51,462 matches
-
de acțiune parentală, care se organizează în jurul următoarelor axe: restricție-toleranță, angajament-detașare, dependență-autonomie, respingere-acceptare (Pourtois, 1978, apud Sălăvăstru, D., 2010, p. 165). Prin combinarea a două variabile, control parental - suport parental se pot identifica, în literatura de specialitate, trei stiluri educative: stilul permisiv, stilul autoritar și stilul „autorizat”. Stilul permisiv se caracterizează printr-un nivel scăzut al controlului parental și printr-un nivel ridicat al susținerii. Copilului îi sunt impuse puține norme de conduită și puține responsabilități, în schimb părinții se străduiesc
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mirela-Anca Bălănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93071]
-
parentală, care se organizează în jurul următoarelor axe: restricție-toleranță, angajament-detașare, dependență-autonomie, respingere-acceptare (Pourtois, 1978, apud Sălăvăstru, D., 2010, p. 165). Prin combinarea a două variabile, control parental - suport parental se pot identifica, în literatura de specialitate, trei stiluri educative: stilul permisiv, stilul autoritar și stilul „autorizat”. Stilul permisiv se caracterizează printr-un nivel scăzut al controlului parental și printr-un nivel ridicat al susținerii. Copilului îi sunt impuse puține norme de conduită și puține responsabilități, în schimb părinții se străduiesc să înțeleagă
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mirela-Anca Bălănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93071]
-
organizează în jurul următoarelor axe: restricție-toleranță, angajament-detașare, dependență-autonomie, respingere-acceptare (Pourtois, 1978, apud Sălăvăstru, D., 2010, p. 165). Prin combinarea a două variabile, control parental - suport parental se pot identifica, în literatura de specialitate, trei stiluri educative: stilul permisiv, stilul autoritar și stilul „autorizat”. Stilul permisiv se caracterizează printr-un nivel scăzut al controlului parental și printr-un nivel ridicat al susținerii. Copilului îi sunt impuse puține norme de conduită și puține responsabilități, în schimb părinții se străduiesc să înțeleagă și să răspundă
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mirela-Anca Bălănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93071]
-
următoarelor axe: restricție-toleranță, angajament-detașare, dependență-autonomie, respingere-acceptare (Pourtois, 1978, apud Sălăvăstru, D., 2010, p. 165). Prin combinarea a două variabile, control parental - suport parental se pot identifica, în literatura de specialitate, trei stiluri educative: stilul permisiv, stilul autoritar și stilul „autorizat”. Stilul permisiv se caracterizează printr-un nivel scăzut al controlului parental și printr-un nivel ridicat al susținerii. Copilului îi sunt impuse puține norme de conduită și puține responsabilități, în schimb părinții se străduiesc să înțeleagă și să răspundă nevoilor copilului
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mirela-Anca Bălănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93071]
-
să înțeleagă și să răspundă nevoilor copilului (Sălăvăstru, D., 2010, p.165). Procedând într-o astfel de manieră nu rezultă în nici un caz că cei implicați au înțeles foarte bine ce înseamnă să fii un bun părinte. Părinții care adoptă stilul permisiv sunt total de acord cu nevoile de dezvoltare și emoționale ale copiilor lor, dar au dificultăți în stabilirea de limite ferme. Ceea ce-i caracterizează în mod evident pe aceștia este faptul că sunt inconsecvenți. Ora de culcare este 19
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mirela-Anca Bălănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93071]
-
cameră, să ducem gunoiul, să vorbim respectuos cu bătrânii). Iar când făcea o boroboață Îspărgea un geam, se lua la bătaie cu alt copil), nu era tras la răspundere. Poate că el plătește acum prețul greșelilor făcute de părinții săi”. Stilul autoritar asociază un nivel înalt al controlului cu o slabă susținere a activității copilului. Acestuia i se impun principii și reguli de conduită inviolabile conforme cu valorile pe care părinții le transmit sistematic: muncă, ordine, disciplină, autoritate (Sălăvăstru, D., 2010
