O călătorie la spital, ce avea să se aleagă din asta? Nu citisem niciodată o carte despre așa ceva. Tata se prefăcea că totul ar fi normal. Umplea geamantanul, vorbind de unul singur, în șoaptă: „De asta are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
care n-ai plănuit-o. Atunci fie te-ai întâlnit cu căpitanul Nemo, fie ai naufragiat. Nu știi cum să ajungi înapoi acasă și ai de înfruntat multe primejdii. Însă, una peste alta, până la sfârșit călătoria a meritat osteneala. O călătorie la spital, ce avea să se aleagă din asta? Nu citisem niciodată o carte despre așa ceva. Tata se prefăcea că totul ar fi normal. Umplea geamantanul, vorbind de unul singur, în șoaptă: „De asta are nevoie, de asta n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ce să se încaiere. Din cauza unui fleac de pulover, fuseserăm cât pe ce să pierdem trenul și vălătucii de fum de pe șine. Pornirea la drum cu zgâlțâituri. Doamna Sanawsky pregătise micul dejun. Nu conta ce. Când pleci într-o asemenea călătorie, orice mănânci are același gust. Când mi-a adus o cană mare de cacao cu lapte, și-a pus plama dreaptă pe spatele meu și a mișcat-o puțin încolo și-ncoace. Adică încerca să mă consoleze. În filme, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
spatele spre băiat și tremuram. Îmi țâșnea transpirația prin toți porii. Un lucru știu însă, că eram mai curajos ca mulți alții. Fără îndoială, și mai disperat ca mulți alții, din cauza bolii copilului. Curajul și disperarea m-au împins în călătoria asta. Și nu vreau să aud de la tine că sunt laș și așa mai departe. Și nu vreau să aud că nu ți s-a îndeplinit visul. N-a fost vorba, nici un moment, de vreun vis. De la bun început, visul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
josnicia dumneavoastră pe seama tensiunii nervoase. Împrejurările prin care trecem acum nu sunt cele mai fericite. Cu toate acestea, josnicia rămâne josnicie și nu poate fi atribuită pe de-a-ntregul tensiunii nervoase ori alcoolului. Chiar dacă este evident că sunteți băut. În ce privește călătoria mea în America și întoarcerea de acolo, vă interzic orice amestec în viața mea personală și vă interzic de asemenea să faceți în public speculații asupra motivelor care îmi justifică atitudinea. Într-un cuvânt, ele nu vă privesc. În schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
întors după câteva minute, aducând ceștile de porțelan și cafeaua. Cafea turcească, fiartă cu zaț. Era cu totul altfel decât cea din barurile italiene, însă prietenii noștri au lăudat-o. Ne-au povestit că le venise ideea să facă o călătorie prin România, iar tata a vrut să afle dacă, la intrarea în țară, autoritățile le creaseră multe probleme. Eu traduceam, exact ca pe vremuri. Pe urmă au întrebat cum ne merseseră treburile în America și care era situația cu boala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
aveau voie să se dezbrace în văzul lumii, asta nu era necuviincios. Unii își lăsau pantalonii, chiloții, cămășile și maiourile să zacă pe unde se nimerea, alții le împătureau cu grijă. Tata era un bărbat din a doua categorie, poate călătoria noastră în America îl ajutase să devină mai ordonat. Pentru că dimineața soarele era mai plăcut și mai blând, adulții nu voiau să fie deranjați între zece și douăsprezece. Stăteau tolăniți pe nisip, nemișcați ca morții, ai fi putut să faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de floarea soarelui și n-aș fi dorit să-i vină cuiva vreo idee mai puțin onorabilă. A doua zi, Francesco, Paolo și ceilalți au plecat mai departe. După două săptămâni s-au întors, ne-au povestit ce văzuseră în călătoria lor și au înnoptat la noi în oraș. Dimineața i-am însoțit până la ultimul sat, aproape de graniță. Acolo a fost o despărțire cu sărutări și strângeri în brațe. I-am strecurat lui Francesco o scrisoare pentru acasă. În toamnă, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cafea și, fiindcă oricum n-aveam nimic mai bun de făcut și preferam să mă gândesc la altceva decât la sosirea trenului, am acceptat. Din păcate, singurul lucru care-l preocupa pe bărbatul acela era să mă descoase în legătură cu scopul călătoriei și al șederii mele în Arad, astfel că prezența lui mi-a devenit foarte curând supărătoare. Dacă la început mă gândisem să-i dezvălui secretul și