1,610 matches
-
ca "înțelegere" în sensul cel mai generos, căci "instinctul nu găsește resorturile care mă fac vie". Credința în puterea revelatorie a cuvintelor, a poeziei este de influență naumiană ("Între cuvintele acestui text e încă un scris, mai bine știutor, care îmbibă pagina cum îmbibă uleiul țesătura. O taină lichidă. Scrisul ăsta ca vitraliile, se vede când trece lumina."), deși o perversă îndecizie leagă fatal scrisul de viață: "Ce-ți place mai mult: să trăiești sau să povestești ce ai trăit?". Finalul
Jurnal de viață și dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12639_a_13964]
-
sensul cel mai generos, căci "instinctul nu găsește resorturile care mă fac vie". Credința în puterea revelatorie a cuvintelor, a poeziei este de influență naumiană ("Între cuvintele acestui text e încă un scris, mai bine știutor, care îmbibă pagina cum îmbibă uleiul țesătura. O taină lichidă. Scrisul ăsta ca vitraliile, se vede când trece lumina."), deși o perversă îndecizie leagă fatal scrisul de viață: "Ce-ți place mai mult: să trăiești sau să povestești ce ai trăit?". Finalul e imprevizibil, trist
Jurnal de viață și dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12639_a_13964]
-
cu Municipalul. Toată după-amiaza m-am uitat pe geam și m-am gîndit la Vlad Mugur. La orele din zilele și din nopțile în care am discutat acest text absolut extraordinar al lui Ionesco. În ierarhiile mele. Vlad Mugur era îmbibat pur și simplu de fizica și metafizica fiecărui cuvînt, de ritmurile experiențelor unor vieți acumulate în doar cîteva cuvinte, de invenția lingvistică, de spaime de tot felul. Piesa îl bîntuia, îi neliniștea mintea și trupul. Spectacolul său de la Teatrul Maghiar
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]
-
della Veritŕ), unul dintre eroii adolescenți, Ciccio dacă nu mă înșel, se imaginează în postura de mire, alături de aleasa inimii sale. Cam în același fel este construit și universul lui Yambo: pe de o parte manualele, afișele propagandistice și compunerile îmbibate de idei fasciste, pe de alta valorile imaginației și ale libertății, benzile desenate și Pinocchio, inofensivele cutii de lapte, cu bunicuța cumsecade făcând reclamă la nelipsita Cacao Talmone, cu atlasele, dicționarele și enciclopediile ce pomenesc de ținuturi îndepărtate (tip Nuovissimo
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
ea, pentru vestitul său tablou ,Bou jupuit". Până să-l termine, carnea s-a înverzit, putrezită. Cum nu-și permitea să cumpere alt ,model", și-a luat o căldare de sânge. A împroșcat oasele ca să pară roșii, dar lichidul a îmbibat podeaua și a străbătut până la atelierul lui Chagall. Marc Zaharovici, care, și pe gerul cel mai cumplit lucra gol pușcă (avea doar un singur costum) - deși, har Domnului, era, după cum am spus, un om bogat -, a țâșnit nud în stradă
EL by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11442_a_12767]
-
mai de preț ca aurul și Radioul. Piesa de rezistență, Părul Profetului, radiografiază o familie musulmană, pe care o întîmplare neobișnuită o face să dea la iveală partea nevăzută din firea fiecăruia, într-o suită de întîmplari tragicomice. Povestirile "occidentale", îmbibate de livresc, recurg la reciclări de personaje, situații devenite un bun comun al culturii europene și clișee în era imaginii: Hamlet și Yorick, Cristofor Columb și regina Isabela. Rushdie nu-și reprimă plăcerea de a jongla cu semnele trecutului, de
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]
-
