50,818 matches
-
Ea a fost invitată să renumeroteze clădirea muzeului pentru a coincide cu deschiderea oficială a acestuia, și pentru că numărul 221b nu a fost inclus în planificarea inițială, el a fost acordat muzeului în octombrie 1989. Numărul acesta nu a fost atribuit niciunei clădiri din Baker Street, înainte de deschiderea muzeului. O dispută de lungă durată a izbucnit atunci între Muzeul Sherlock Holmes, fosta societate de construcții Abbey National (care răspunsese anterior la scrisorile adresate lui Sherlock Holmes), și Consiliu. În 2005, Abbey
221B Baker Street () [Corola-website/Science/320022_a_321351]
-
cunoscute, este identic cu Bar Kohba sau „Barhohevas”. Numele Bar Kohba, însemnând în limba arameica Fiul stelei, ar proveni din interpretarea versetului biblic „O stea a coborât din Iacob” (Numeri,24,17 דרך כוכב מיעקב), căreia tradiția iudaica i-a atribuit un mesaj mesianic. Literatura rabinica de după înfrângerea răscoalei conduse de el, de exemplu învățatul Yossi Ben Halafta („Seder Olam Rabba”, capitolul 30), i-a atașat numelui o conotație negativă, Bar Kosva sau Bar Kosiva fiind deformat în Bar Koziva, בר
Bar Kohba () [Corola-website/Science/320036_a_321365]
-
energia internă a corpurilor. Din cauza unor constrângeri date de legile termodinamicii, definirea unităților de măsură pentru temperatură este posibilă numai prin alegerea a două stări termice perfect reproductibile ale unei substanțe, numite "puncte de reper termometric" sau "puncte fixe", și atribuind arbitrar valori ale temperaturii pentru cele două stări. Prin raportarea valorii intervalului de temperatură la un număr se poate defini unitatea de măsură pentru temperatură. De-a lungul timpului, în funcție de punctele de reper termometric avute în vedere, au fost construite
Termometrie () [Corola-website/Science/320066_a_321395]
-
construiește în 1709 un termometru cu alcool. În 1714 el reușește să construiască un termometru cu mercur, lichid propus în 1680 de Edmond Halley (1656-1742), având scala gradată pe baza acelorași puncte ca și cel al lui Amontons, însă a atribuit punctului de înghețare al apei valoarea de 32 °F, iar celui de fierbere 212 °F. Inițial el a atribuit punctul „0” temperaturii unui amestec format din părți masice egale de sare de bucătărie și gheață care se topește și punctul
Termometrie () [Corola-website/Science/320066_a_321395]
-
în 1680 de Edmond Halley (1656-1742), având scala gradată pe baza acelorași puncte ca și cel al lui Amontons, însă a atribuit punctului de înghețare al apei valoarea de 32 °F, iar celui de fierbere 212 °F. Inițial el a atribuit punctul „0” temperaturii unui amestec format din părți masice egale de sare de bucătărie și gheață care se topește și punctul „12” temperaturii corpului uman. Fiecare din cele 12 intervale le-a divizat apoi în 8 subdiviziuni, temperatura corpului uman
Termometrie () [Corola-website/Science/320066_a_321395]
-
Ernst Röhm, ca șef al SA-ului, au fost convinși să semneze un pact care proclama Reichswehr-ul (Apărarea Națională) drept „singura organizație armată oficială al celui de-al Treilea Reich“. SA-ul avea să funcționeze în continuare, dar i se atribuia un rol subordonat, strict de apărare. La recepția de dinaintea unei ceremonii muzicale, Röhm a criticat aspru această strategie. Amețit de băutură, a denunțat zgomotos „armata și bancherii“, lansând în același timp o diatribă la adresa preocupărilor rasiale ale lui Heinrich Himmler
Ernst Röhm () [Corola-website/Science/320089_a_321418]
-
