50,991 matches
-
echilibrul materie - radiație. În acest articol sunt schițate argumentele lui Max Planck pentru formulele (1) și (2), urmărind cartea lui și articolele premergătoare și imediat ulterioare stabilirii formulei sale cunoscute. Aceasta este o completare ceva mai tehnică la articolul despre Formula lui Planck, dar accesibil oricărei persoane cu educație tehnico-matematică. Deși aceste dezvoltări au jucat un rol mare în apariția mecanicii cuantice, ele nu se găsesc în manuale și, datorită interesului lor istoric, este probabil că Wikipedia este un loc bun
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
de o singură funcție x(t), deplasarea sa de-a lungul „axei” sale. Emițând radiație, oscilatorul pierde energie, analog cu frecarea. Totuși, este o diferență: forța de frecare „obișnuită” este sau statică sau depinde cel mult de viteză (de exemplu formula lui Stokes pentru mișcarea unei sfere mici într-un lichid vîscos), dar o particula încărcată emite radiație numai când este "accelerată". O formulă scrisă în 1897 de către J.Larmor (Calculele lui Max Planck conduc la aceleași concluzii, dar sunt mai
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
o diferență: forța de frecare „obișnuită” este sau statică sau depinde cel mult de viteză (de exemplu formula lui Stokes pentru mișcarea unei sfere mici într-un lichid vîscos), dar o particula încărcată emite radiație numai când este "accelerată". O formulă scrisă în 1897 de către J.Larmor (Calculele lui Max Planck conduc la aceleași concluzii, dar sunt mai lungi) arată aceasta explicit: puterea radiată de o sarcină cu accelerația a este <br>formula 4 Drept consecință, dacă mișcarea este oscilatorie cu frecvența
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
aceleași concluzii, dar sunt mai lungi) arată aceasta explicit: puterea radiată de o sarcină cu accelerația a este <br>formula 4 Drept consecință, dacă mișcarea este oscilatorie cu frecvența ν și amplitudinea A:<br>formula 5 puterea medie radiată este dată de formula lui Hertz (1886):<br>formula 6 unde U este energia oscilatorului :<br>formula 7 Efectul radiației asupra mișcării oscilatorului poate fi reprodus de o forță suplimentară "F" :<br>formula 8 unde F reprezintă celelalte forțe (electrice, armonice, etc.) Variația energiei cinetice "W = m
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
mișcării oscilatorului poate fi reprodus de o forță suplimentară "F" :<br>formula 8 unde F reprezintă celelalte forțe (electrice, armonice, etc.) Variația energiei cinetice "W = m(dx/dt)/2" într-un timp t este :<br>formula 9 Estimăm acum aceeași mărime cu ajutorul formulei lui Larmor:<br>formula 10 Dacă mișcarea este periodică cu perioada T, primul termen se anulează la t=nT și deducem, comparând cele două ecuații de mai sus: <br>formula 11 Într-o primă aproximație se poate satisface această egalitate anulând paranteza
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
particulară a ecuației (A-L), și x(t) soluțiile ecuației omogene corespunzătoare celor două rădăcini complex conjugate λ. Derivând ambii membri ai acestei ecuații de două ori, exprimând pe C în funcție de x(t),dx/dt și folosind expresiile lor în formula pentru dx/dt obținem ecuația căutată:<br>formula 15 Coeficienții ecuației sunt corecți până la ordinul ε. Pentru a stabili ordinele de mărime, presupunem că E(t) are o dependență oscilatorie ("armonică") de timp, cu frecvența ω: "E(t) = Eexp(iωt)". Poate
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
ecuație a apărut o forță de frecare proporțională cu viteza:<br>formula 18 această forță reprezintă efectul radiației. Rata medie (dU/dt) de variație a energiei U a oscilatorului pe unitatea de timp grație acestui factor este: <br>formula 19 adică exact formula lui Hertz (H). este slab amortizat: pentru ω = 3×10(1/s) (corespunzător lungimii de undă a luminii roșii), γ este 5.4×10(1/s), ceea ce înseamnă că îi trebuie un timp de ca 2×10 secunde pentru a
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
mai mult detaliu funcția S(U) - și prin ea, funcția L(I) și astfel distribuția după frecvență a energiei în radiația corpului negru. Expresia corectă a lui S(U) a putut fi obținută numai prin comparație directă cu experiența (vezi Formula lui Planck). Scopul articolului este să prezinte în oarecare detaliu considerațiile fizice care au pregătit „descoperirea” cuantelor energetice. Este remarcabil rolul pe care l-a jucat aici termodinamica prin conceptul de entropie. Privind lucrurile de aproape, și realizând neclaritatea care
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