introductive (la care se vor adăuga aproape cincizeci de pagini, corp mărunt, de referințe critice, în finalul volumului), pentru a ne elibera de prezența vampirizantă a autorului. Jurnalul lui Dracula, el, acoperă intervalul 2 februarie 1463-28 august 1464 și e îmbibat de date și referințe istorice, bine documentate, ce alcătuiesc un sumbru tablou de epocă. Conturul spațial și temporal e cu atât mai bine precizat, subliniat, întărit, cu cât autorul e decis să-și smulgă protagonistul de sub faldurile și vopselurile mitului
Bietul Dracula by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11478_a_12803]
-
nivelul generației tinere de azi, o linie de clară demarcație între două vârste și două experiențe diferite. Prima este cea a copiilor Epocii de Aur, care știu ce înseamnă alimentație ,științifică" și cozi nesfârșite, două ore de unic program TV îmbibat de figura Tătucului, șantierul adus până în buza casei părintești, cravata roșie de pionier, imnurile înflăcărate, frigul din case și din oase. Cealaltă vârstă, cu experiența formativă a postcomunismului, îi leagă pe copiii Tranziției mai mult decât ar recunoaște-o ei
Decrețeii II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11496_a_12821]
-
gură."), un fel de copilărire poetică, după aceea imaginară. Tiparul popular, în metrică și vocabular, întărește impresia că avem aici o pauză de respirație, un interludiu necesar între cele două secvențe dramatice. Fiindcă dorința regresivă a personajului e de fapt îmbibată de suferință, suferința neîmplinirii ei. Exaltările poetului, ca și extravaganțele sale, acoperă o rană nevindecabilă: aceea a expulzării, a tăierii fiului din mamă. Cele două capete ale cordonului ombilical flutură trist în lume și timp, retezate odată pentru totdeauna: ,după ce
Copilul bătrân by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11539_a_12864]
-
în sufletul unui mincinos", cum apare scris într-un caiet al lui Viziru. Ele apar în pagină prin lungile descrieri inserate în miezul acțiunii, ori prin translări subtile de la momentul actual, proletar. Scriitura de o rafinată complexitate a romancierului se îmbibă de toate aromele și culorile, zgomotele și șoaptele lumii noastre, proiectând un univers de hârtie cu o consistență superioară celui real. Dincolo de alegorismul prea accentuat, la final, al cărții (epilogul cu August și Anghel, fața luminoasă și cea întunecată a
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
percutante "scenete" în genul fabulelor, cu protagoniști de origine modestă (făpturi mărunte sau obiecte personificate: Acul de cîrpit, Cinci dintr-o păstaie, Peniță și călimară, Picătura de apă, Fluturele); eseurile cu tentă moral-filosofică (meditația fiind uneori coborîtă în melodramă, teza îmbibată de sentimentalism - sau pedanterie, după caz) alternează cu mici "snoave" sau povestiri glumețe decontractate; texte "rotunde", "împlinite", de o certă valoare artistică (unele, precum Umbra sau Privighetoarea, declarate de cunoscători drept capodopere), stau alături de texte anoste sau de-a dreptul
Bicentenar Andersen - Cuceritorul by Mihaela Cernăuți-Goro () [Corola-journal/Journalistic/11826_a_13151]
-
mustăcioară subțire și îngrijită. Mă uit pe geamul mașinii și număr în gînd. Opt ani de cînd Silviu Purcărete n-a mai lucrat la Craiova. Locul care îl atrage ca un magnet. O relație bazată pe forța iraționalului. Un loc îmbibat de forța însăși a acestui mare regizor, de generozitatea lui, de modestia lui. Piticul din grădina de vară, Ubu Rex cu scene din Macbeth, Titus Andronicus, Phaedra, Orestia, mi se amestecă scene întregi din fiecare, aud muzici, șoptesc replici, văd
În căutarea timpului pierdut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12987_a_14312]
-
