61 matches
-
cu dracu. o să-i dau bietul meu suflet (și așa-i dus pe pustie) și capu-i dau, că nu mai cuget, îi dau tot, fir-ar să fie! să văd ce ofertă-mi face, poate-mi umple portofelul, doar îmbârligă și desface, numai să nu-mi facă... felul! poate-mi dă și un harem, să mă facă suleiman, dacă nu, să-mi dea, barem, o hangiță și un han. fi'ncă sunt parșiv la gură o să-l mint că sunt
ANUL ĂSTA, DE CRĂCIUN... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363478_a_364807]
-
ridicau. Cică Domnul sfânt (se zice) Într-o undă de-mbunare Le-a dat dracilor pământul Ca să-l aibă în păstrare. Dar procleții, cum li-i firea Plină doar de strâmbătate Puneau oamenii să facă O mulțime de păcate. Ba-și îmbârligau codița Chiar și întru cele sfinte Învrăjbind frate cu frate Și copil și cu părinte. Tot atunci în acea vreme Sus, în sihla cea bătrână Își ducea veacul lui tânăr Un fecior ce-avea o stână, Toată pline de mioare
POVESTE DE SÂNTILIE de LEONID IACOB în ediţia nr. 933 din 21 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365259_a_366588]
-
instabilitatea și anarhia. Voia o răsturnare spectaculoasă și reinstaurarea dictatorului. Când văzu că nu-i de glumă cu „revoluționarii” și că nu-și poate salva trupul în care fusese găzduit atâția ani, îl părăsi. Hoinări o perioadă printre capii revoluției, îmbârligându-i și înverșunându-i în disputa pentru ciolan. De la un timp, celelalte spirite și duhuri rele porniră pe urmele sale. Fantomele, ielele și în special îngerii întunericului îi rânjeau cu satisfacție și-l invitau în împărăția lor de sub pământ. Văzând
XXVII. NĂLUCA ŞI DICTATORUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357750_a_359079]
-
întâlnirea stranie, dar n-am reușit să străpung prin cuvinte suprafața. Impresia puternică lăsată de întâlnirea cu tâlc a dăinuit peste weekend și mă însoțește de atunci ori de câte ori mă aștern pe scris. Uneori, când mă încearcă vanitatea de a scrie „îmbârligat”, epatant și găunos, altfel decât cum simt de fapt, parcă văd zâmbetul imperfect al acelui copil mai matur decât mulți dintre noi, care m-a îndemnat să las lucrurile simple, nefalsificate să domine peste tot și peste toate. Dacă mă
RETETA PRE-SCRISA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359601_a_360930]
-
fiica lui. Într-o zi, când aceasta avea examen la facultate, tovarășa Ana s-a oferit să-i ducă ea alimentele acasă, mai târziu că i le și pregătește, apoi că face și ordine și uite așa s-or fi îmbârligat lucrurile, a presupus Oprișan. * * Dintr-o parte a coridorului au apărut membrii beobeului dintre care nu lipsea Turcitu Avram, iar în spatele tuturor pășea sfioasă Ana Jilavu. Cei din fața ușii și-au stins în grabă țigările, au intrat în sala de
Proză de Ion R. Popa: De necrezut? () [Corola-blog/BlogPost/339266_a_340595]
-
zbori d'aici să ne lași în ortografia noastră? Până nu vă pun eu Punct nu vă liniștiți. Vă bârfiți, vă lăudați, vă certați pe nimicuri! Asta-i literatură? Ăsta-i tămbălău grafologic! Punct! - Ei, punct!...Vai!...Ah! mi se îmbârligă codița de emoție. Stimate domnule Punct! Dorești ca printr-un mijloc stilistic să ne unim punctuația și să dăm un alt sens momentului respectiv? - Cu toate că nu-i treaba mea - dar mai ales, normal ar fi fost ca Punct bărbătesc ce
CUVÂNTUL CARE RÂDE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342138_a_343467]
-
boț de lut, I se-aprinse o scânteie: Băi, cât pe ce era să uit, O să-i fac și o... femeie!’’ Adormind Adam, pe spate, O coastă Domnul i-a furat Și-i făcu o entitate Cu care l-a îmbârligat. Și s-a minunat deci Domnul, Mândru de lucrarea Sa, Că Adam, plăcându-i somnul, Să doarmă... Eva nu-l lăsa. De atunci nimic în lume Nu-i ca trupul ei frumos Și mai știe ea, anume, De ce umblă după
SFÂNTA CREAŢIUNE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1269 din 22 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343081_a_344410]
-
temă delicată și cam "încuietoare", Căci broaștele, în masă, credeau în Zar cel Mare. ........................................................ Și , în sfârșit, poetul "invitat" , începe să citească Ultima poezie, ce vrea s-o tipărească : MĂTASE INSIDIOASĂ Pădure înmiresmată, boare cerească, oac, oac, oac, Noroi astral, îmbârligat cu pete înverzite de brotac, Iubire suprapusă, mâl etern, molecule lipicioase, Ouă fecundate, mătase verde țesută ca firul de păianjen, Crepusculară rază de astru-nfumurat, Pătrunsă mișelește prin ramuri de copac, Salvați-mi "eul" ce simt că-ncet se prăbușește
