58 matches
-
săi care au colaborat cu securitatea este redus. Excepțiile nu sunt desigur de natură să bucure pe nimeni, Consiliul a luat act de ele, cu amărăciune, fără a le judeca sau penaliza”. Ar fi greu de tras o concluzie din îmbârligata misivă, dar concluzia este că nu înseamnă nimic în economia problemei colaboratorilor cu Securitatea. De fapt, chestiunea este mult mai complicată: De ce numai colaboratorii respectivei instituții? Dar ceilalți colaboratori, ai altor servicii străine, sunt mai demni? Și de ce numai cei
UN COMUNICAT CARE NU ÎNSEAMNĂ NIMIC de ILIE CHELARIU în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341910_a_343239]
-
avut.” Dracul, îi place sau nu-i place, / N-a mai avut nimic a face Decât să intre la Ursilă, / La unchiul ce-l avea Dănilă. Văzându-l că e adormit, / La nas ușor l-a gâdâlit Cu coada lui îmbârligată. Ursul s-a deșteptat deodată, L-a prins pe drac și, mânios, / L-a strâns atâta de vârtos, Încât ochii i s-au făcut / Cât cepele, de n-a putut Nici să răsufle bietul drac. / Dănilă sta sub un copac
DĂNILĂ PREPELEAC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343155_a_344484]
-
autoironic/caustic al poporului român. Partea și mai rea a părții bune, este singura parte bună a părții rele. Ce dracu (care nu există!) am vrut să scriu eu aici ? Uite cum m-a luat creionul pre dinaintea gândirii mele îmbârligate. Simplu, frați români «treceți Prutul!»: Pile, Cunoștiințe, Relații! „Partidul Comunist Român” nu a fost îngropat de cazmaua Istoriei. Histeria continuă să atenteze la valoarea noastră spitrituală, pentru că, este vizibil, literatura noastră este profundă, le dă lecții de eleganță și profunzime
CE FEL DE COMUNISM A FOST COMUNISMUL ÎN ROMÂNIA? de IOAN LILĂ în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343186_a_344515]
-
anișori, scrie ceva. Își face temele. Un radiou găsit pe la gunoi, aruncat de oameni cu bani, transmite muzică dance. Băiatul, cu piciorul drept, bate tactul, ținând măsura pe tobe. Radioul este alimentat de la o baterie auto uzată prin niște fire îmbârligate și legate de un cui bătut în tâmplăria ferestrei prin care lumina pătrunde cu greu. Între geamurile nespălate de un veac păianjenii țesuseră pânzele ucigașe, dar acum era o relaxare totală. Un bărbat slăbănog, mic de statură, nebărbierit, intră înăuntru
PUTEREA UNEI LACRIMI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348242_a_349571]
-
fără suflet, fără cuget/ cu privire-mpăroșată și la fălci umflat și buget,/ negru cocoșat și lacom, un izvor de siretlicuri,/ la tovarășii săi spune veninoasele-i nimicuri...”. Și iar privesc cea dintâi copertă și-i văd pe cei doi varani îmbârligați, apoi citesc și prima poezie situată la borna 5 a volumului și care păstrează... ’’ritmul, iambul săltărețelor dactile’’ în „Adunarea gunoaielor’’. Cetiți ici’șa: „Marțafoi bolnavi de lene/ scăpătați din pinioane/ și săriți din balamale/ zic măscări contemporane...//fameni fără
AM PRIMIT,AM CITIT,AM SCRIS DESPRE... de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376164_a_377493]
-
suferința lui de mai multe zile, m-am blocat. M-au invadat, brusc și tulburător, tensiunile și antinomia care ne-au separat cale de trei decenii, dar mai ales cohorta sentimentelor și gândurilor contradictorii - în chip de-a dreptul drăcesc îmbârligate - prin care s-a definit în mintea mea destinul acestei personalități deopotrivă harismatice și detestabile, fabuloase și dizgrațioase. La moartea unui om - numai de bine! Să-i lăsăm posterității stabilirea locului în ierarhia socio literară, cernerea neghinei, alchimia mizeriei. Separarea
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
rară și nesănătoasă la umbra lor. Cu mădulare mai fibroase decît ale miriapodelor, diverse plante luptau să trăiască pe solul sărac, străduindu-se din răsputeri să se sufoce una pe cealaltă. între rădăcini mișunau insecte, viermi și crustacee minuscule: lucruri îmbîrligate cu ace și clești, burdufe cu guri tari și vorace, viețuitoare cu picioarele din spate tari și ochi și organe de pipăit multiple, toate săpînd înverșunate găuri, depunîndu-și ouăle, împroșcînd veninuri spre plante și unele spre celălalte. în decăderea grădinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că nu ai sorți de izbîndă dacă te cerți. Întotdeauna caută pe altcineva pe care să dea vina pentru problemele lor! oftează Susan. Așa se gîndește În Europa, și de aia nu mănînc eu carne. Un alt exemplu de logică Îmbîrligată. Wakefield este complet rupt de treaba pe care o are de făcut. Despre ce o să vorbească diseară? Despre Artă? Arta care era, cîndva, un fel de cod pentru carne? Arta care deplîngea penuria de carne, protesta față de absența cărnii, construia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