să vă jucați? Citiți-o pe Aglaja!” Ada Milea a citit într-o după-amiază, împreună cu scriitoarea germană Zehra Cirak, la Centrul Cultural German, fragmente din Raftul cu ultimele suflări. Umorul pe care l-a scos actrița româncă din textul acela îmbibat de moarte m-a făcut pentru o clipă să cred că totul în viață poate fi transformat în rîs. Poate că ne-am născut totuși pentru bucurie. M-a apucat brusc o mîndrie nelalocul ei. Mă confirmase o artistă adevărată
La Timișoara, Aglaja ne-a vorbit românește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13074_a_14399]
-
acesta lăsându-se pe vine. Din interior fojgăiala vietăților se auzea tot mai clar. Elitrele uriașe se frecau unele de altele, scoțând sunete stridente, explicându-mi astfel zgomotele auzite anterior. Unghiile mi se umpluseră cu pământ, iar dosul palmelor se Îmbibaseră deopotrivă de țărână și transpirație, năclăindu-mi pilozitățile, cu pete Întunecoase. Joo era dimpotrivă, spilcuit și aranjat În halatul lui, de parcă el era șeful iar eu subalternul, de parcă el venea de la centru, iar eu eram cel ce trebuia să dea
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
de noapte vorbesc cu fratele meu mort acum o mie de ani nu de mult stătea într-o grădină cotropită de trandafiri și mă tot ruga și eu să mă duc nu m-am putut ridica eram greu ca pământul îmbibat de blesteme dimineața m-am trezit cu zăpada afară cât gardul și eu îngropat sub mormane de trandafiri înfloriți mama atât de rău s-a speriat că i-a țâșnit din gură un roșu trandafir care a despicat satul în
Poezii by Rodian Drăgoi () [Corola-journal/Imaginative/9628_a_10953]
-
solidarități), Cu voi, al celor două strofe liminare și eponime ale unui volum întreg. Or, fără să fie umoristic (fiind numai ironic sau sarcastic), Bacovia e un umoral. Umorile-i sunt, mai ales, apoase. Mereu actual, căci meteorologic, el își îmbibă propria-i poezie, până la suprasaturație, în ploaie, lapoviță și ninsoare, - încât sintagma amintită ar putea fi și "plină de humori": "O, țară tristă, plină de humori"! Dar, lăsând gluma la o parte, e evident că râsul e (ultra)subversiv, că
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
diminuează, rarefiindu-se și stingându-se pînă la o deplină tăcere, în care ajung cu toții să sincronizeze, laolaltă cu publicul. Toată această spumă de zgomot, deși aparent ne murdărește auzul, este detergentul care dizolvă mulțimea de amintiri sonore ce ne îmbibă și rigidizează mintea ori ne tulbură calmul, ca niște prejudecăți sau emoții. Odată “mizeria” înlăturată, tăcerea este oglindirea curățeniei noastre mintale și afective, eliberate de orice gând/concept/emoție care ar putea s-o întineze. Tăcerea este, așadar, ambientul universal
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
balcanilor) și cum să lupți tu împotriva predicatelor polifoniei acesteia cu iz bizantin cum să-i momești eteriile în culoarul îngust și să-i spubleri în mlaștinile sintaxei cavaleria infanteria gîndindu-te la bărbosul Karl călare pe statisticile lui englezești creier îmbibat de bere și de hegelianism - în copilărie alergam în crîngul din marginea orașului întindeam cleiul pe bețigașe înfigeam bețigașele-n ramuri de plop deasupra lor coborau seara sticleții o zbatere scurtă un gîngurit obosit întîile semne ale unei sinucigașe retorici
Poezie by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/12024_a_13349]
-
autorul identificat cu creionul, este iarăși St. C., de astă dată în ipostaza de critic literar: "Cea mai mare parte a concurenților (cu excepția unuia) au prezentat lucrări în versuri, de factură foarte variată, unii menținîndu-se încă pe linia unei poezii îmbibată de un sentimentalism dulceag, alții arătînd că au înțeles să pornească hotărîți pe drumul unei poezii sănătoase a poporului muncitor, expresia dorinței lor de a participa prin mijloace artistice la lupta clasei muncitoare. Autoritatea criticului se sprijinea pe faptul că
