57,527 matches
-
Ștefane, ce este asta, cine a rânduit psalții? întrebă abia șoptit. — S-a întors de la Athos protopsaltul Filotei și de o lună chinuie spudeii să i învețe cântarea. — Ah, da, Filotei sin Agăi Jipa, știu, știu, noi i-am plătit călătoria la Athos... Afară se întunecase. În biserică era bine. Fiecare ținea în mână o lumânare de ceară, care ardea curat sfârâind arare. Chipurile oamenilor, luminate așa de jos, galben auriu, semănau cu chipurile sfinților de pe pereți. Ți se părea că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-lea că reușise să-l convingă pe marele vizir să-l cheme pe prințul valahilor la Poartă ca să dea socoteală. „Brâncoveanu a simțit cursa, spunea Ferriol, și prin soli a propus să plătească patru sute de mii de scuzi ca să contramandeze călătoria la Adrianopol, dar la insistențele noastre vizirul a refuzat, așa că valahul trădător va fi prins și închis. O boală miraculoasă i-a amânat sfârșitul hotărât”. Ștefan împături scrisoarea și o băgă în buzunarul caftanului. — Du-te și te odihnește, mâine
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pașa în sinea lui cugeta că suita domitorului era neobișnuit de numeroasă. În ziua de 5 mai, totuși corturile s-au ridicat și alaiul a pornit spre Giurgiu. Voievodul mergea într-un rădvan închis în care, pe toată du rata călătoriei, se țineau adevărate consilii de coroană. Nelipsiți din aceste consfătuiri erau cei doi unchi ai lui vodă, Constantin stolnicul și Mihai spătarul. În seara zilei de 5 mai au poposit la Copăceni în lunca Argeșului. Pylarino hotărâse că nu se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
erau cei doi unchi ai lui vodă, Constantin stolnicul și Mihai spătarul. În seara zilei de 5 mai au poposit la Copăceni în lunca Argeșului. Pylarino hotărâse că nu se poate pleca mai departe a doua zi. Imbrohorul călărea în timpul călătoriei la scara rădvanului domnesc, cina în fiecare seară cu domnitorul, dar nu era admis nici la consiliile din rădvan și nici în cortul în care se odihnea domnitorul. Cât au stat la Copăceni, călărași ștafete au sosit și de la Adrianopol
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și nici în cortul în care se odihnea domnitorul. Cât au stat la Copăceni, călărași ștafete au sosit și de la Adrianopol și de la București. Domnitorul și cei doi prinți, Constantin și Ștefan, erau preocupați doar de sănătate și de grijile călătoriei. Părea că toate sarcinile conducerii rămâneau în seama celor doi unchi, Constantin și Mihai Cantacuzino. Selin pașa nu prea înțelegea situația și chiar se simțea depășit de agilitatea politică a marilor boieri Cantacuzini, dar mereu își repeta în gând că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că pot să vă salut. Am auzit lucruri frumoase despre domnia voastră. Cum ați călătorit? Pentru o clipă prințul tăcu, schiță o plecăciune, se reculese, zâmbi și dregându și glasul, răspunse grecește: — Înălțimii voastre îi mulțumesc pentru întrebare. Am avut o călătorie frumoasă și asta pentru că știam că la capătul ei voi avea onoarea de a vă întâlni. Ani întregi de școală sub îndrumarea eruditului Sevastos Kimenitul i-am dăruit studiului sintaxei limbii elene mult din timpul meu, în speranța că într-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
taica! Mor de dorul lor și până acum nici nu am aflat în ce zi o să mă primească marele vizir. — Răbdare, măria ta, oftă Pană Negoescu. Diicu Rudeanu, marele logofăt, privi cu îngrijorare la ceilalți și comunică starea bugetului de călătorie al alaiului domnesc. — Să trimitem călărași la București, ordonă domnitorul. Avem nevoie de pungi de aur, altfel nu vom izbândi. Să prânzim și, la lucru! Luaseră în alai cei mai buni bucătari și aduseseră din țară cele mai bune vinuri
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sfârșit, în taină, îi va strecura marelui vizir ideea că Brâncoveanu trebuie expediat grabnic în țara sa și că el, ca medic, cu ajutorul unor medicamente preparate din lapte de mac, îi va ameliora starea sănătății atât cât să poată face călătoria... Marele spătar Mihai, nemișcat ca o stană de piatră, asculta vorbele vizirului și ale marilor demnitari otomani, dar mai mult ca orice îi plăceau pauzele lungi și pline de înțeles dintre intervențiile scurte și ambigui ale celor din divan. Încerca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