nemărginit către capătul liniei. Dar autobuzul merge încet, nu se poate face nimic, chiar dacă șoferul, scăpat acum în linie dreaptă, gonește spre pauza de zece minute dintre două parcursuri. A trecut de ultimele bordeie de la mahala, de câinii cu coada îmbârligată, de curțile cu găini și cuțite lungi. A trecut și acum nu mai are de mers decât vreo două stații pe lângă gardul cenușiu al unității de tancuri, prin pâcla dimineții. Fețele călătorilor se întorc aproape fără să vrea către soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
în care considerau ele că trebuia să arate membrul viril al Diavolului. Lung și gros cât socoteala unui catâr, după susținerile unora. Având circumferința unui țurțur, format în carcasa de tablă a jgheaburilor acoperișului. Sau, dimpotrivă, de dimensiuni omenești, dar îmbîrligat și acoperit de solzi ca un pește, după cum mărturiseau, cu cel mai gălăgios patos, vreo două ucenice. Neuitând să adauge nici cât de mult le necăjise sămânța de gheață a Ispititorului. Care aproape că le congelase uretrele. Sau cât de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ei, o cuprinse, în brațele lui, numai tendoane. Și îi explică, folosindu-se pentru prima dată atunci de o voce neobișnuită, îngroșată, tulburată. - Bineînțeles, că paralele trebuie să ți le ții, pituliceo... Că ălora de și le ține încrucișate sau îmbîrligate... Lui nimănuia nu-i vine cum să le facă bucurie. Și nici cum să le reguleze... Era o fațetă nouă, destinsă, șugubeață a Profesorului, se bucură toropită Maria C. Nicolici. Și, când își răsuci coada ochiului să-l cunoască transfigurat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
decis să ne ținem de mână. Pentru a înțelege și a ne comunica, prin propria gură, ce-a zis. Aha. Deci așa se explica și prezența ălorlalte trei cotoroanțe, se lumină Doru și netezi prosopul pe suport. Organizau una dintre îmbîrligatele lor Ședințe de Spiritism. Masa din sufragerie era perfect circulară, corespunzătoare, susținută, în centru, printr-un singur picior. Pe duduile ce se și răsfiraseră la masă, părinții domniilor lor le intitulaseră, cu un vraf de decenii în urmă, madam Clementina 358
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nu se putea ca să se iște vreo păruială, atât de sfântă, fără să fie la mijloc vorba de eternul ochi al dracului, banul. Așa cum pe timpuri, cică toate drumurile duceau la Roma, acum toate drumurile sunt dirijate invariabil, de către codița îmbârligată a neastâmpăratului cu cornițe, spre locul unde se pot face bani. După câte vă observ eu, nu cred că ați fost vreodată în Țara Sfântă. Vă spun sincer, că nici eu nu am fost, dar și așa numai citind și
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
prea iubitoare de banane și au pornit pe două picioare, spre o lume bântuită de FMI și avioane cu reacție americane. De mare folos mi-au fost oamenii de știință, care pretind pe bază de teorii, care de care mai îmbârligate, că omul s-a despărțit definitiv și ireconciliabil de maimuță, atunci când a început să folosească unelte, scule, spunem noi, (probabil încă de pe atunci, se profila la orizont viitorul măreț, în care figura centrală va fi nea Ilie, de la Sculărie). Ca să
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
prea iubitoare de banane și au pornit pe două picioare, spre o lume bântuită de FMI și avioane cu reacție americane. De mare folos mi-au fost oamenii de știință, care pretind pe bază de teorii, care de care mai îmbârligate, că omul s-a despărțit definitiv și ireconciliabil de maimuță, atunci când a început să folosească unelte, scule, spunem noi, (probabil încă de pe atunci, se profila la orizont viitorul măreț, în care figura centrală va fi nea Ilie, de la Sculărie
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
din cazanul locomotivei, amestecat cu tonul vesel, grăbit și repetat al sirenei, precum și cu pocnetul surd, ca de ciocan al roților de fier ce treceau peste macaz; toate acestea sugerau existența în față a unui dragon asamblat din fiare misterios îmbârligate, ce-și consumă ultimele puteri înainte de a-și da obștescul sfârșit. Încă o singură suflare, mult mai anemică, dovedește că namila și-a epuizat energiile și acum și-a dat duhul, cu un fâsâit final, din ce în ce mai slab și... Stop! Trecuse
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
gheață și pe care le ascundea cu multă precauție undeva, după o stivă de lemne. Părinții îl certau de mama focului că distrugea prea repede afurisiții de bocanci, întotdeauna cu două numere mai mari, care îl încurcau la fixatul fiarelor îmbârligate denumite eufemistic patine, însă mirajul gheții, fiind prea ademenitor, nu putea fi stăvilit. În momentul culminant al plăcerii, atent la bocancii prea largi, la patinele ce se bălăngăneau gata-gata să se desprindă de tălpi și la senzația fascinantă a vitezei
