32 matches
-
urmăritor care încerca să-i calce pe urme. În afară de ciripitul păsărilor și bâzâitul insectelor, nu se mai auzea nimic, nici măcar fâșâitul ciudat care îi atrăsese atenția mai devreme. Zâmbi acru și continuă să meargă mai departe. Deși era puțin mai îmbărbătat decât ceva mai devreme, avea totuși simțurile în alertă și era pregătit pentru orice. Gândul la cele petrecute cu o noapte în urmă îi reveni din nou. Toate spaimele de atunci se întorceau. Dintr-o dată, explicațiile pe care i le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o țesătură deasă de brazde pe fruntea lui. În loc să Îi răspundă, Dante se uită În jur. Exista, În mediul acela, un plăcut sentiment de linearitate și de ordine, de echilibru al formelor și de logică În Întrebuințarea spațiilor. Se simți Îmbărbătat. Nu nimerise În văgăuna unui impostor. Acolo, Înăuntru, străluceau lumina intelectului și amprenta Înțelepciunii noii științe. Locul acela părea, cu adevărat, un simbol al vremurilor noi, al limpezimii gândirii susținute de rațiune, potrivit școlii de la Paris. Locul acela era... da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
aranjate după semnalul de recunoaștere al Artei spițerilor. — Auxilium peto, exclamă dânsul. Era formula prin care un confrate Îi cerea ajutor altuia. Dante repetă mecanic acest gest, silit să respecte jurământul care Îl lega: — Auxilium fero, răspunse. Acum, Sprovieri părea Îmbărbătat. Îl apucă de un braț, strângându-l cu putere. — Pe bună dreptate considerăm important acest secret. Dar nu e singurul, sub bolta cerească. Există altele mai mari și poate că e bine ca un confrate să le cunoască. — Ce vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Friptura era fadă, deși arăta minunat rumenită și împodobită, sau poate că atmosfera schimbă gustul mâncărurilor. Sorbi din vinul care, în schimb, era de neprețuit, întrucât Livezenii aveau vinurile cele mai bune din Capitală, și se simți un pic mai îmbărbătat. Marioara îi zâmbi cu gropițele ei din obraji, dar era un zâmbet neconvins, aproape speriat. În clipa aceea, se auzi, din stradă, un cor care cânta ascuțit și fals. Veniseră colindătorii. Domnul Hristea și, imediat după el, doamna, începură să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și pe timpul postului. Odată că devii strașnic, a doua oară că ești un bun creștin. Diaspora, bineînțeles, este vlăguită, constipată de atâta carne, și păgână. Românul care s-a adaptat la comunism, dacă a supraviețuit, a ieșit mai verde, mai îmbărbătat. Atenție, soia comunistă e net superioară celei postcomuniste, modificată genetic. Așa se face că mulți din cei care au răzbit datorită salamului cu soia, gustând noile produse, au făcut cancer și au început imediat să dea lecții de moralitate poporului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
că desăvârșita discreție a relatării nu se datorează vreunei eventuale autocenzuri, cât unei spaime nelămurite. El nu este, și poate că nu va fi niciodată, un narator omniscient. Este și va fi mai degrabă uimit, Înspăimântat și În același timp Îmbărbătat de ceea ce Îi este dat să povestească. Poate filmul să povestească În felul acesta? Prin ce mijloace? până vineri s-a tot tăiat la lemne pentru fabricație, iar sâmbătă am Început pregătirile, am Încălzit cuptoarele. duminică, 24 mai, am Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
La sfârșitul operației, doctorul Gruia a simțit nevoia să i se adreseze: ― Vă mulțumim, domnule doctor, pentru participarea În “tânăra echipă”, cum ați numit-o dumneavoastră. ― Să știți că, avându-vă alături, m-am simțit și eu... tânăr! ― Și noi Îmbărbătați!... Când doctorul Gruia a sfârșit prezentarea intervenției pe care tocmai o efectuase, profesorul l-a Îndemnat: ― Cred că e bine ca protocolul operator să-l ai Între notițele proprii. Chiar cu mai multe detalii. Îți vor fi de folos... Și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]