160 matches
-
De câțiva ani încoace, mă gândesc de multe ori dacă este imperios necesar să ies pe stradă. Fețe împovărate, limbaj colocvial-argotic, umor licențios, comportamente discutabile (adesea, patologice), superficialitate relațională, inerția salutului cu cei cunoscuți, răzvrătiri populare, mizerie pe străzi, aer îmbâcsit... Da, îmi trebuia o îndeletnicire echilibrantă. Eu și sinele meu aveam nevoie de asta. Că scriu de când am învățat să buchisesc abecedarul, sună a clișeu. Scriu când cred că am ceva care merită să fie consemnat, scriu după ce-am
TAINA SCRISULUI (17) – SCRISUL MĂ FERICEŞTE de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 by http://confluente.ro/Daniela_gifu_taina_scrisului_17_daniela_gifu_1344345675.html [Corola-blog/BlogPost/365577_a_366906]
-
Acasa > Literatura > Proza > PROFESORUL DIN POSMUȘ Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 2048 din 09 august 2016 Toate Articolele Autorului - În memoria lui Cheșu - Cerasela este vânzătoare într-o agenție Loto Pronosport. Spațiul mic și îmbâcsit în care își petrece zilnic mai multe ore decât acasă, nu i se pare tocmai potrivit pentru a purta denumirea de agenție, dar atunci când este întrebată unde lucrează, nu uită să precizeze că este vorba despre o agenție și nu
PROFESORUL DIN POSMUŞ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1470740492.html [Corola-blog/BlogPost/365223_a_366552]
-
de Asociația “Salvați Delta - AC” împreună cu Coca-Cola HBC, Ministerul Mediului și Comisia Internațională pentru protecția fluviului Dunărea. Dacă vreți clipurile pe mail, scrieți pe office@salvatidelta.ro [youtube=http://www.youtube.com/watch?v=6TajKRlaDJg] Am recunoscut acest peisaj - apa îmbâcsita și plină de pet-uri; Văd Dunărea așa mereu și mă întreb dacă pot face ceva. Poate mai mult decât să admir inițiativa voastră cu filmulețele. Există ceva dincolo de aceste imagini? Asociația voastră se axează numai pe salvarea Deltei sau
Ziua Dunarii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82960_a_84285]
-
de poveste, de ceea ce este sau de ceea ce ți-ai dori tu să fie. Recunosc că sunt înnebunita după cuvinte, la fel cum recunosc că de foarte mult timp nu mai sunt îndrăgostită de acest București veșnic gri, murdar, comunist, îmbâcsit. În mod cert, relația mea cu Bucureștiul se metine din două motive: obișnuință și prietenii.Este o relație care ar fi trebuit să se termine în momentul în care am constatat că există locuri pe pământ în care presiunea societății
Bucurenci + Bucureşti = LOVE by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82902_a_84227]
-
al direcției și al - piuliței de direcție ; - uzura angrenajului . Manevrarea volanului necesită un efort mare Ulei insuficient în circuitul servodirecției ; Aer în circuitul servoitul servodirecției ; Antrenarea pompei de înnaltă presiune este necorespunzătoare ; Pompa de ulei de înnaltă presiune -uzată ; Filtrul îmbîcsit , conducte obturate, furtunuri strangulate ; Supapele de comandă uzate Etanșărele interioare din servodirecție sunt deteriorate Inelele de etanșare de pe blocul supape sunt defecte Direcția funcționează greu numai la viraj stânga, respective dreapta Inele de etanșare interioare sunt deteriorate Supalele de comandă
Servomecanism hidraulic () [Corola-website/Science/313045_a_314374]
-
sau "Cel necinstit la inimă"), de slabe (artistul foamei), de grase (Brunelda, grasul din "Descrierea unei lupte") sau de-a dreptul animalizate (Gregor Samsa) populează frecvent proza lui Kafka. De o atenție sporită se bucură și spațiile lipsite de aer, îmbâcsite, cum este podul unde se desfășoară primul interogatoriu al lui Josef K. Conform lui Gilman, în "Metamorfoza", scriitorul anticipează modul cum naziștii i-au etichetat pe evrei: « paraziți ai umanității » ("Ungeziefer der Menschheit"). De asemenea, un alt episod important din