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
vârsta. Imprudent, m-am blamat cândva. Și de atunci, toți neghiobii mă citează. Prelungită excesiv, incertitudinea poate deveni ghilotina. Orice emigrant tembel simte nevoia să arunce, din când în când, câte un scuipat spre ținuturile de baștină. Cauzele sunt întotdeauna îmbârligate. Din propria-ne conștiință nu ne putem exmatricula decât singuri. Toate creierele sunt fosforescente. La incandescența ajung doar câteva. Caut răspunsul care nu epuizează întrebarea. Niște criterii rahitice pot conduce la o inflație de erori. Prin noroi și burniță, ciobanii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
desena pe tablă cu creta scârțâitoare și linii sigure contururile unei scroafe zdravene. Apoi, împărțea animalul ce domina suprafața neagră în părți ce purtau fiecare câte un nume și pe care le numerota cu cifre romane. „Numărul una este codița îmbârligata și dumneaei ar putea să ne placă fiartă în supă obișnuită de linte...“ Și imediat numerota picioarele scroafei, de la copite până la osul genunchiului, de asemenea potrivite spre a fi fierte. Apoi ajungea de la pulpele din față până la șunca pulpelor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu porc.“ Precum, odinioară, biblica Salomeea arăta cu un deget lung spre capul Botezătorului, tot așa arăta el cu creta spre capul schițat al porcului, pe care-l numerotase pe tablă așa cum făcuse mai devreme cu șuncile, ceafa și codița îmbârligată: „Acum făcem delicioasele răcituri din cap de la porcul, dar, rog frumos, fără gelatină de la fabrica...“ După care urma încă un principiu. Piftia - la el se numea piftie - trebuia obținută din fălcile grase, din rât și din urechile groase, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
contradicție chiar cu teza, am coborât În beciurile Bibliotecii Naționale, secția Periodice, pentru a le consulta pe cele referitoare la luna iulie a anului curent. Dispunem În chip nu mai puțin plauzibil de buletinul poliglot care Înregistrează de-a fir-a-păr Îmbârligatele dezbateri și concluzia la care s-a ajuns. Tema inițială fusese: Este istoria o știință sau o artă? Observatorii au notat că cele două tabere opuse arborau, fiecare În parte, aceleași nume: Tucidide, Voltaire, Gibbon, Michelet. Nu vom rata plăcuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
din podea. Papa păși peste ea. Bud Îl lovi cu uluca undeva pe la mijloc. Omul se prăbuși peste cuptor, se lovi cu fața de un arzător și părul Îi luă foc. Băieții atacară. Bud le puse piedică simultan. Atinseră podeaua Îmbîrligați unul de altul. Bud Îi izbi În coaste. Tataie Își vîrÎ capul În chiuvetă și se năpusti asupra lui cu fața aceea Înnegrită de fum. O lovitură puternică la genunchi și tataie căzu la podea, cu mîna Încleștată pe satîr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
-se ușor, cum traversează curtea societății comerciale și cum începe să urce treptele de piatră de la intrare, îndesându-și pe cap, cu un gest vânjos și apăsat, elegantul său stetson de cow-boy. Stetson-ul, pălăria cu boruri largi și cu lateralele îmbârligate în sus, ca în westernurile americane, fusese visul lui de o viață. Dealtfel stetsonul îi amintea de gospodăreasca pălărie a strămoșilor genovezi, care, înainte de căderea Bizanțului, colonizaseră Crimeea, Cetatea Albă, Chilia și tot țărmul de nord-vest al Mării Negre. În plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
care va apărea un tânăr inteligent și talentat care va lua din nou în mână oglinda lui Stendhal și o va purta deasupra lumii de azi. Până atunci vom citi, în continuare, eseuri romanești și confesiuni înfumurate, fragmentate, politizate și îmbârligate... - Apoi, ați făcut - în ultima vreme - câteva referiri la o carte mai nouă a lui Tzvetan Todorov - Literatura în pericol, în care sunt denunțate cele trei cauze ce au subminat rolul literaturii în societatea franceză: solipsismul, formalismul și nihilismul. Despre
Eugen Simion: "Mi-ar plăcea să formez o echipă de 5-6 critici tineri, care să scrie cu regularitate despre literatura română" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8336_a_9661]
-
povestea de satul său situat la vreo 60 km de Moscova. Și unul și celălalt te fascinau cu povești interesante, cu măiestria vorbei și cu blîndețea din controverse. Am avut și eu ocazia să spun cîteva minciuni mai agălizate și îmbîrligate, ca să ies în evidență. Sînt sigur, acum cînd scriu, că oamenii aceia erau înțelegători cu mine. După ce termin cu poveștile mele, mă adresez distinsei soții, Katia: Ce v-a impresionat cel mai mult în satul nostru? Ambii soți izbucnesc în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]