poate să-i cer un sfat, în cele din urmă m-am hotărât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ochelari cu lentile groase, avea încheieturile degetelor umflate ca niște noduri și toată pielea acoperită de zbârcituri. Fața ei strălucea de zâmbet. Pe când mă îmbrățișa, eu am furișat o privire spre ceasul micuț pe care bunicul i-l adusese din călătoria lui în Elveția, în anii treizeci. Căutase ajutor la elvețieni, contra orbirii. Dar și în Elveția oamenii orbeau, ca pretutindeni în lume și el se întorsese acasă. Până la întâlnirea cu Ariana, mai aveam încă destul timp. „Ei, nepoate, stăteai așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
indieni, care sunt răi. Cutreieră preria largă și întinsă, întâlnesc bizoni. Hmm, Jules Verne. Am ediția completă, cartonată, cu coperți albe. Știai că el a fost un fel de profet? Adică unul care a prevăzut o mulțime de lucruri. Submarinul, călătoria spre lună, electricitatea și altele. Robinson, Copperfield, Jack London, ah da, și Shakespeare, ediția pentru tineret, Dumas, Mușchetarii. I-ai citit?” „Sigur. Mylady, Richelieu. En garde. Mylady era cât pe ce să distrugă totul.” „Da, aproape că reușise. Cardinalii ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
prag un ofițer îmbrăcat în uniformă, cu șapcă și armă la șold. Se uită după tata, cu brațele duse la spate. Din când în când, se ridică pe vârful picioarelor. Tatei i se citește frica pe față. Cunosc asta din călătoria noastră prin lume. Portiera trântită face trosc. Mama încetează să-și lovească mărunt coapsa cu degetul arătător. Tata nu spune nimic. Respiră adânc și-și freacă palmele de pantaloni, ca să le șteargă de transpirație. Se întoarce spre noi. „L-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de kilometri distanță, dar considerată familiară aici prin activitățile și principiile Înaintate pe care le promovează În relațiile cu celelalte țări ale lumii. „Întreprindem o vizită de prietenie și colaborare”, a declarat președintele Nicolae Ceaușescu, definind sintetic principalele obiective ale călătoriei pe Continentul latino-american. Tu ești În vizită de prietenie la un cămin studențesc din preajma Gării de Nord. Ai Împrumutat acum un an un gândac chitinos de culoare verde unui coleg de facultate, ca să facă o fotografie. Colegul, care este logodit cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cum să nu-l iubești până la moarte și până În miez de noapte pe Popescu? Despre el se va ști așa: „Ce lungă este strada Eminescu / Pe Strada Macedonski stă Popescu”. De ce nu l-oi fi luat și pe Popescu În călătoria asta spre Rupea, te gândești În timp ce personalul Încă se Înfoaie În nesfârșitul tunel de la Paloș Ardeal. Privești pe fereastră la adăposturile săpate În peretele tunelului abia ghicite În albastrul murdar al Întunericului. Drumul ăsta spre inima Ardealului pe care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ai văzut-o intrând sau plecând de la cursuri. Numai atât, să o vezi intrând la cursuri. Și să fii liniștit. Iar acum ea, Gaetana, lângă tine, Împărtășindu-ți gânduri, ascultându-te, certându-te pentru cine știe ce nimic, ascultându-ți perorațiile despre călătoriile În Ardeal, despre grădinile fastuoase ale unor cetăți inventate, planurile tale cehoviene, iluziile tale că te vei plimba Îmbrăcat Într-un costum alb și vei bântui prin Nisa, după ce ți-ai băut cafeaua la Negresco, sub soarele cald al Mediteranei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
că ne mișcăm împreună în aceeași direcție, noi am fost de fapt pe drumuri ușor diferite, care, treptat, s-au îndepărtat de o tangentă devenită imperceptibilă. Și acum, când eu voiam - aveam nevoie - să ne îmbarcăm pentru cea mai importantă călătorie a noastră împreună, când îmi împachetasem sandvișurile emoționale, cumpărasem biletul cu un preț uriaș, petrecusem ore întregi pe internet făcând traseul și mă declarasem în sfârșit pregătită să mă urc în vagon, aflu că Mark mi-a înșelat așteptările, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de legătură extraconjugală pe care o refuzase inițial, trăgând ultimul glonț în căsnicia noastră agonizantă. O, da, iar acum știam ceva despre Kieran care îi amenința și căsnicia Lisei. După cum am spus, a ieșit cum nu se putea mai bine. Călătoria cu autobuzul mi