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
un interogatoriu în sala de judecată și o pedeapsă cu moartea. Considerându-se complet nevinovat, eroul întreprinde prea puține măsuri pentru a contracara amploarea procesului, cu toate că procedurile legale îi îngăduie un grad sporit de libertate. În timpul primei audieri din podul îmbâcsit al unui imobil, Josef K. se dezlănțuie într-o tiradă ce îi va fi defavorabilă, împotriva metodelor dezonorante și absurde ale justiției. Abia mai târziu, la insistențele unchiului Karl, îl angajează ca avocat pe domnul Huld, un fanfaron de o
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
din 1604, cunoscută de asemenea ca și "textul A" și versiunea (in-quatro) din 1616 sau "textul B". Se crede că textul A este textul cel mai reprezentativ din opera lui Marlowe și se crede că a fost scos din hârtiile îmbâcsite, din copiile manuscriselor necorectate și îngrămădite, sugerând astfel că era neterminat la data asasinării lui Marlowe. Piesele lui Marlowe aveau un succes enorm, datorat, în mare parte, și fără îndoială, prezenței pe scenă a impozantului Eduard Alleyn. El era neobișnuit
Christopher Marlowe () [Corola-website/Science/308940_a_310269]
-
de plecare pentru van Gogh. Activitatea lui a fost puternic influențată de cercul de pictori format de Édouard Manet, Auguste Renoir și Camille Pissarro: aceștia nu urmau moda picturii contemporane, nu doreau să reproducă imagini fixate în ateliere cu aer îmbâcsit. Ieșeau în aer liber și pictau peisaje adevărate. Contemporanii îi numeau ironic „impresioniști”, deoarece adesea reproduceau doar anumite impresii dintr-o imagine. „Amprenta” lui Pisarro a fost aproape decisiva în adoptarea paletei coloristice. Postimpresionismul reprezintă ansamblul curentelor artistice care, după
Vincent Van Gogh () [Corola-website/Science/297793_a_299122]
-
epitete și comparații: „buzat, / negru și ciudat, / cu solzi după cap, / parcă sunt de crap, / cu solzi mari pe burtă / parcă sunt de știucă.” Se mai adaugă în altă versiune buzele „late, / roșii și umflate”, ochii „refecați, / roșii, bolboșați”, părul „îmbâcsit / și încârlionțit”, mustățile „de rac, / parc-ar fi un drac”. Trăsăturile dizgrațioase, puternic îngroșate, realizează o adevărată întruchipare a grotescului. Într-un viu contrast, poetul anonim conturează imaginea Chirei, folosind cele mai delicate nuanțe. Aglomerările metaforice („Frumoasă zână,/ fragedă copilă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286202_a_287531]
-
și o cifră record de șaizeci de grăunțe de cereale cu orez - pentru că trebuia s-o conving cât de mult îmi revenisem. În timp ce mă spăla - un proces neplăcut ce presupunea cârpe de șters și un lighenaș de apă călâie și îmbâcsită - am atacat problema. —Mamă, m-am hotărât să mă întorc la New York. —Ei drăcie, termină cu prostiile. Și a continuat să mă clătească. —Cicatricele mele se vindecă, genunchiul meu face față la efort, toate vânătăile au dispărut. Era ciudat, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
scaunul, semn că-i întoarce spatele, lăsîndu-l să se descurce. De proști nu trebuie să-ți fie milă. Lazăre, mă uimești! șoptește fata. Mă uimești tu, care studiezi Astronomia chiar și pe viscol rîde încet Lazăr. Asta-i soarta tuturor îmbîcsiților cu știință, care, cînd dau de prima fustă, au impresia că-s în rai... Ce urît vorbești! Te spun soției mîine seară, la premieră. Crezi că nevastă-mea-i ca asta? o privește Lazăr luminîndu-se. Măcar atîta noroc am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