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mirela-Anca Bălănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93071]
-
aplicate conduitei opozante timpurii asigură formarea comportamentului agresiv viitor prin intermediul creșterii interacțiunilor coercitive dintre părinți și copii. La intrarea în școală, din păcate, acest „tipar” comportamental de neascultare, nesupunere și agresivitate va fi extins de copil și la mediul școlar. Stilul autorizat îmbină controlul sistematic cu un nivel înalt al suportului parental. Părinții formulează reguli și controlează respectarea lor, dar nu le impun ci le discută cu copii, la nivelul de înțelegere al acestora, explicându-le rațiunile pentru care regulile trebuie
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mirela-Anca Bălănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93071]
-
și controlează respectarea lor, dar nu le impun ci le discută cu copii, la nivelul de înțelegere al acestora, explicându-le rațiunile pentru care regulile trebuie respectate și situațiile în care acestea se aplică (Sălăvăstru, D., 2010, p.166). Acest stil combină în mod nuanțat, într-o manieră flexibilă, afecțiunea și susținerea parentală Îîncurajări, sfaturi, recompense) a activității copilului sub toate aspectele ei, cu controlul acestei activități, formularea unor norme clare și ferme de conduită în interiorul, respectiv în afara familiei, cu asimilarea
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mirela-Anca Bălănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93071]
-
asemenea, existența unor cadre și reguli, știute și respectate atât de părinți cât și de copii, dau copilului un sentiment de siguranță și îl pregătesc pentru mai târziu când va trebui să se supună autorității (profesori, șefi etc). La baza stilului „autorizat” se conturează un set de credințe parentale precum: - părinții prezintă răul și binele cu propriile cuvinte și fapte;disciplina e diferită de pedeapsă; - blamarea copilului nu este acceptată; - consecințele sunt inevitabile, iar uneori există și frustrare ;copiii au nevoie
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mirela-Anca Bălănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93071]
-
și respectul copilului. „Regula de aur” este să-i tratezi pe alții așa cum ai fi vrut să te trateze ei pe tine și să valorizezi omul. De-a lungul timpului, studiile au demonstrat că acei părinți care adoptă un asemenea stil educativ în propria familie au mari șanse de a avea copii responsabili în ceea ce fac, independenți și echilibrați, copii ce dezvoltă totodată sentimente sincere și profunde față de tot ceea ce poate fi susbsumat conceptului de „familie adevărată”. Trebuie să precizăm că
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mirela-Anca Bălănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93071]
-
e de inspirație foucauldiană 246 din moment ce conceptul e împrumutat de la istoricul francez. Între White și Foucault au loc schimburi mutuale de idei și de concepte: "strategii discursive", "tehnici narative" la White sau "tehnici enunțiative", "practici și formațiuni discursive" la Foucault. Stilul retorico-persuasiv și formalist-structuralist din Metahistory (1973) este greu de regăsit în următoarele trei volume de eseuri, denumite Tropics of Discourse (1978), The Content of the Form (1987) și Figural Realism (1999), în ciuda enunțurilor retorice, hiper-critice și a omniprezenței "ismelor" acest
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
păstrat, iar în anul 1865 Pantazi Ghica încearcă, fără succes, să scoată o nouă serie. Ușurința la scris a redactorului și-a găsit un bun câmp de acțiune în P. Se critică hotărârile administrației, se parodiază discuțiile din Cameră sau stilul gazetarilor adverși. Umorul, cam greoi, rezultă mai ales din calambururi și din stâlcirea numelor proprii, dar se apelează și la caricaturizarea excesivă, cu referiri la defectele fizice, reale sau imaginare, ale celor vizați. Cronici, glume, varietăți umoristice, un „consiliu al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288601_a_289930]