sfârșitul primei conflagrații mondiale, activitatea naționaliștilor turci din Anatolia a culminat cu formarea Marii Adunări Naționale, care a mobilizat majoritatea resurselor naționale sub conducerea lui Mustafa Kemal Pașa împotriva prevederilor tratatului de la Sevres, care practic punea Turcia sub tutelă și atribuia largi teritorii Aliaților, Greciei și Armeniei. După războaiele cu Grecia, cu Armenia și cu Franța, revoluționarii turci, biruitori la rândul lor, i-au obligat pe Aliați să renunțe la pretențiile lor, să evacueze teritoriile lor atribuite, și să negocieze un
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
rapoartelor Ultra și Allied Intelligence Bureau bazate pe interogarea civililor din zonă, a relatat că la 15 februarie că se aflau 3.000 de soldați japonezi în Insulele Amiralității. La 24 februarie, a revizuit estimarea la 4.000. G-2 a atribuit lipsa tirului antiaerian situației logistice a japonezilor, considerând-o o măsură de reducere a consumului de muniție. General-locotenentul Walter Krueger, comandantul Armatei a Șasea americane și-a amintit apoi că nimeni de la cartierul său general nu credea că insulele sunt
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
să fie pară. Condiția de închidere însemnă că derivata exterioară a lui "ω", notată d"ω", este identic egală cu zero. Deci, o mulțime simplectică constă din perechea ("M","ω") a unei mulțimi "M" și a unei forme simplectice "ω". Atribuind o formă simplectică "ω" unei mulțimi "M" înseamnă că dă lui "M" o structură simplectică. În matematică, există un model liniar standard numit spațiu vectorial simplectic R și fie în acest spațiu o bază {"v",...,"v"}. Atunci, definim forma simplectică
Mulțime simplectică () [Corola-website/Science/320153_a_321482]
-
dintre lucrările care fac parte din literatura devoțională, fiind publicată în secolul al XV-lea. Textul său este un ajutor pentru rugăciune și devoțiuni personale. Unii văd "Imitatio Christi" ca pe unul din tratatele majore de morală creștină. Lucrarea este atribuită preotului german Thomas a Kempis, din moment ce 60 din cele 66 de manuscrise poartă semnătura acestuia. Atribuirea operei a fost mult discutată și disputată. A fost vorba despre italianul "Ioannes Gerson", din ordinul călugăresc al Sfântului Benedict, de "Jean Gerson", cancelar
Imitațiunea lui Cristos () [Corola-website/Science/320189_a_321518]
-
Însă potrivit opiniei care prevalează astăzi în mediile specialiștilor, autorul ar fi Thomas a Kempis, călugăr german din "Mănăstirea augustină Sfânta Agnes", situată în Țările de Jos. Atribuirea "Imitațiunii lui Cristos" a rămas mult timp problematică. După ce i-a fost atribuită lui "Jean de Gerson", i-a fost atribuită canonicului Thomas a Kempis. Opera a fost, fără îndoială, terminată spre anul 1427. În fapt, doisprezece contemporani îi atribuie "Imitațiunea lui Cristos" lui Thomas a Kempis: Jean Busch (1400-1479); Hermann Ryd (1408-1483
Imitațiunea lui Cristos () [Corola-website/Science/320189_a_321518]
-
specialiștilor, autorul ar fi Thomas a Kempis, călugăr german din "Mănăstirea augustină Sfânta Agnes", situată în Țările de Jos. Atribuirea "Imitațiunii lui Cristos" a rămas mult timp problematică. După ce i-a fost atribuită lui "Jean de Gerson", i-a fost atribuită canonicului Thomas a Kempis. Opera a fost, fără îndoială, terminată spre anul 1427. În fapt, doisprezece contemporani îi atribuie "Imitațiunea lui Cristos" lui Thomas a Kempis: Jean Busch (1400-1479); Hermann Ryd (1408-1483); Jean Monbrun (1460-1502); Adrien de But (1480); Wessel
Imitațiunea lui Cristos () [Corola-website/Science/320189_a_321518]
-