Slova Nouă by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12565_a_13890]
-
și pe moarte. Povestirea, mă rog, „narațiunea”, salvează-n fiecare noapte, pentru încă o zi, capul pletos și dulce-al Șeherezadei. Păstrînd proporțiile și schimbînd sexul, O mie și una de scrisori îmi salvează, în fiecare dimineață, sufletul, mi-l îmbibă, făcîndu-l leoarcă, apt de-a mai rezista 24 de ore, cu cuvinte de grafit afectuos. Iată de ce și corespondența mea sprințară, scrisă-n dunga zefirului (dar și-n fleașca memoriei!) e, vrînd-nevrînd, tot pe viață și pe moarte! De fapt
Oare un fluture sau un crin nu-i tot pe viață și pe moarte? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13084_a_14409]
-
Ptolemeilor ni se părea mult prea aproape de noi, pentru a-i sacrifica din timpul nostru și așa drămuit. Nici nu regret această alegere. Cînd poți să vezi, la fața locului, rămășițele bogate ale celei mai vechi civilizații, trebuie să te îmbibi de atmosfera lor, să înmagazinezi în privire și în minte cît mai multe informații și imagini, despre ea. A fost ca o călătorie în timp și răul de mare, cumplit, la întoarcere, ar putea însemna trauma întoarcerii noastre în lumea
Luna lui Cuptor by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Imaginative/13748_a_15073]
-
de fapt, unul de-al lor întârzia - ceea ce nu schimba mare lucru -, îmi împingeau în mână sau abandonau pe banchetă mici bacșișuri și cadouri. Meschinăria lor era înduioșătoare, aerele lor de superioritate erau scârboase, iar știința lor banală; indivizi oarecare, îmbibați de misiunea lor civilizatoare, pe care sfârșisem prin a-i detesta cu o tandrețe tristă și obosită. De mai bine de un an, mașina mea zăcea pe trotuar, în fața blocului, cu roțile furate, iar la recepțiile de bun venit ale
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
seama că n-am nici o șansă. Pur și simplu, poziția bipedă îmi devenise inaccesibilă. Picioarele mele erau moi ca rufele spălate cu Cocolino. Sau ca prestația politică a lui Emil Constantinescu, dacă-l mai țineți minte. Culmea e că, deși îmbibat într-o cantitate uriașă de coniac (100-150 ml, cum ziceam), creierul îmi funcționa la parametri aproape normali. Cu ajutorul lui, am formulat problema (“Băi, io nu mai pot să mă ridic!”) și am verbalizat-o, alegîndu-l ca adresant pe amicul colegei
Cum am pierdut războiul cu Napoleon by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21202_a_22527]
-
Simona Tache Nu știu ce m-a apucat, dar tocmai mi-am amintit cu nostalgie de dulciurile copilăriei, alea făcute în casă de mama. Salam de biscuiți bine îmbibat cu esență de rom, cremă pufoasă de zahăr ars (cu sau fără nucă), Albă ca Zăpada (pe care o-nvățase de la mamaie și care era preferata mea), gogoși dolofane, frumos pudrate cu zahăr, scovergi, clătite, frigănele, orez cu lapte și
Tu ce le-ai mai făcut alor tăi de mâncare? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21294_a_22619]
-
în întunericul nopții pentru că scriu numai dracul distruge în mine poezia pentru că scriu 7. va veni fiul ce nu mai este al meu decît în cap este în propria-i posesie destul de opacă încă plutește pe străzi într-un tricou îmbibat de praf și de grija neagră de a nu mai fi atît de neîndemînatic încît să ți se facă frică în preajmă mai este un lac împărțit în două dar nu de tot sălbatica dorință de a fi avut un
Poezie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/11157_a_12482]