care domnea atunci (ale cărei urme există și în prezent) în interpretarea statistică a termodinamicii, se poate aprecia atât modul „aventuros” în care fizica înaintează, cât și drumul lung de calcule și aproximații care duce de la ecuațiile lui Maxwell la formule care să poată fi comparate cu experiența. Este credința remarcabilă a lui Planck că „simplitatea naturii” se ascunde în funcția care descrie entropia oscilatorilor (entropia calculată din formula lui Wien l-a întărit in aceasta), cuplată probabil cu neîncrederea în
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
lung de calcule și aproximații care duce de la ecuațiile lui Maxwell la formule care să poată fi comparate cu experiența. Este credința remarcabilă a lui Planck că „simplitatea naturii” se ascunde în funcția care descrie entropia oscilatorilor (entropia calculată din formula lui Wien l-a întărit in aceasta), cuplată probabil cu neîncrederea în dezvoltările contemporane ale mecanicii statistice (care ofereau o expresie pentru entropia unui sistem de oscilatori clasici în „slabă” interacție unul cu celălalt, fără un mecanism detaliat de interacție
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
După câteva încercări în formații de liceu, Gabriel Nacu formează în anul 1977, la Ateneul Tineretului din București, grupul de hard rock Harap-Alb, titulatura fiind inspirată de cunoscutul basm cult scris de Ion Creangă. La început Harap-Alb a activat în formula de trio, Nacu ocupându-se și de părțile vocale. Astfel, prima componentă îi reunea pe Gabriel Nacu (chitară, vocal), Anton Hașiaș (baș) și Nicky Dinescu (baterie). În 2007, Gabi Nacu declară pentru cotidianul "Jurnalul Național": După apariția trio-ului în
Harap-Alb (formație) () [Corola-website/Science/316760_a_318089]
-
noi, inspirate de celebra formație britanică Judas Priest, care era trupa lor preferată, idei care nu se potriveau muzical cu preferințele de atunci ale lui Nacu: The Police, Talking Heads, The Stranglers. Prin urmare, la începutul anului 1982, Nacu părăsește formulă Harap-Alb și se alătură lui Liviu Tudan în Roșu și Negru. Pentru chitarist va începe o cariera muzicală profesională, colaborând ulterior cu Voltaj, Sistem (trupa de jazz rock, unde este băsist), Riff, Valeriu Sterian și Compania de Sunet, Compact. Locul
Harap-Alb (formație) () [Corola-website/Science/316760_a_318089]
-
ulterior cu Voltaj, Sistem (trupa de jazz rock, unde este băsist), Riff, Valeriu Sterian și Compania de Sunet, Compact. Locul lui Nacu în Harap-Alb este luat de Criști „Porta” Marinescu, iar Doru „M.S.” Istudor devine liderul formației. Însă nici această formulă nu rezistă și Harap-Alb se scindează în două formații cu oarecare succes și de orientare similară: Jad și Icar. Astfel se încheie a doua perioadă de existență a grupului. În ianuarie 1998, bateristul Doru Istudor revine în România și reînființează
Harap-Alb (formație) () [Corola-website/Science/316760_a_318089]
-
și Harap-Alb se scindează în două formații cu oarecare succes și de orientare similară: Jad și Icar. Astfel se încheie a doua perioadă de existență a grupului. În ianuarie 1998, bateristul Doru Istudor revine în România și reînființează Harap-Alb, în formula: Dan „Cândoi” Tufan (vocal), Cristian Luca „Argintaru” (chitară), Criști „Porta” Marinescu (chitară), Ionuț Calota (baș) și Doru „M.S.” Istudor (tobe). După un timp, Criști Marinescu este înlocuit cu Marius Roșiu, fost component în formațiile Interval, Floare Albastră și Adi Manolovici
Harap-Alb (formație) () [Corola-website/Science/316760_a_318089]
-
era o superioară. Felul în care era numită aceasta era foarte curios. Călugărițele se înțelegeau să propună trei nume, între care alegerea definitivă se făcea în felul următor: cele trei nume erau scrise pe trei foi de hârtie asemănătoare, cu formula aceasta: "Doamne, Isuse Hristoase, tu care cunosti inimile, prin ajutorul Fecioarei omaculate, plină de grații, arată-te nouă, umilele tale servitoare, dacă crezi demnă de demnitatea de stareță pe cutare și pe cutare". Hârtiile, îndoite cu grijă, erau așezate pe
Irina Ducas () [Corola-website/Science/315014_a_316343]
-
15 tușe. În caz de egalitate se trage un minut de timp. Ținta finală este obținerea a 45 de puncte sau a celui mai bun scor în limita timpului alocat. Fiecare echipă include trei trăgători, și eventual o rezervă. În formula „releul italienește” (în ), fiecare trăgător îi întâlnește pe cei trei trăgători adverși: meciurile se trage în nouă relee a câte trei minute sau până scorul ajunge la un multiplu de 5. Astfel: În fața arbitrului se află aparatul de semnalizare, care
Scrimă () [Corola-website/Science/315045_a_316374]
-
și imaginare sunt variabile aleatoare independente și identic distribuite, cu o distribuție gaussiană. În acest caz, valoarea absolută a numărului complex are o distribuție Rayleigh. Distribuția și-a luat numele de la lordul Rayleigh. Densitatea de probabilitate Rayleigh este definită de formula pentru formula 2
