3,598 matches
-
profită de pe urma interesului mediatic față de atari scrieri? Este foarte probabil că așa-zisele staruri care acceptă să-și exhibe intimitățile în scris, dictînd scribilor detaliile care ulterior vor fi ambalate biografic, nu sunt animate atît de ambiții literare cît sunt îmbătate de iluzia accesului la o notorietate așa-zis „intelectuală”, care să dăinuie mai mult decît gloria efemeră pe care le-o asigură cinematografia sau televiziunea. Publicarea acestui tip de scrieri este condiționată și determinată însă și de instinctele voyeuriste ale
Tîrgul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13425_a_14750]
-
oaste. l Inexplicabila ură pentru doctorul Beuran se intitulează unul dintre editorialele NAȚIONALULUI. Editorialistul anonim e de părere că sînt uitate meritele doctorului Beuran „un foarte bun medic chirurg, căruia nu i-a murit pacientul pe masă fiindcă el se îmbătase, nici n-a euthanasiat vreun bolnav.” Nu înțelegem care e meritul unui chirurg care nu se îmbată înainte de operație sau care nu-și euthanasiază bolnavul. Astea sînt posibile infracțiuni și orice chirurg cu scaun la cap nu se dedă la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13464_a_14789]
-
părere că sînt uitate meritele doctorului Beuran „un foarte bun medic chirurg, căruia nu i-a murit pacientul pe masă fiindcă el se îmbătase, nici n-a euthanasiat vreun bolnav.” Nu înțelegem care e meritul unui chirurg care nu se îmbată înainte de operație sau care nu-și euthanasiază bolnavul. Astea sînt posibile infracțiuni și orice chirurg cu scaun la cap nu se dedă la așa ceva. Dar se întreabă editorialistul Naționalului, ce poate fi atît de original într-un ghid, cînd el
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13464_a_14789]
-
Dacă îți trece prin minte că poți ucide acest Comic,/ e jalnic - o, comicul se îngrașă mai mult,/ o inimă martelînd trupul purtătorului ei” (Nu-ntotdeauna-i Comic Bufonul...). Bufonul își mărturisește condiția ca o aderență la ființă: „Ființa se îmbată cu ființă mai abitir decît în focul/ alcoolului, se-ncuibără vastitatea cugetării într-un bob/ de simțire” (Maratonul - Cartea a treia). La rîndul său, imaginea lirică apare anexată bufoneriei, narcisismul fiind compromis: „Să te vezi în oglindă,/ ce umilință - pojghița feței
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
printre irizări, Ceahlăul. Ce lume, boieri dumneavoastră! Cum venea vara, cum frigea vipia, pleca toată lumea (bună) într-acolo. Promenada de la Agapia sau de la Văratic, dar și cea de la Bălțăteștii Adelei lui Ibrăileanu refăceau Lăpușneanu și Carol. Unde-i lumea aceea îmbătată de propria ei frumusețe! Dar și lumea mai de dincoace! Rămînînd un împătimit al trotuarelor, îmi doresc, la părăsirea muțeniei atelierului, să-ntîlnesc pe cineva, să schimb o vorbă cu cineva. Da’ de unde! Mă strecor - ogar tomnatic - printre exemplarele coborîte parcă
Peste Ilici dus-întors by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13553_a_14878]
-
ai face, pierzi... În mod paradoxal, filipica tânărului autor la adresa unei societăți zgomotoase și stupide îmi aduce aminte de piesele anilor ’50, din lagărul socialist, în care era expusă oprobriului public societatea capitalistă coruptă și lipsită de sentimente. Americanii se îmbătau cu coca-cola, își înșelau nevestele și ațâțau la război. Pe atunci nu se vorbea de deconstrucție, doar de propagandă. Vocabularul era mai controlat, deși de dragul demascării expresive era permisă și întrebuințarea altor cuvinte decât cele trecute în dicționare. Nu e
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]
-
Și au intrat în pădure. Ici și colo trosnea câte o creangă uscată. Uneori cădea câte un con de pin. Se auzea murmurul brizei prin frunzișul de sus. Se auzea ciripitul păsărilor ascunse. Se auzea tăcerea mușchiului și a țărânei. Îmbătați de frumusețea, de muzica și de miresmele pădurii, bărbatul și femeia urmau poteca ținându-se de mână. Până când au auzit în depărtare ca niște lovituri de topor. Au continuat să înainteze și s-au apropiat de zgomot. Vine dintr-acolo
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
și o referire la Saturnaliile romane, în care, după cum arată James George Frazer, în Creanga de aur, "pe o anumită perioadă (17-23 decembrie) orice restricție era înlăturată și toate libertățile îngăduite, încît «sclavul putea să-și ocărască stăpînul, să se îmbete la fel ca mai marii săi, să stea la masă cu ei...». Lumea petrecea după placul inimii, legile erau abrogate și «întreaga populație se deda unei veselii și voioșii ieșite din comun». Conform tradiției, oamenii liberi alegeau prin tragere la
