158 matches
-
zis că nici n-o să fie vreodată... - Să-l întrebăm data viitoare. Anatol s-a convins încă o dată că s-a născut fie prea devreme, fie prea târziu, nu știe exact, oricum într-un timp decăzut, deteriorat de experimentele ăstora, îmbâcsit, într-o lume care trebuie trezită din letargie, zgâlțâită, plesnită peste buci cu nuiaua cunoașterii. Da, teoria lui încă nu poate fi dezvăluită în întregime, nu a venit momentul. *** La Anatol, ușa e întotdeauna deschisă. Nu fură nimeni cărți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
un albastru intens. Dormitorul Primului Eric Sanderson. Te-am găsit, mi-am spus, te-am regăsit. Am traversat încăperea și m-am urcat pe pat, îngenunchind ca să pot ajunge la cărțile de pe raft. — Prea bine, Eric, am rostit în aerul îmbâcsit, nemișcat. Am ajuns aici, așa cum ai vrut, numai că totu-i dat peste cap și prietenul tău, doctorul, mă urăște, așa c-o să trebuiască să-mi dai o mână de ajutor. Pe când le frunzăream, cărțile ridicau în aer nori de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
aia. Ai înțeles? — Sigur. Bine. — Așa. Scăpat de griji, porni spre ieșire. — Așa. Tu vezi de asta și noi o să ne ocupăm de ambarcațiune. Mi-am ridicat gulerul hainei. Acum, că eram singur, aerul părea rece, încărcat de gânduri și îmbâcsit. Încăperea goală mirosea vag a covoare ridicate și-a fabrici abandonate. Era liniște, pașii mei scoțând bufnituri surde pe metrii nesfârșiți ai podelei de ciment. Numai că nu eram tocmai singur, nu-i așa? Ei bine, mă bucur că nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
jos, să te împiedici și să cazi în nas, începu să recapituleze. Apropie ușa cu mare grijă și o închise fără să facă nici cel mai mic zgomot. Răsuflă ușurat și, cînd în sfîrșit începu să respire normal, simți aerul îmbîcsit, putoarea din jur făcută de mirosurile amestecate de mîncare, băutură, parfumuri, rufe murdare și igrasie care veneau de peste tot, din baie, bucătărie, sufragerie, pereți, aerisiri și conducte. Cum e posibil să trăiești într-o gunoiște ca asta, începu să-și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
dîndu-și seama că adormise îmbrăcat, simțind o amorțeală în tot trupul, făcînd cîțiva pași leneși în lungul holului, oprindu se în pragul sufrageriei. N-au fost în stare nici măcar să-și adune mizeriile înainte să plece, începe să adulmece aerul îmbîcsit al încăperii, să-și plimbe ochii peste scrumierele pline de chiștoace, ziarele împrăștiate prin toate colțurile, scaunele și fotoliile făcute vraiște, sticlele și paharele răsturnate pe jos. — Alo, alo? Dacă nici de data asta nu răspunde o las baltă, zice
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
loc cît mai bun din care lumina să poată umple toată nava. Se simți brusc animat de simțul răspunderii pe care-l avusese întotdeauna foarte dezvoltat, acum e momentul să-ți schimbi ceva în propria atitudine, își spuse adulmecînd aerul îmbîcsit din jur, gîndindu-se la ce le-o fi trecut celorlalți prin cap cînd el a început să dea semne de panică. Dacă la ora asta e considerat doar un laș, sau mai rău, un dezinteresat care n-a făcut altceva
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
jigodie trădătoare, scrîșni Roja din dinți, simțind un frison de gheață străbătîndu-l din creștet pînă în tălpi. Te împiedici în stative, ești orbit de reflectoarele din tavan, ți se încîlcesc picioarele printre cabluri, cordoane, fire de microfon, inspiri adînc aerul îmbîcsit, putoarea de nădușeală, dacă te-ai descurcat și-ai reușit să ajungi pînă aici, n-ar fi cea mai mare prostie să te lași păgubaș tocmai acum? Lasă-te convins, ascultă-le gogomăniile, urmărește-le stresul, vînzoleala, privește-i cum