CENACULUM de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381084_a_382413]
-
Ni s-a predat rapid o lecție introductivă de tango, suficientă însă să facem „fițe”, mai întâi o mișcare cu opt pași, cu trecerea unui picior peste altul, în „ochos”, adică o răsucire care simula cifra 8, când picioarele se îmbârligau/amestecau. Mai mult, la sfârșitul acestei mici aventuri în pas de tango, urma ca eu să ridic un picior, și să mă opresc într-o poză dramatică. După câteva călcături pe picioare am ajuns totuși să „tango”, iar la ieșirea
EL TANGO ARGENTINO de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372294_a_373623]
-
asemănători cu păstrăvul de mare, grei de peste două kilograme fiecare. Am pus și eu mâna să-l ajut să-i scoată! Era tare fericit! Prinsese Kahawai! Bun de mâncat! La al patrălea, am avut o surpriză. Am văzut că era îmbârligată peste el o caracatiță uriașă! Arată ca o cârpă de spălat dușumeaua. Închisă la culoare, părea moartă... Brațele nu i se mișcau, dar nu se dezlipea de pește. Nu știu cu ce naiba, ditamai molusca, ne-a retezat firul cu tot
MEMORIA PENIŢEI (4): O VIZITĂ ÎN NOUA ZEELANDĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 889 din 07 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346266_a_347595]
-
din ce în ce mai puține. Șomajul, pentru prima oară în ultima mie de ani, crescuse, aici în cea mai dinamică instituție din univers și deja o serie de cuptoare erau oprite. - Marș, la munca de jos, răcni Marele Tartor! Coada bietului Aghiuță se îmbârligă de bucurie. La ei asta era o promovare. În consecință, se trânti pe podea și se retrase lingând-o umil. Abia la ușă primi un șut în bot și schelălăi de plăcere. Rămas singur în birou Lucică se duse la
DILEME LA NIVEL ÎNALT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377908_a_379237]
-
Bătrâna încuviințează. Adevăr grăiește. Acest drept al lor este prevăzut chiar în Legea celor XII Table. — Ca fecioară vestală, nu vei putea fi moștenitoarea cuiva fără testament, și nici nu vei putea lăsa nimic moștenire decât prin testament. Ce vorbe îmbârligate pentru o fetiță de doar șase ani! se enervează Vestala Mamă. Să-i spună mai simplu că, dacă nu-și va redacta testamentul, poporul va fi moștenitorul ei legitim. Lasă, când va ajunge la pubertate, o să-i explice chiar ea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că președintele recuperat din barca pe cale să se scufunde de către harnicii lui ciraci, care au dat în draci la țărănimea fostă colectivistă, azi muritoare de foame, găleți, pestelci, tricouri, contra voturi, s-a și apucat de făcut noduri marinărești bine îmbârligate la reforma din învățământul românesc. Știam demult că el avea un dinte împotriva a tot ce iese din școala românească și nu se numește tinichigiu sau ospătar, așa că în continuare numitul Traian Băsescu a hotărât să nu mai lase soarta
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
de „terapie prin cumpărături“ să văd dacă reușesc să îmi revin puțin. Mama ta iubitoare, Mama P.S. Mai știi ceva despre Joey și Jacqui? N-aș fi crezut că ar face o pereche frumoasă, dar cei mai diferiți oameni „se îmbârligă“. Capitolul 31tc " Capitolul 31" Eu și Mitch stăteam răbdători la coadă în timp ce studiam fata care lua banii la poartă. Purta un costum de balerină, cizme de motociclist și ochelari ascuțiți în stilul anilor ’50 cu strasuri incrustate pe rame. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
din această unduire se desprindeau tot felul de forme, care ba apăreau, ba se topeau În Întuneric... La mijloc, Într-un punct central („vicios, desigur”, gândea Noimann), având deschise mai multe orificii, se afla Zodia Mathildei, cu cleștii și coada Îmbârligată În alte zodii. Noimann Încercă, Încordându-și voința, să reducă triunghiul la o linie. Linia se pierdea Însă În hău, frângându-se și intersectându-se mereu cu sine Însăși, astfel Încât triunghiul, În loc să se transforme În linie, alcătuia tot felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
din nou amâna, lăsa pe mai târziu să-i ajungă la urechi cum o vorbeau prin cartier, cum că ce-i trebuie inconștientei copil cu ăla, om însurat, cu rostu’ lui, și că ce-o fi zis ea, că-l îmbârligă ca s-o ia și a atârnat ca proasta la el atâta vreme, tâmpita, și acum auzi mofturi și figuri de doi lei, că nu-i pasă de el și nu vrea să-l vadă și nici să-l oblige