schimonosește fața, umbra strâmbă a mustății cărunte proiectându se nefiresc pe obrazul opus luminii. Și spătarul ascunzându-și ochii sub pleoapele lăsate părea stânjenit. Sfinția sa ațipise din nou, sau așa părea. Beizadea Constantin aștepta, zâmbind curios să afle impresiile de călătorie ale măriei sale taica. Neică Dinu, nașule, spune-le și lor, beizadelelor, cum a fost cu Bălăcenii, veni porunca spusă aspru de gura cu dinții încleștați a voievodului. Stolnicul răsuflă greu, mai degrabă oftă și, cu privirile în podea, îngăimă: — Cum
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Mihai, alege cei mai buni meșteri zugravi ca să facă la Mogoșoaia tavanul sălii celei mari să semene cu tavanele de la Veneția sau de la Roma sau știu eu de pe unde au mai umblat pașii domniei tale, ca să prindă viață în vopsele călătoria ce-o făcurăm împreună la padișah. Să fie spre aducere aminte! Apa de băut se încălzise, aburul de pe pocale se uscase, șerbeturile neatinse se muiaseră, doar cafelele înnegriseră cu urma caimacului lor buza răsfrântă a felegenelor. Fumul parfumat al narghilelelor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
întoarse capul să-l privească în voie pe nepotul său, „Constandinul Stancăi”, cum îi spuneau ei când erau tineri; faima tatălui său postelnicul Constantin Cantacuzino umpluse neamul de Constantini și-i deosebeau pe unii de alții cu numele părinților lor. Călătoria în caleașca domnească i se păruse acum la întoarcerea de la Adrianopol un supliciu și-i venea să răsufle ușurat la ideea că asta este ultima zi de drum, deși tot el socotise că motivul pentru care se găsea în luxoasa
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
oamenii trudiți de munca zilnică să sară noaptea din somn la auzul tropotului copitelor cailor pe ulițele podite ale Bucureștiului. Dormeau boierii și negustorii, meșteșugarii și monahii, căci pentru ei zvonul făcut de trăpași în întuneric nu însemna decât o călătorie zorită sau întârziată. Când a intrat Ștefan în spătăria luminată abia, abia de un sfeșnic cu trei lumânări, călărașul istovit, în picioare cu capul sprijinit de un pupitru, dormea. Prințul tuși într-adins, tânărul tresări și salută imediat respectând tot
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mine păcătosul învrednicește-mă să pot ajunge la zidul plâns al mânăstirii Snagovului ca să desăvârșesc panihida unșilor tăi, Doamne, din țara aceasta”. Mergea și spunea mereu pomelnice pentru vii și pentru morți întro neîntreruptă rugăciune, pentru că, în răstimpul dintre două călătorii sau dintre două liturghii, ieromonahul curăța pietrele de deasupra ușilor de la intrarea în biserici, le citea, mângâindu-le literele cu degetele, ștergea praful și ceara de pe mormintele din pronaos ca să pătrundă înțelesul slovelor, cerea, prin satele îndepărtate de la bătrânii care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Încercat. Oricum, sunt de acord că „cea mai mare problemă astăzi este pierderea dreptului la emoții”. Nu-nțeleg nici eu, ce fel de artă e aia care omite feelingul!? Alteori, marele pedagog și director de scenă pune, În cartea sa Călătorie fără sfîrșit ( editată de fundația Camil Petrescu), probleme care țin de viața extrascenică a artiștilor :” Este uimitor cît de mult se cheltuiește pe festivaluri și clădiri de teatru, și cît de puțin se alocă pentru un trai decent al actorilor
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
la dragoste; apoi, autorul nu era L. Fulga, ci Dorel Dorian. Dar nimenea nu-i cere unui bun actor să fie și un istoriograf exact, nu?!... Într-un număr din ianuarie al României literare, se afirma că, Întors dintr-o călătorie În țări străine, Ioan T. Morar n-a văzut un om zîmbind, o zi Întreagă. Nu cred. Eu, dimpotrivă, le-aș reproșa concetățe nilor mei că...zîmbesc prea mult! Fiindcă nu au de ce, zău!... În Adevărul literar... din 24 iunie
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
primea doar 1.050 de lei. Trecem de asta ; mai calculează, napocanul, ce pu teai cumpăra atunci cu 500 de lei - deci, cu o chenzină : 100 de volume din colecția Biblioteca pentru toți; 55 litri vin de masă; sau o călătorie cu trenul dus-Întors, Cluj / București, la vagon de dormit; 27 de pui de un kilogram; ori un pat la căminul de studenți, pe 10 luni... Acum, e greu să faci o proporție ieri/azi, deoarece le furile nu mai sunt
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