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cârciumă a lui Tănase avea acum o firmă nouă deasupra ușii de la intrare și fațada văruită proaspăt în galben căcăniu. În semiobscuritatea dinăuntru se vedeau câțiva clienți pe la mese, cu halbele de bere în față, și plutea un miros acru, îmbâcsit, de crâșmă ordinară. Nici pe vremea lui Tănase nu era un local select, dar măcar era mai primitor. Ticu o apucă spre dreapta și îl duse pe fratele său aproximativ la aceeași masă, unde stătuseră ultima dată când le călcase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cam cum ne-a învățat Campionatul Mondial în ultimul timp. După o lebădă neagră ne-a trecut prin fața ochilor un cîrd de două rațe cîrcălite și șchioape: Chile - Australia și Columbia - Grecia. Au fost două meciuri mediocre, cu multe faze îmbîcsite, meciuri la care ne-am chinuit să ne menținem concentrarea și mulți dintre noi au cedat ispitei celuilalt ecran, al calculatorului, cu două degete ținînd legătura cu mediul online și doar cu coada ochiului urmărind ce se întîmplă pe ecran
Cronica lui Turambar. Mirel Palada comentează pentru Editura DCNEWS meciurile de la CM 2014: "După lebăda neagră, un cîrd de rațe șchioape" by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/73939_a_75264]
-
bună, muritorilor, somnul o să vă facă să uitați de toate necazurile»/ - spuse norul șaptezeci și acceleră viteza către apus/ «Noapte bună, ceasuri ale mizeriei, somnul va așterne în sufletele noastre/ cea mai reală iluzie» - spuse norul șaptezeci ocolind o câmpie/ îmbâcsită cu îngrășăminte chimice și năpădită de alienate culturi cerealiere” (p. 282). Un răspuns riguros e greu de dat, mai cu seamă că poemele, nedatate, subîntind o perioadă de două decenii (din 1972 până în 1993). Aceste secvențe ar fi putut fi
Monoran, plutonicul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2896_a_4221]
-
a cuprins Troilus și Cresida, Liniștea comuniștilor și Biblioteca. Dicționar de folosit, trei montări ale lui Luca Ronconi, Noua ordine a lumii de Harold Pinter, în regia lui Roger Planchon, un text confuz, nestructurat, o punere în scenă atît de îmbîcsită și atît de prost jucată, un gen de teatru care am crezut că a murit de mult... Tot la Torino s-a mai acordat un premiu pentru noua expresie teatrală, să-i spunem, aflat la cea de-a opta ediție
Torino, mon amour by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10769_a_12094]
-
după legea din 1896 (legea lui Poni), completat cu mai multe amendamente de Spiru Haret. Trebuie susă că prevederile acestor legi (obligativitatea învățământului de 4 ani și gratuitatea) se loveau de mari lipsuri materiale la care se adăuga o concepție îmbâcsită, aș spune reacționară, din partea 262 celor care ar fi trebuit să pună legea în aplicare: proprietarii locului și organele comunale. Nu se poate însă generaliza: au fost și cazuri de excepție, și școala Lunca se numără printre acestea. Gospodăria țărănească
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
vreme am plecat. Stroeve se ducea acasă la cină și eu mi-am propus să găsesc un doctor să-l aduc să-l vadă pe Strickland. Dar de îndată ce am coborât în stradă, simțind aerul atât de proaspăt după mansarda aceea îmbâcsită, olandezul m-a implorat să vin imediat la atelierul lui. Avea un plan pe care n-a vrut să mi-l dezvăluie, dar insista că e necesar să-l însoțesc. Întrucât nu socoteam că un doctor ar fi putut face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