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
mai scrie prozatorul "ridicat altădată în slăvi", dar se declară decepționat: "Era mai bine însă dacă nu-l citeam. Falca lui Cain oferă imaginea involuției lui Dumitru Radu Popescu ca scriitor, involuție declanșată, de altfel, cu ani în urmă, cînd, îmbătat de succes, el a început să creadă că poate face o carte din tot ce-i trece prin minte. Așa-zisul roman Falca lui Cain are un sumar eterogen, fiind alcătuit din pagini de roman, de poezie și de teatru
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13868_a_15193]
-
consecuție cu o deziluzie sentimentală și, bineînțeles, cu experiența metafizică a bordelului: "Un an după această decepție radicală și comună, l-am descoperit pe Weininger. Mă aflam în situația ideală pentru a-l înțelege. Superbele sale enormități despre femei mă îmbătau. Cum putusem oare să-mi pierd capul pentru o sub-ființă? îmi repetam neîncetat. Cum a fost posibil acest chin, acest calvar, din cauza unei ficțiuni, a unui zero incarnat?" (în Exerciții de admirație). Fără îndoială, teribilismul tânărului Cioran va fi fost
Capodoperă sau expresia unor frustrări? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13882_a_15207]
-
1802) în care revoltații au uzurpat atributele puterii domnești găsindu-se în acest detaliu motivația pentru termenul crai: "s-au răsculat o ceată de apelpisiți, numindu-se crai de Curtea Veche"; aceștia au în frunte un grec, jefuiesc prăvălii, se îmbată, sînt prinși și spînzurați de turci. "De atunci, în istoria țării, se numește această revoluție epoca apelpisiților de la Curtea Veche, rămâind și zicătoarea de «crai de Curtea Veche»" (Dimitrie Papazoglu, Istoria fondărei orașului București, 1891, ed. Marcel-Dumitru Ciucă, București, Minerva
Craii la cremenal by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13903_a_15228]
-
cu părerea. Dar mi s-ar fi părut normal ca preoții să spună credincioșilor cu totul altceva decît spun deobicei în asemenea ocazii. Ei sînt datori să exploateze în chip inteligent și moral întîmplările cu aspect miraculos, nu să-i îmbete pe credincioși cu vorbe frumoase despre minuni ale Domnului încă neprobate. Un discurs onest și educativ ar fi trebuit să plece de la întrebarea adresată credincioșilor dacă o astfel de manifestare a prezenței divine în biserica lor era cu adevărat meritată
Educația religioasă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13971_a_15296]
-
giulgiu ca la fizică ciudatul fenomen Tindall care devoalează din beznă firul microscopic de praf Dă-i înainte nu te opri mâine aduc un zugrav eu plătesc toate pagubele auzii repetat îndemnul care făcea din mine uncenicul vrăjitor al poligraphiei Îmbătat de miresme imaginare și exaltat mâzgălii fațada proaspăt văruită și curând demersul meu criptic depăși curtea liceului ieșirăm în stradă unde pe asfalt îmi continuai febril lucrează sub Privirile stupefiate ale trecătorilor cu noi formule oculte ermetici radicali alfa și
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4115_a_5440]
-
nu se poate mai crudă? Parcă ai sta pe-un răzor și-ai aștepta să se-ntunece Ca mai demult, lângă nuc, dar spune, mai spune ce Duh al pământului te-nvăluia, cum să nu mai ții minte Cum îngânai, îmbătat de melancolii și cuvinte Acele stranii poezii, iluzorii anotimpuri și tristeți, și morminte, „Te uită cum ninge Decembre, nu râde... citește ’nainte.” Dinspre Mureș, ceața acoperea valea cu un giulgiu greu... Am fost eu, acela de-atunci, n-am fost
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
împrăștie prin cartiere mărginașe, iar eu, spectator din aceia ce se implică în acțiunea de pe scenă, mă chinui s-adun cioburile, șuruburile și arcușoarele, să refac jucărioara, deși sunt convins că nu se mai poate repara în veci. O, mă-mbăt de această viziune. Nicio beție nu e mai mare decât să te-mbeți cu vedenii!) Și beat fiind de vederea mea mă las pătruns până la capăt și până la capăt mă transcriu minuțios, cu pasiune, neobosit.
Mă-mbăt de această viziune by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/5297_a_6622]
-
acțiunea de pe scenă, mă chinui s-adun cioburile, șuruburile și arcușoarele, să refac jucărioara, deși sunt convins că nu se mai poate repara în veci. O, mă-mbăt de această viziune. Nicio beție nu e mai mare decât să te-mbeți cu vedenii!) Și beat fiind de vederea mea mă las pătruns până la capăt și până la capăt mă transcriu minuțios, cu pasiune, neobosit.