Distribuția Rayleigh () [Corola-website/Science/315087_a_316416]
-
sportiv de lux superior, cu motorul cel mai puternic al modelului BMW al seriei „6”. Conceput și fabricat de BMW M GmbH din anul 2005, cu motorul V10, preluat de la mașina de curse folosită în anul 2005 de către echipa de formula 1 Williams. Automobilul are un motor V10 de 373 kw (507 CP), pe care îi ajunge la 7750 rotații pe minut. La 6100 rpm ajunge la cuplul maxim de 520 Nm. În testul revistei "sport auto", BMW-ul M6 Coupé
BMW M6 () [Corola-website/Science/315091_a_316420]
-
numită și "intensitatea radiației corpului negru". (1901) descrie explicit funcția I(λ,T): unde: Funcția I(λ,T) are dimensiunile unui flux energetic raportat la unitatea de lungime de undă, conform ecuației dimensionale: [I]=([Energie]/([Timp][Lungime]^2))/[Lungime]. Această formulă este pentru fizică de o importanță centrală nu numai pentru faptul că este "universală" și reproduce fidel toate observațiile experimentale, ci pentru că, în interpretarea ei, apare pentru prima oară ipoteza existenței unei "cuante de energie". Dezvoltarea în continuare a acestui
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
fizice. Tabelul de mai jos cuprinde simbolurile principalelor mărimi și constante fizice utilizate în prezentul articol cu unitățile lor de măsură în SI și CGS În acest articol sunt prezentate, dintr-o perspectivă istorică, argumentele care au condus la introducerea formulei lui Planck. O „deducere analitică” a formulei pe baza unor concepte de fizică clasică este imposibilă; este însă important de a înțelege ce considerente l-au condus pe Max Planck (o persoană cu vederi intelectuale conservatoare) să prezinte cuantele de
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
principalelor mărimi și constante fizice utilizate în prezentul articol cu unitățile lor de măsură în SI și CGS În acest articol sunt prezentate, dintr-o perspectivă istorică, argumentele care au condus la introducerea formulei lui Planck. O „deducere analitică” a formulei pe baza unor concepte de fizică clasică este imposibilă; este însă important de a înțelege ce considerente l-au condus pe Max Planck (o persoană cu vederi intelectuale conservatoare) să prezinte cuantele de energie—ceva nemaiîntâlnit până atunci— ca o
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
conceptual a fost făcut de Boltzmann: el identifică entropia termodinamică (până la o constantă) cu logaritmul numărului Ω de microstări accesibile moleculelor gazului atunci când parametrii exteriori sunt fixați (adică pentru o "macrostare" determinată). Forma celebră a acestei identificări este dată de formula: unde k este o constantă universală (constanta lui Boltzmann), relație care are o validitate care depășește cadrul teoriei cinetice. Un rezultat cunoscut al lui L.Boltzmann ("teorema H") este că—sub o ipoteză de "dezordine moleculară"—entropia S definită astfel
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
deplasare ale lui Wilhelm Wien, consecințe exacte ale principiului al doilea al termodinamicii și ale ecuațiilor lui Maxwell. După ele, funcția "I(λ, T)" are o formă cu totul specială: unde f este o funcție de o singură variabilă. Consecințele acestei formule au fost confirmate de măsurători. Pentru comparație cu articolele lui Max Planck, dacă se raportează fluxul energetic (cf.(1.1)) și la unitatea de frecvență ν = c/λ; atunci (2.3) devine: unde g este o funcție de o singură variabilă
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
de lungime de undă (sau de frecvență): și analog pentru u(ν,T). Inspirat de o lucrare (1888) a fizicianului rus V.A. Michelson (profesor de fizică la facultatea de meteorologie și agricultură din Moscova, Wien a propus (1896) o formulă pentru "I(λ, T)" care reproducea bine datele cunoscute și avea forma cerută de legile de deplasare (2.3): cu "C" și "A" constante. Funcția exponențială provine din distribuția maxwelliană a vitezelor și din ipoteza lui Michelson că perioada de
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
de deplasare (2.3): cu "C" și "A" constante. Funcția exponențială provine din distribuția maxwelliană a vitezelor și din ipoteza lui Michelson că perioada de oscilație a dipolului electric molecular este legată de viteza moleculei. Deși argumentația fizică pentru această formulă este aparent neconvingătoare, ea a jucat un rol esențial în descoperirea cuantelor. O definiție naturală a densității spațiale pe unitatea de frecvență a entropiei s(u,ν) a „radiației corpului negru” se obține din relația termodinamică: unde T(u,ν
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]