-
cu ochiuri mici de plasă”), Mircea Nedelciu („Un talent într-adevăr de excepție în proza momentului”). Alcătuite mai ales din proze scurte, scrierile lui P. etalează variate procedee (palimpsest, intertextualitate, autoreferențialitate, introspecție), adaptate cu ingeniozitate situațiilor-context și transpuse într-un stil plin de naturalețe epică. Tematica aleasă, definită în general de patru coordonate - ratarea, vinovăția, moartea, însingurarea -, nu conduce spre recurențe obositoare, prozatorul având capacitatea de a prezenta de fiecare dată câte un nou aspect al conflictelor ce jalonează existența. Preocuparea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288791_a_290120]
-
Cioran și plimbări cu Monica Lovinescu etc. Distanța aristocratică și comentariul acid caracterizează multe comentarii ale memorialistei. La dineul pentru Eliade, doctor honoris causa la Sorbona, diarista remarcă: „Toată seara, nota pariziană s-a pierdut în concertul de adulații în stil românesc, cu care cei prezenți îi înconjoară pe cei mari”, tot atunci sesizează „noua atitudine românofilă” a lui Eugen Ionescu, care, evocând timpul când împreună cu Eliade și Cioran inaugurau o generație, declara: „Dacă România nu ar fi fost o țară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289963_a_291292]
-
nu o susținea totuși, optând pentru o atitudine mai moderată. B. s-a manifestat în literatură - cu totul sporadic - de foarte tânăr; a debutat în „Femeia română”, revista Mariei Flechtenmacher, în octombrie 1878, cu poezii sentimental-declamatoare, lipsite de har, în stilul dulceag-lăcrimos al epocii. Ceva mai inspirat s-a dovedit a fi în publicistica umoristică, revista antibrătienistă „Ghiță Berbecu” (1887-1889), la care a scris, nefiind lipsită de haz. I s-a jucat, la Teatrul Național din București, la începutul anului 1889
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285518_a_286847]
-
în 1962, cu un studiu despre metaforă, în „Cahiers de linguistique théorique et appliquée”. Publică numeroase eseuri, în special în „Secolul 20”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Ramuri”, „România literară”, paralel cu mai multe contribuții în „Studii și cercetări de lingvistică” „Lingua e stile”, „Revue roumaine de linguistique”. Scrie capitolul Limba și stilul lui Macedonski în Istoria limbii române literare (II, 1969). Semnează studii substanțiale despre parodie, grotesc, realism, comentarii pe marginea poeticii și stilisticii moderne, precum și analize formaliste sofisticate ale dramelor lui Racine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
de linguistique théorique et appliquée”. Publică numeroase eseuri, în special în „Secolul 20”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Ramuri”, „România literară”, paralel cu mai multe contribuții în „Studii și cercetări de lingvistică” „Lingua e stile”, „Revue roumaine de linguistique”. Scrie capitolul Limba și stilul lui Macedonski în Istoria limbii române literare (II, 1969). Semnează studii substanțiale despre parodie, grotesc, realism, comentarii pe marginea poeticii și stilisticii moderne, precum și analize formaliste sofisticate ale dramelor lui Racine, trădând un interes constant pentru clasicism, care va rodi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
el rezolvați., Exerciții el matematică a două rezolvat la. Semantica este strâns legată de gramatică. Vocabularul, extrem de sărac - câteva sute de cuvinte, poate fi un alt motiv pentru care surdul va înțelege foarte greu sau nu va înțelege figurile de stil (inversiunea va trece neobservată dacă nu și-a însușit foarte corect cunoștințele despre topică). Tot din aceste motive, elevul surd nu va reuși decât cu deosebite eforturi să scrie o compunere simplă de jumătate de pagină, la nivelul unui elev
Ora de limba rom?n? la clasa cu elevi deficien?i de auz by Adina Cr?escu [Corola-publishinghouse/Science/84016_a_85341]
-