Atribuirea "Imitațiunii lui Cristos" a rămas mult timp problematică. După ce i-a fost atribuită lui "Jean de Gerson", i-a fost atribuită canonicului Thomas a Kempis. Opera a fost, fără îndoială, terminată spre anul 1427. În fapt, doisprezece contemporani îi atribuie "Imitațiunea lui Cristos" lui Thomas a Kempis: Jean Busch (1400-1479); Hermann Ryd (1408-1483); Jean Monbrun (1460-1502); Adrien de But (1480); Wessel Gandsfrod (1489); Farinator; Peter Schott; Tritheme; Pirckamer; Martin Simus; biograful anonim al lui Thomas a Kempis; editorul primei traduceri
Imitațiunea lui Cristos () [Corola-website/Science/320189_a_321518]
-
Michel Eugène Chevreul (n. 31 august 1786 - d. 9 aprilie 1889) a fost un chimist francez, cunoscut mai ales pentru studiul acizilor grași și aplicațiilor acestora în artă și știință. I se atribuie descoperirea acidului margaric (în 1813), cu rol important în obținerea margarinei și crearea primului tip de săpun, realizat din grăsimi animale. În ceea ce privește domeniul artelor vizuale, Chevreuil studiază culorile și formulează "Legea contrastului culorilor". A trăit aproape 102 ani, fiind în
Michel Eugene Chevreul () [Corola-website/Science/320227_a_321556]
-
în continuă evoluție. Petele apar în urma unei erupții neregulate, apoi se rotunjesc, fiind înconjurate de penumbră, cu diametrul între 1.000 - 100.000 km. Adesea petele formează grupuri care se transformă în perechi de pete până dispar. Formarea petelor se atribuie unor fenomene legate de câmpurile magnetice și rotația diferențiată a Soarelui. În urma câmpurilor magnetice, temperatura petelor este mai mică decât cea a fotosferei (deoarece câmpurile magnetice intense se opun transportului energiei spre exterior). Petele dispar după cca. trei săptămâni terestre
Fotosferă () [Corola-website/Science/320233_a_321562]
-
în continuă evoluție. Petele apar în urma unei erupții neregulate, apoi se rotunjesc, fiind înconjurate de penumbră, cu diametrul între 1.000 - 100.000 km. Adesea petele formează grupuri care se transformă în perechi de pete până dispar. Formarea petelor se atribuie unor fenomene legate de câmpurile magnetice și rotația diferențiată a Soarelui. În urma câmpurilor magnetice, temperatura petelor este mai mică decât cea a fotosferei (deoarece câmpurile magnetice intense se opun transportului energiei spre exterior). Petele dispar după cca. trei săptămâni terestre
Pată solară () [Corola-website/Science/320236_a_321565]
-
în continuă evoluție. Petele apar în urma unei erupții neregulate, apoi se rotunjesc, fiind înconjurate de penumbră, cu diametrul între 1.000 - 100.000 km. Adesea petele formează grupuri care se transformă în perechi de pete până dispar. Formarea petelor se atribuie unor fenomene legate de câmpurile magnetice și rotația diferențiată a Soarelui. În urma câmpurilor magnetice, temperatura petelor este mai mică decât cea a fotosferei (deoarece câmpurile magnetice intense se opun transportului energiei spre exterior). Petele dispar după cca. trei săptămâni terestre
Faculă solară () [Corola-website/Science/320245_a_321574]
-
papei Grigore al XIII-lea. Eudoxus a fost primul din Antichitatea greacă care, urmând modelul caldeean, a instituit o corelație dintre lunile anului și cele 12 semne zodiacale, dar și cele 12 zeități ai religiei oficiale. Lui Eudoxus i se atribuie formularea metodei exhaustiunii care permite calculul aproximativ al ariilor și volumelor unor figuri mai complicate. În geometrie, Eudoxus formulează diverse teoreme, studiază secțiunile conice și obține alte diverse rezultate care nu ne-au parvenit. Eudoxus a fost partizan al hedonismului
Eudoxus din Knidos () [Corola-website/Science/320276_a_321605]
-
impulsurilor nervoase de-a lungul neuronilor. A descoperit o metodă de cercetare fiind primul care a utilizat, ca element de marcaj, atomi radioactivi de sodiu și potasiu. În 1959 devenit membru al Royal Society, iar în 1984 i s-a atribuit gradul de "Comandor al Ordinului Imperiului Britanic".