tricou lăbărțat. Arăta ca un om care n-a dormit toată noaptea. Mă privi încruntată, își frecă nasul, apoi făcu puțin loc pe masă împingând într-o parte grămada de cărți și hârtii prăfuite. În cameră aerul era rece și îmbâcsit. Se așeză pe masă apoi spuse: — Cred că i-a spus Honor Klein. Răspunsul a venit atât de surprinzător încât am rămas cu gura căscată, iar apoi m-am așezat brusc pe fotoliu, de parcă aș fi fost îmbrâncit. — Și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
împovărătoare. Prilejurile în care „luase ceaiul“ cu el și trebuise să răspundă întrebărilor lui convenționale cu privire la activitățile ei, fuseseră adevărate calvaruri, prin care se străduise să treacă fără a săvârși greșeli. Atmosfera acestor întâlniri era, în memoria lui Hattie, greoaie. Îmbâcsită, sufocantă, deprimantă la culme și vag amenințătoare. Fusese întotdeauna puțin speriată de John Robert. Pearl era și mai speriată de el. Și acum se părea că, pentru prima oară, fuseseră instalate într-un oraș unde, cel puțin pentru moment, locuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
rămâi, nu ai voie să te găsești aici, nu ar fi trebuit să-ți dau drumul înăuntru. Trecu, grăbită, din holul micuț în cămăruța luminată din spatele acestuia, unde un aparat de radio transmitea muzică pop. În încăpere plutea un miros îmbâcsit, de fum de țigară și de vin. Diane se învârtea de colo-colo, aplecându-se și culegând de pe podea articole de lenjerie. Deschise o altă ușă și aruncă un vraf de piese mătăsoase și dantelate, apoi o închise din nou. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la care avea, poate, dreptul. Glasul ei plăcut, cu o foarte vagă urmă de accent de Ulster, îi amintea că e irlandez. Uneori, când erau împreună, arătau ca doi tineri îndrăgostiți. — Îmi place încăperea asta. — Mă bucur. — E atât de îmbâcsită și de prăfuită și de nicăieri pe lumea asta. — Vrei să deschid o fereastră? — Nu, bineînțeles că nu. — Ce fericită aș fi dacă ai veni mai des! — Când vin aici, e ca și când mi-aș vizita trecutul. Îmi place trecutul. Urăsc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un șemineu masiv, din teracotă lustruită, crem, pe gaze naturale, o chestie rarissimă în epoca universalizării încălzirii centrale, cu deosebire în instituțiile și serviciile publice. O mătură și un făraș improvizat dintr-o cutie goală de pizza, amândouă obiectele arătând îmbâcsite de funingine stăteau rezemate fără complexe, de marginea de jos a șemineului, ca o dovadă incontestabilă a faptului că, în iernile cele mai geroase, focarul căminului putea fi alimentat atât cu lemne, cât și cu cărbuni. Pe latura din dreapta ușii
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
oasele și-și Întinse Încheieturile. Îl zări pe drac, prăvălit În șanț, sub tălpile lui goale. Îl cuprinseră mila și Înduioșarea. Se puse lângă țeasta diavolului, Îi luă căpățâna pe genunchi și porni să-i mângâie cu blândețe coarnele, părul Îmbâcsit, genele urduroase, barba Încâlcită și plină de turiță. De multă vreme gura lui nea Mitu nu mai rostise cu glas tare cuvinte, ca să nu tulbure tăcerea cea mare. Acuma vorbele ieșeau singure, puțin Împleticite de băutură, dar Îndeajuns de limpezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
în realitatea cea de pe urmă. Dar seara se mai lipăie un lapte cald cu remușcare și atunci noi zicem răspicat: Lapte, lapte, lapte.... La băut un lapte călduț. Că un asemenea lapte înseamna concediu pentru granița de pielicică de găină îmbâcsită a oamenilor, pe care Doamne-Doamne a întins-o cu atâta grijă între omenire și iad. De aia nici nu avem chef de nici un lapte. Dar laptele e rugăciune și vrei, nu vrei rugăciunea este lapte. Și trebuie pentru ca să putem să