Mă-mbăt de această viziune by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/5297_a_6622]
-
stai și îmi adulmeci spaima. Înfricoșat, eu îți măsor tristețea și disperarea Acum e încă devreme, acum ne mai putem evita unul pe celălalt. Dimineața un soare transparent se mai risipește printre copaci pentru mine. Sufletul meu se mai poate îmbăta de aer și univers - semn că întotdeauna ai fost dispus să-mi mai dai o șansă
Încă o șansă by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/5161_a_6486]
-
iată - vei auzi o gură bătrână bolborosind - și iată cum orice poveste își năruie cu un sadic rafinament propriile-i personaje celeste și iată cum le-azvârle sub streșini de periferie cum le uită acolo cum le ispitește să se-mbete crunt cu tot soiul de amintiri care de care mai chioare mai jerpelite Și iată - vei auzi parcă în tine însuți - cum pentru orice minusculă fericire e pregătită de mult - în anxioase culise - o cădere banală de cortină și câteva
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
din vâsc. Sunt urme pentru câinii care duc spre casă. Mai sunt urme care duc spre casă. Merg cozile înainte. Părinții așează pe pragul meu un vâsc. Dumnezeu a înghețat lângă plop când cel mai mic dintre noi s-a îmbătat cu rachiu de vâsc. Iarna tătarii au aruncat un ochi spre mare. Pădurea Letea. 31.12.2008
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
nisipului și ai legat în lanț libertatea în numele dublurii ei fotoni când vorbim se întâmplă să amuțesc inundat de o prezență densă învăț să respir e senzația pe care o au siamezii când își împrumută inima unul altuia și norii îmbătați de fotoni intri în mine cu tot trecutul cu rădăcinile viguroase din care sug cei ce trăiesc încă o dată prin tine în plină zi nu se mai vede nimic numai sufletul de nu-ți vine să crezi doare trecem unul
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
zburătoare?! Fierul de călcat calcă pieptul celor ce nu mai întreabă și tac când chiuvetele se înfundă cu pietre de la ficat oglinzile arată alte chipuri, cu care încă nu m-am învățat. Tăiat și cusut, cusut și tăiat, adoarme-mă, îmbată-mă, fă-mi o țigară de iarbă ... acasă al meu este o conservă cu mâncare de câine, pe care o expune-n vitrină ca pe un obiect rar, ziua de mâine. Acasă sunt șosetele cârpite ale ultimului bărbat care și-
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
ei era acum acolo. Viața ei era acolo. A ales ea, nimeni altcineva cum se întîmplă adesea. Parisul ca vis, Parisul ca idee, ca iluzie, ca o noapte luminoasă. Orașe unde se poate sta de vorbă și fără să te îmbeți. Orașe unde te îmbeți și fără să stai de vorbă cu nimeni. Orașe pe unde umbli și trăiești fără să știi că ești într-un loc anume. Argentina părea la fel, dar nu era. Nici Buenos Aires-ul cu aerul lui
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
Viața ei era acolo. A ales ea, nimeni altcineva cum se întîmplă adesea. Parisul ca vis, Parisul ca idee, ca iluzie, ca o noapte luminoasă. Orașe unde se poate sta de vorbă și fără să te îmbeți. Orașe unde te îmbeți și fără să stai de vorbă cu nimeni. Orașe pe unde umbli și trăiești fără să știi că ești într-un loc anume. Argentina părea la fel, dar nu era. Nici Buenos Aires-ul cu aerul lui sever și impunător. Un
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
Emil Brumaru Se-ncheie anul. Poate-i cel din urmă, Mult mai bogat decît o viață-ntreagă. Atît te rog: tu leagă și dezleagă Iubirea mea, n-o arunca în turmă De porci grohăitori, cirezi de tauri Scopiți la suflet, îmbătați de bale În buluciri pe străzi municipale; Eu te-oi plimba aievea pe coclauri Cu fluturi și căsuțe-n crengi de arbori În care-ți odihnești trupul de silă Și de tristețe, proaspătă copilă, Numai cu mine, Puck, fără de martori
Se-ncheie anul. Poate-i cel din urmă... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8376_a_9701]
-
spate, sub pânza coviltirului. Vameșii oricum or să vrea să știe. Dar mai sunt vameși acum, după deschiderea granițelor conform acordului Schengen sau cum i-o fi zicând ?... Camionul era urmărit nu de vameși, ci de niște derbedei care se îmbătaseră și aveau chef să se distreze. Era primejdios, dacă ciocneau mai tare camionul plin cu nitroglicerină, o substanță care explodează cât ai zice pește... Nu mai știu cum se termina filmul, iar de celălalt film realizat de marea scriitoare Marguerite
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]