făcut să nu stea mult Într-un sin gur loc!), a reușit să găsească totuși, răgaz pentru creație , strecurîndu-se printre desele serate mondene, printre pri mirile serale ale musafirilor care uitau să mai plece, Între reprizele de corespondență, mergînd În călătorii epuizante ( vezi Insula Sahalin, spre exemplu!), ori În făcînd vizite ne lucrative la bolnavi („Bolnavii se Înghesuie aici și mă hărțuiesc: am văzut vreo cîteva sute În cursul verii și n-am cîști gat decît o rublă!”mărturisea În septembrie
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Thaliei și Melpomenei... Încep cu o confesiune : cartea mea de căpătîi este Maestrul și Margareta. Deci, realizați că am fost interesat, din clipa În care am citit că ar fi apărut, de Sadovaia 302 bis, o juxtapunere de note de călătorie, eseuri, inter mezzouri, jurnale, dialoguri pe tema cărții, realizată de un grup de clujeni bulgakofili. Regret că nu am fost alături de ei, dar timpul & ocaziile (teoretic) nu-s pierdute, nu-i așa? În primul rînd, mărturisesc, am ajuns cu greu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
aceas tă vîrstă, devin uriașe. Și cum nu am văzut nici măcar un singur bărbat arătos, m-am Întrebat, intrigată, cu cine și fac femeile cele uriașe, fetele lor superbe?”), scrie Marta Pe treu. Finalul contribuției ei este revelator pentru importanța călătoriei :” Poate că Bulgakov n-a fost prezent la Moscova, la Întîlnirea cu mine. Dar maestrul și Margareta sa, precum și Woland, care a făcut luminile, cu siguranță, da”... Excelent și jurnalul lui Virgil Mihaiu (cel pîrÎt de colegele de expediție că
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Pot să stau? EMMA: Te rog! Dar cine ești? MEFISTO: Eu? Mefisto. Dracul, Lucifer... Poți să-mi spui Luci! EMMA: Să-l chem pe soțul meu... MEFISTO:A, nu! Nu-i nevoie. Lasă-l să se odihnească. Va face o călătorie lungă. EMMA: Unde? MEFISTO: Departe. EMMA: Nu cred MEFISTO: Dacă-ți zic! I se va tăia capul. EMMA: Cine i-l va tăia? MEFISTO: O femeie. EMMA: Și de ce ai venit aici? (Îi toarnă ceai.) MEFISTO: Fără zahăr, mulțumesc! Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Efimița se va supăra în glumă și va spune: "Ăsta e cusurul tău, ești violent!". Sau va insista: "Viceversa! Viceversa!" Jos, Leonida va simți cele ce se petrec prin somn și va crede la început că e vorba de o călătorie cu trenul la vagonul de dormit. Apoi va visa o revoluție. Replicile sale vor fi adecvate fandacsiei pe care o trăiește. În final, Leonida se va trezi de-a binelea, la început se va speria crezînd că jos Efimița e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
degetul mijlociu, arătător și degetul mare, pe care o am la îndemână pentru situația dată. O labă executată cu trei degete, într-un ritm alert, cu priza cam la un centimetru deasupra rădăcinii - e cea mai bună soluție pentru o călătorie cu autobuzul, făcând ca geaca mea (sper!) să zvâcnească și să salte cât mai puțin. O astfel de tehnică presupune, desigur, renunțarea la vârful sensibil, dar nici măcar un obsedat sexual nu-și poate permite să facă abstracție de faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mie incredibil și ciudat, ceva mai nou decât Marea Moartă sau chiar decât sălbăticia spectaculoasă a Tsin-ului, unde timp de-un ceas am hoinărit sub lumina stranie a soarelui alburiu, printre stâncile albe pe unde (aflu din ghidul meu de călătorie) triburile lui Israel au hălăduit atâta amar de vreme (de unde am luat ca suvenir - și chiar o am aici în buzunar - o piatră din acelea despre care ghidul meu m-a informat că a fost folosită de Țipora 1 pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
că nu-mi era superioară la capitolul gambe și coapse -, dar în materie de umeri și pectorali eu eram fruntea, și am prins-o sub mine - și mi-am vârât limba în urechea ei și am gustat praful depus după călătoria noastră de peste zi, jegul ăla sfânt. — Ah, chiar am de gând să te fut, evreico, i-am șoptit eu malefic. Ești nebun! strigă ea împingându-mă cu toată forța ei, deloc neglijabilă. Ești un dement scăpat de la balamuc! — Nu, vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, și-a căutat sandalele, s-a încălțat. A cerut sticla, a căutat și a găsit dopul de la sticlă, care se pierduse pe jos. S-a urcat înapoi în autocar și ne-am continuat călătoria. La sfârșitul călătoriei, în Iași, la despărțire, doamna m-a sărutat și mi-a mai mulțumit odată, deși nimeni nu i-a povestit ce am făcut noi, după ce ea a leșinat. Înseamnă că ea a perceput acțiunile noastre inconștient. Ajutorul
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]