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cu boarfa de Mirela? De ce face pe avocatu’ ei, și fața lătăreață a Mirelei, încruntându-se și chiar insinuând amenințări, pornită să-l dea în fapt, că vezi că n-ar fi mare lucru ca ei doi să se fi îmbârligat. Păi, dacă soră-sa le dăduse nas și le băgase în casă, erau ca-n familie și-și permiteau. Pline de tupeu, obraznice, dar nu te gândi, Rafaele, că și tu le dădeai nas și le dădeai apă la moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să nu i-a făcut o impresie atât de rea cum încearcă ele... Păi, atunci, la vot, aha, auzi, dragă, nu mai știi când am băgat-o noi la urnă prima dată după Revoluție? Trebuie că de-atunci s-au îmbârligat ei, Rafael cu Mirela, hi-hi-hi, și lasă, Rafaele, c-am zis că știi de glumă. Am zis și noi, n-am dat cu paru’. Mai știi dacă nu de-atuncea o frige ei în taină de nu-i știe nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
colorate cu creionul sau obrajii înșelător îmbujorați ai ofticoșilor. Hotărât, nu ne plăceau, așa că am intrat pe filiera glorioasă a antropogenezei, reprezentată de câteva săli înguste cu vitrine și diorame reprezentând maimuțe, de la prichindeii macaci și cercopiteci, umblând cu cozile îmbîrligate după portocale, fețe omenești pe corpuri de pisică, până la babuinii, mandrilii, urlătoarele, maimuțele cu fundul roșu (vizibil chituit și vopsit ulterior), pavianii, seminții pigmee, cu nasuri prelungi ca niște târtițe. Gina, firește, se amuza la culme, la un moment dat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cheamă CI-stul, un securist căcănar, m-a tras de limbă, o curvă de om, un șarpe... i-am povestit ce știa deja toată lumea... e clar că cineva ne-a turnat Înainte, iar el n-a făcut altceva decît să ne Îmbîrlige ca pe guguștiuci... și-a făcut norma... Dar Între noi e doar tăcere. Dacă aceste confesiuni se produc, o fac În acea limbă fără voce. Cuvintele care ne exprimă sînt transparente, adevărul lor comun țipă mut undeva În miezul unor
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
discut eu cu din ăștia care știu cum erau pe la Craiova, pe la Jilava, oameni care s-au săltat pe Rahova, iar la Jilava le era frică să stea pe cameră cu alții. Pe ce se bizuie ăștia aici? Dau sifon, îmbârligă. Pe o țigară două e-n stare de orice. Că ei tot vor să te prostească. Păi, uite, se duce unul, îi cere unuia o țigară și ăla zice că l-a prostit. Cum l-a prostit? Merită? Nu merită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
nici o hârtie de pe jos. Dădea bună dimineața, bună ziua. Suntem foarte amărâți... sunt și lovit de mașină și doctorul mă tot amână să-mi scoată tija, mă amână de juma’ de an. Era muncitor la Casa Albă, la București. S-a îmbârligat cu unii și i-a dat lu’ mama un pumn și i-a zis, mamă, eu nu mai țin cont ce fac. Și, uite, și acum cade în genunchi la mama în pușcărie și se roagă, mamă, să mă ierți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ce-i acela salam. Sinistratul îl privi, gândind că ăsta se întîlnise vreodată cu Mandravela. Dar nu, caraghioșii făceau paradă cu disperarea și curajul lor, prefăcîndu-se a i se da legați lui în mâini, miorlăindu-se numai la a-l îmbîrliga și la a-i câștiga încrederea. - Servit! spuse încet Sinistratul și nimeni nu pricepu de ce spusese așa. - Tovarășul Caracazian exagerează... Ai fi fost oricum mustrat și reintrodus sub un acoperiș normal... S-ar fi luat împotriva dumitale anumite măsuri blânde
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
stânga împrejur, trăsăturile sale translucide se amestecară două-trei secunde cu penajul cu infinite nuanțe coniac, al unor fazani dintr-un tablou agățat și decorând peretele respectiv. Intră și ieși și de-acolo. - Arasel! Acum m-am prins de ce v-ați îmbîrligat atâta despre Adânc, răpănoșilor!...Vreți pentru ca, dezgropîndu-l pe orășelul ăla mic, elvețian, să le încălăriți nițel pe elvețience și să-i răzuiți de bani pe bășinoșii ăia de elvețieni... (Și, după o adâncă reflecție, își schimbă mimica și vorbi cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
aluneca tot timpul și de-a pune această harababură pe hârtie, negru pe alb, s-a concretizat la începutul anilor ‘60, în romanul Ani de câine, în paginile tunarului-tanchist Harry Liebenau evoluția războiului ca retragere continuă se amesteca și se îmbârliga cu evocările fierbinți ale verișoarei sale Tulla, pe care, conform zvonurilor, o bănuia pe nava scufundată Wilhelm Gustloff, plină de refugiați: înecată în înghețata Mare Baltică. Și eu am așternut însemnări personale într-un jurnal care, laolaltă cu alte efecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]