s-a părut interminabilă și, ajunsă acasă, a trebuit să mă grăbesc să-mi adun toate lucrurile care-mi trebuiau la filmare. Mătușa Lynn se ținea după mine ca un țânc enervant, punându-mi tot felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cotul meu stâng s-a lovit de brațul lui drept. M-am întrebat dacă ne va lua încă douăzeci de ani ca să ajungem la același grad de sincronizare fizică pe care-l atinseserăm eu și Mark. Mă așteptam la o călătorie lungă până în afara orașului, dar, după numai trei sferturi de oră, am oprit într-un intrând strâmt de lângă Box Hill. Ed a parcat lângă o baracă, cu un aer foarte satisfăcut. Am ieșit din mașină și m-am uitat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
anestezieze mușchii. Avea de gând să încerce să mă facă să mă răzgândesc, dar ceva din expresia feței mele l-a făcut să-și dea seama că nu are rost. Mi-am dat seama că se supărase pe mine, restul călătoriei petrecându-l în tăcere. Când am ajuns în fața apartamentului meu, am fost bucuroasă să văd că nici o lumină nu era aprinsă. În cadrul unui schimb de informații sec care ținea loc de comunicare în prezent, Mark îmi spusese că urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pentru tratamente sănătoase, cu Lisa. Cum aș fi putut găsi o scuză ca să plec tot weekendul? Dacă aș fi spus că e vorba de un proiect de origami, ar fi insistat să vină cu mine. Eu îl însoțeam mereu în călătoriile de afaceri. —Bine, am spus eu instinctiv, fără să am habar cum sau chiar dacă urma să fac acest lucru. Aveam timp să mă gândesc la asta acasă. Ed mă privi fix. —Chiar? O, Jenny, nu o să-ți pară rău. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de privirea de gheață a lui Mavrocordat, când s-au cunoscut la Istanbul. Acela era medic și citea în oameni ca în cărți deschise, fără să lase să se vadă ce a citit. Doamne, cât de mult și-a dorit călătoria asta! Pelerinaj la mânăstirile de la Sfântul Munte, apoi la Ierusalim și în pustie la Sinai. Mama o să-l răsplătească că o însoțește, dar și Șerban a spus că-i plătește drumul. Trebuie să ducă daruri și cărți sfinte tipărite la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
avea acasă când se bucura de pacea pe care i-o revărsa în suflet oboseala zilei. Încheierea bruscă a activității, dictată de venirea întunericului, îi da sentimentul unei înfrângeri. Ceilalți pelerini plecaseră. Când și-au luat rămas bun de la părinți, călătorii obosiți și slabi de privegheri și rugăciuni aveau în priviri un fel de mulțumire, de satisfacție și chiar de mândrie: în orașele lor de acum încolo lumea o să-i numească ,,hagii”, adică pelerini sfinți. Doar el mai rămăsese. La început
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Unul dintre ei se ridică în picioare, se înclină și părăsi încăperea. Cel rămas spuse: — Eu sunt Geavit Casim și am cinstea să mă număr printre prietenii cunoscutului măriei tale, Ianache Hartofilax, care a mijlocit să fii oaspetele nostru pentru călătoria pe mare spre Istanbul. El, marele bibliotecar al patriarhiei din Constantinopol, este bunul meu prieten; când mi-a spus ce oaspeți de vază îmi aduce pe galeră, m-am gândit că sunt dator ca gazdă să vă duc în siguranță
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu cereale și să țin legătura cu toți cei care aduc grâu la Istanbul, așa că, dacă vrei să mă găsești, mă cauți la hambarele noastre, ale lui Marincioglu... Noaptea era mai greu, dar nu numai pentru ei, ci pentru toți călătorii. Poate de aceea, cum răsărea soarele, care mai de care își părăseau încăperile de sub punte - un fel de cabine destul de bine utilate - și ieșeau afară. Era vorba despre marfa pe care cinstitul Geavit o transporta în încăperile de jos: cincizeci
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de seamă că ușa încăperii alăturate era puțin deschisă și că printre crăpături se vedea lumina pâlpâită a unei lumânări. Căscă zgomotos, înjură pe turcește și intră la loc. Adormi într-un târziu. Dimineața, când a ieșit pe punte, toți călătorii se bucurau deja de aerul proaspăt. Ianache discuta ceva foarte serios cu Lavinia. Când s-a apropiat, ea s-a făcut că nu-l observă și în continuare spuse foarte răspicat în grecește: — De unde să știu că nu sunt urmărită
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]