o zi uscată de septembrie, Amory a sosit la Princeton și s-a amestecat În mulțimea de studenți care umpleau străzile. I se părea o modalitate prostească de a-și Începe anii mari - să petreacă dimineața patru ore În sala Îmbâcsită a clădirii Îndrumătorilor, Îmbibându-se cu plictiseala infinită a secțiunilor conice. Domnul Rooney, codoșul acestei plictiseli, conducea seminarul, fumând nenumărate țigări Pall Mall În timp ce desena diagrame și rezolva ecuații de la șase dimineața până la miezul nopții. — Na, Langueduc, dacă aș folosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ca să fie lăsat în pace. Tăcu, strâmbându-se în mod exagerat, de o durere imaginară și întorcându-și privirea mată în cu totul altă parte. - Se face că plouă, șefu... - auzi Solomon din nou, vocea pițigăiată a castratului, sfredelind aerul îmbâcsit de fumul apetisant, venit de la grătare. - Lăsa-ți-l că-i beteag... - completă vocea răgușită, pe care o auzise și la tarabă. - Beteag pe mama dracului - mârâi alt hăndrălău, cel cu un picior de lemn, de undeva, din spatele lui Solomon
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
pământului numai ca să le facă clienților din mall, un fel de bolnavi aflați la cumpărături, viața mai bună. În sfârșit, marele atu al acestui mall e că, orice s-ar zice, poate scoate oricând clientul din stereotip, din acea proză îmbâcsită a supermarketului de la suprafață. Îl provoacă la adevărata lectură. Cine ar crede că în mallul din subsol ar găsi panică vrac sau stres vrac se înșeală. Tot așa, cine crede că ar găsi greață vrac sau chiar iubire vrac, se
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
Acasă > Poeme > Răsfrângere > PRIN NISIPURI AMARE ȘI UITĂRI Autor: Gabriela Rusu Publicat în: Ediția nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Prin nisipuri amare și uitări Durerile îmi inundau memoria îmbâcsita Cu umbrele unui vis bizantin ... Creierul găurit de așchiile trădării Își rostogolea căderea în destin . Ziua își apunea genele în gânduri străine, Când în unde cenușii și agitate Când fericirea își stingea lumină , Trasata de cercurile grii . Trebuia să purtăm
PRIN NISIPURI AMARE SI UITARI de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362535_a_363864]
-
pe unde o să scoți cămașade vor veni să te ia chiar la noapte? Nu-mi pasă dacă vor veni în noaptea această... XXIX. FUGĂ ZEULUI, de Răul Bâz, publicat în Ediția nr. 1309 din 01 august 2014. Sunt un aparat îmbâcsit, aproape gripat, obosit. Aparat de zbor bondăresc, zumzăind ușor și livresc. Din mine ies fire, antene, cu vârf subțire, perene. Am multe butoane, rotite, mufe și banane, chichițe. Toate-s neunse, coșcovite, adânc pătrunse de termite. Dau să pornesc, iau
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
din centru am scris poezia de mai jos: Dimineață după dimineață Orașul mestecă gânditor străzile ce păstrează urma călcâiului tău. Guguștucii vin la ferestre ciugulind cea mai rămas după atâtea gânduri risipite ... doi nuci joacă tenis cu semințele în spatele curții îmbâcsită cu iluzii stau după ușa dimineții ca motanul ce-și pândește pasărea și mă simt gardianul care și-a uitat zâmbetul dincolo de gratii dimineață după dimineață zidesc în central orașului catedrale de speranțe în care guguștucii vin să-și amintească
TIMIŞOARA, ORAŞUL MULTICULTURAL ŞI LIANTUL CONVIEŢUIRII PAŞNICE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349406_a_350735]
-