Richard Keynes () [Corola-website/Science/320314_a_321643]
-
Mișcării de la Oxford". Potrivit lui Richard William Church, privitor la "Mișcarea de la Oxford", «Keble a fost cel care a inspirat, Froude cel care i-a dat impuls, iar Newman cel care a continuat opera»; dar, de fapt, nașterea "Mișcării" poate fi atribuită și lui H. J. Rose, redactor en șef la „British Magazine”, care a fost desemnat drept «fondatorul originar din Cambridge, al "Mișcării de la Oxford»". La 25 și 26 iulie, la prezbiteriul de la Hadleigh (Suffolk) s-a ținut o reuniune a
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
ale unor companii private. „Serviciul Maritim Român” a fost desființat la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, după ce URSS confiscă cele 16 vase de linie în posesia sa, și înlocuit printr-o întreprindere sovieto-română numită „Sovromtransport”, căreia sovieticii îi atribuiră două din navele confiscate: pachebotul „Transilvania” și vaporul mixt „Ardeal”. La rândul său compania „Sovromtransport” a fost integrată în 1954 în noua companie „Navrom”, înființată prin HCM 368 și aflată sub controlul exclusiv al statului român, cu sigla „NR” în
Flota comercială maritimă a României () [Corola-website/Science/320324_a_321653]
-
ortodoxe. Acest sinod a aprobat același canon al Noului Testament ca cel catolic, dar a aprobat un canon diferit în ce privește Vechiul Testament. Numai 8 din cele 27 de cărți din Noul Testament sunt în mod sigur scrise de autorii cărora le sunt atribuite, și anume șapte din epistolele pauline și Apocalipsa lui Ioan (care e cert scrisă de cineva numit Ioan, deși nu e clar cine era acel Ioan, de exemplu nu știm dacă era apostol). Cele șapte epistole sunt ortonime (adică numele
Apocrif () [Corola-website/Science/320332_a_321661]
-
e clar cine era acel Ioan, de exemplu nu știm dacă era apostol). Cele șapte epistole sunt ortonime (adică numele autorului este corect redat de tradiție), iar Apocalipsa este omonimă (adică scrisă de cineva care avea același nume cu autorul atribuit ei în mod tradițional). Restul sunt fie falsuri, fie false atribuiri, fie cărți a căror autenticitate nu este certă. Cărțile apocrife ale Vechiului Testament provin de la unii iudei care au compus astfel de cărți, pe care le atribuiau unor personaje
Apocrif () [Corola-website/Science/320332_a_321661]
-
cu autorul atribuit ei în mod tradițional). Restul sunt fie falsuri, fie false atribuiri, fie cărți a căror autenticitate nu este certă. Cărțile apocrife ale Vechiului Testament provin de la unii iudei care au compus astfel de cărți, pe care le atribuiau unor personaje din Sfânta Scriptură (regi sau profeți) pentru a le da autoritate. Printre aceste apocrife sunt: Pentru Noul Testament apar în sec. al II-lea „Evangheliile apocrife“. Cărțile apocrife, deși interesante prin conținutul lor, sunt totuși interzise de Biserică, unele
Apocrif () [Corola-website/Science/320332_a_321661]
-
Fapte, Epistole și Apocalipse apocrife ale Noului Testament, care au circulat în comunitățile creștine timpurii și s-au transmis de-a lungul timpului până în zilele noastre. Evangheliile apocrife păstrate sunt numeroase, în jur de 30, cu texte fluctuante. Ele sunt atribuite, în general, apostolilor lui Christos sau altor apropiați ai Săi. De fapt, scrierile sunt opera unor medii mai mult sau mai puțin eretice, de multe ori gnostice. Cele mai cunoscute Evanghelii apocrife sunt: În general autorii apocaliptici au încercat să
Apocrif () [Corola-website/Science/320332_a_321661]