unei Schițe de fenomenologie poetică, al cărei cel mai interesant capitol, intitulat Declinul metaforei, a stârnit vii dezbateri în epocă, prefigurând atitudini lirice ulterioare. „Intrată sub zodia facilității și desuetudinii”, spune autorul, metafora este un simplu „ornament”, un „element al stilului”, de care poezia poate să se lipsească fără pierderi majore. Coerența însăși a poeziei fiind „de tip metaforic”, efortul poetului trebuie îndreptat către asocierea contrastantă a cuvintelor, ale căror ciocniri „neașteptate” pot duce la efecte literare spectaculoase. După cum s-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
marilor modele. El însuși, ca om, trecea până de curând printre noi ca un prinț exilat, abstras și melancolic, de o melancolie puțin studiată, voievodală. Am avut sentimentul, citindu-l și observându-l de la distanță, că poetul își construise un stil al personalității și se identificase, în cele din urmă, în viață și poezie, cu el. A. E. Baconsky rămâne prin modul de a fi și de a scrie una dintre figurile cele mai originale ale literaturii postbelice. EUGEN SIMION SCRIERI
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
11), avertizând că Dumnezeu va distruge templul. Clasa conducătoare a preoților, scribii și bătrânii trebuie să se fi simțit profund jigniți de critica și cuvintele ofensatoare ale lui Isus. Josephus Flavius ne confirmă că cel care rostea omilii înflăcărate în stilul Ier 7 își punea viața în pericol. El ne dă exemplul unui anume Isus, fiul lui Anania, care începând cu anul 62, profețea pieirea cetății Ierusalimului și a faimosului său templu. Ca și Isus din Nazaret, Isus ben Anania, aflându
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
frumusețea construcției din Getica va fi mereu admirată: măreția olimpiană a lui Zalmoxis, distincția sacerdoților săi, hărnicia, tenacitatea, austeritatea spartană a dacilor, „cei mai viteji și mai drepți dintre traci” după Herodot. După cum va fi neîncetat apreciată limpezimea gândirii, noblețea stilului, clasicismul structural al autorului. Adevărate creații literare sunt eseurile lui P. Volumul Idei și forme istorice (1920) însumează patru studii de filosofia istoriei, unele cuprinzând pagini cu inflexiuni poematice, iar în Memoriale (1923) se află poeme în toată puterea cuvântului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
concluzii, îndatorate și unele și celelalte stoicilor, în special lui Marc Aureliu, căruia istoricul i-a și consacrat un studiu, concepția lui P. este profund personală în accente, în articulațiile interioare, în vibrația inefabilă a ideii. Modalitatea argumentării, temperatura opiniilor, stilul sunt ale unui cărturar modern în care s-a întrupat un înțelept din Hellada. Gânditorul se exprimă sacerdotal, frazele au o cadență gravă, unele sunt versete, tonul general este poematic, dialogurile - căci uneori P. își ordonează ideile în chip de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
și Premiul de Stat (1949). Cunoscut îndeobște în critica literară drept poetul cel mai plin de surprize, un boem subțire printre cărți și un intelectual de rasă în viață, P. apare astăzi ca o structură omogenă, în ciuda diversității derutante a stilurilor exersate. În universul său liric el este în esență un frondeur mereu egal cu sine, apropiat când de Walt Whitman, când de Ion Barbu, când de Giuseppe Ungaretti, de García Lorca sau de cântecul lăutăresc. Debutează editorial târziu, iar Cântice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
uneori, umilă altă dată, fantastă sau naturalistă. O atare „artă poetică” urmărește în fond o democratizare absolută a universului poetic: la nivelul limbajului propriu-zis, al temelor, al atitudinii față de ele. Vizate sunt aici în primul rând sentimentalismul minor, purismul, intimismul. Stilul adresativ liber șochează, bruschează „bunul-simț”. Violența este nelimitată. Lira „stiliștilor” îi pare lui P. „foanfă” și „rablagită”, aceștia sunt niște „maimuțoi”, „marțafoi”. Umanismul invocat teoretic are o solidă acoperire estetică. Tematica însăși e grandioasă. Este cântată în general germinația universală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]