Acasa > Literatura > Proza > PROFESORUL DIN POSMUȘ Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 2048 din 09 august 2016 Toate Articolele Autorului - În memoria lui Cheșu - Cerasela este vânzătoare într-o agenție Loto Pronosport. Spațiul mic și îmbâcsit în care își petrece zilnic mai multe ore decât acasă, nu i se pare tocmai potrivit pentru a purta denumirea de agenție, dar atunci când este întrebată unde lucrează, nu uită să precizeze că este vorba despre o agenție și nu
PROFESORUL DIN POSMUŞ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365223_a_366552]
-
De câțiva ani încoace, mă gândesc de multe ori dacă este imperios necesar să ies pe stradă. Fețe împovărate, limbaj colocvial-argotic, umor licențios, comportamente discutabile (adesea, patologice), superficialitate relațională, inerția salutului cu cei cunoscuți, răzvrătiri populare, mizerie pe străzi, aer îmbâcsit... Da, îmi trebuia o îndeletnicire echilibrantă. Eu și sinele meu aveam nevoie de asta. Că scriu de când am învățat să buchisesc abecedarul, sună a clișeu. Scriu când cred că am ceva care merită să fie consemnat, scriu după ce-am
TAINA SCRISULUI (17) – SCRISUL MĂ FERICEŞTE de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365577_a_366906]
-
cu care Georgeta Resteman descrie atmosfera avem o palidă imagine despre locul în care se află. Elegantă, ea dă doar câteva tușe cenușii descrierii, devenind astfel puțin subiectivă. Asta fiindcă, se știe deja, acest terminal este cel mai murdar, sufocant, îmbâcsit și, împotriva unor aparențe, lipsit de securitate, din întreaga lume civilizată. Oricum, autoarea trece peste micile neplăceri și, cu gândul la fiica rezidentă de mai mulți ani în Cipru, ajunge la destinație. Revederea este așa cum ne așteptăm, emoționantă, fiica și
CIPRU, FASCINANTA POEZIE A MILENIILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345586_a_346915]
-
rămâi în viața ta,măgărițo! În Taiwan era noapte, iar la noi, la noi nu mai știu ce oră era. Stăteam pe scaun în bucătărie, și mă uitam la mormanul de vase din chiuvetă, la sacii de gunoi, la scrumiera îmbâcsita de mucuri de acum două săptămâni. La poza cu el de pe masă. Ce să iau? Unde să plec? Vasele murdare? Ce să fac cu ele ? De sus din colț, niște îngeri sau sfinți ce or fi fost, se uitau la
MĂ AŞTEAPTĂ PORTARUL de MIHAELA FARCA în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356853_a_358182]
-
Tot în unul din locurile depărtate trăiește artistul cyprian Tokoudogba, la Abomey din Beniu. Totacolo se află și Romuald Hazoume. Descoperirea unor opere negre de mare valoare artistică, este un lucrudeosebit.Sculpturile acestora ajung în Europa pline de insecte, adesea îmbâcsite deciuperci. Din cauza umidității, pânzele cu care sunt învăluite se usucă șisculpturile sunt lovite. Hazardul, dar și bucuria a fost să se găsească princolecțiile europene de artă occidentală. Adesea am auzit spunându-se : aceasta e tipică, e agreabilă; alteori :,,eartă de
ARTA AFRICANA 2 de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/347121_a_348450]
-
te fac să-ți ceri scuze când treci pe lângă oameni că-i poluezi fonic. Așa a început aventura noastră, om și bicicletă, cu o Lupită scârțâindă și o Andra dornică să contribuie cât mai puțin la îmbâcsirea unui oraș deja îmbâcsit. La început, ne-a fost greu. Portiere deschise în față, scuturi împotriva bătrânei doamne, șoferi agresivi, Domnișoară, fetele drăguțe merg pe totuar, nu pe șosea!, mașini mai apropiate de paltonul meu decât paltonul de corp, pietoni neatenți pe după autobuz, gata
Cea mai frumoasă bicicletă din lume () [Corola-blog/BlogPost/338698_a_340027]