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
înlocuite cu otrăvuri și monoxid de carbon (provenite nu numai din gazele de eșapament, ci și de la fumat). La fel ca majoritatea conducătorilor auto, nu-mi place ideea că în motorul mașinii mele se află ulei murdar sau un filtru îmbâcsit. îți poți imagina că ai o mașină nou-nouță căreia nu-l vei schimba niciodată uleiul sau filtrul de ulei? Exact așa ne purtăm cu corpul nostru când devenim fumători. Mulți medici corelează astăzi tot felul de boli cu fumatul, inclusiv
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
ani au agravat și mai mult problema aerisirii. Căldurile de peste 35 grade Celsius au încins betoanele, asfaltul și zidurile, încăperile devenind adevărate cuptoare. Fumatul în celule și mîncărurile alterate din cambuză au sporit toxicitatea aerului. Tot mai rarefiat și mai îmbîcsit, aerul carceral este expresia putrefacției trăite în comun de deținuți. Închisoarea este greu de suportat în primul rînd olfactiv, odoarea întărind oroarea. Transpirînd abundent unele lîngă altele, trupurile deținuților intră vara într-o stare de inerție, pasivitate și imobilism, mișcările
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
N. Iorga (la intervenția acestuia, poliția interzice în 1938 „Bilete de papagal”). Scriitorul, ajuns la o rodnică împlinire creatoare, încredințează tiparului aproape an de an câte o carte, experimentează alte formule în lirică, dă romane (deși era adversarul prozei lungi, îmbâcsite), într-un fel de efervescență a reînnoirii și descoperirii de sine: Icoane de lemn. Din amintirile ierodiaconului Iosif (1929), Poarta neagră (1930), Flori de mucigai și Cartea cu jucării (1931), Tablete din Țara de Kuty (1933), Ochii Maicii Domnului (1934
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
să susțină examenul comparației, să întâmpine, cu folos, provocarea alterității. Diversiunea fondului autohton, conservator și intolerant, îmi pare, pe termen lung, mai nocivă decât pretinsele influențe ale străinilor, care, de la „pașoptiști” încoace, tind mereu să tulbure specificul nostru candid și... îmbâcsit. Paginile ce urmează vă invită să reflectați asupra acestor probleme. octombrie, 2004 I. „Bine ați venit în R.M.!” „Bine ați venit în R.M.!” Salutul acesta, scris cu roșu pe un panou alb, probabil produsul inspirației abrupte a unui primar din
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Dumnezeu. Să încetăm a aștepta, ca în basme, să apară vreun împărat viteaz, drept și înțelept la care să cerem sfaturi și în judecata căruia să ne încredem. Nimeni din afară nu se va murdări, ca să ne curețe nouă casa îmbâcsită. E ticsită cu felurite mizerii pe care le-am acumulat timp de secole. Așadar, să ne facem singuri ordine în societate, scoțând-o din haosul care a cuprins-o și o sufocă lent, dar sigur. Trebuie să fim creativi, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
dintre poemele strânse aici nu primiseră acordul să apară în reviste), chiar dacă par a rămâne poezie autentică. În 1944, Geo Dumitrescu susținea "o altă estetică", pentru că le reproșează scriitorilor manierismul ("creatorii s-au pierdut în mărunte rafinamente, în lucruri subțiri, îmbâcsite, ieșite dintr-o migală neurastenică ce nu-și mai știa singură sensul și rezultatul")179, lipsa de ancorare în realitate și propune renunțarea la patetism și o întoarcere a scriitorului spre fabrică și ogor ("Lăsăm așadar estetismul la o parte
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]