448 matches
-
și considerabilă, - vezi recenta G.U.A.M. - Moscova n-are nimic împotrivă. Prin aceste state trec conductele ei, pe mai toate teritoriile adastă trupe ale sale, amical înțepenite acolo, irezistibilul miros de petrol înțeapă nările din Caucaz până în câmpia Dunării, îmboldind psihicul uman la cele mai plăcute reverii ale reconcilierii, mai parfumate decât lavanda și iasomia. Sub care fatidică influență, delegatul Moldovei de dincolo de Prut tocmai declară că se va reveni asupra unui mai vechi raport, incriminând amestecul blindatelor rusești în
Formula ideală a reconcilierii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16078_a_17403]
-
să permită acest ,,joc de cărți”. Cristina Mihaela Barbu a găsit soluția, grație faptului că - în procesul rememorării, al recursului la amintiri de la diferite vârste -, de la o secvență la alta, poți face saltul în timp și în spațiu, oriunde te îmboldește inspirația. Acest prim capitol se încheie așa: ,,E dimineață! Am terminat cea de-a doua țigară, arunc chiștocul în cutia goală de cafea și mă las cu nesaț în brațele zilei care va urma. Mă numesc Taina și povestea ce
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
pentru turnee de nume importante ale genului, cum ar fi Fuego și Alesis, a rămas modest, locuind în continuare cu soția și cei doi copii la Comarnic, unde și- a amenajat un studio profesionist. A început să compună în 2009, “îmboldit” de poeta Carmen Aldea Vlad, de atunci și până acum semnând circa 50 de melodii interpretate de nume “grele” ale genului, cum ar fi Marină Voica, Fuego, Alexandru Jula, Adrian Daminescu, Ileana Șipoteanu, Raoul, Alesis, Radu Ghencea. Prin interpretările lor
Marius Cristi Popa by Octavian URSULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83392_a_84717]
-
într-o iarnă la vînătoare de urși însoțit de un prinț indian. Un pădurar bătrîn, moș Calistru, îi călăuzește pînă la vizuina unui urs, căreia îi pecetluise intrarea după ce animalul intrase în hibernare. Pădurarii deschid peștera și încep a-l îmboldi pe urs cu ajutorul unor țepușe. Fiara iese din vizuină, prințul indian trage două focuri în văzduh, boierul alte două, rănindu-l doar pe urs, care se repede spre ei. Atunci moș Calistru se dezbracă de cojoc și îl azvîrle ursului
Epistolă către Odobescu (V) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8015_a_9340]
-
relief. Le privesc cu dragoste. Dorința a trecut, iubirea a rămas.” Răspunsul lui Livius Ciocârlie e cuceritor, prin inteligență, prin sinceritate, prin lipsa oricărei poze, prin știința lui de a scoate efecte autosituându-se în posturi incomode: „Ne despărțiserăm «definitiv». Regretul îmboldindu-ne, am hotărât să ne întâlnim, pentru o zi, oarecum la jumătatea drumului și pe teren oarecum neutru, eu având ceva mai mult de mers, dar fiind mai obișnuit cu locul, la Băile Herculane. Hotărâre nu ușor de luat, fiindcă
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3892_a_5217]
-
Dedic această carte prietenei mele Florentina V., cu sfatul, Îndemnul și ajutorul căreia cărțile mele au văzut lumina tiparului. Autoarea „Simplul cetățean” și opinia lui În timp ce scriam Cartea Mariei m-au Îmboldit ideile și sentimentele să le dau viață și să le fac cunoscute tuturor celor care gândesc sau vor să se exprime la fel ca mine și nu pot sau nu Îndrăznesc s-o facă. Cred că opiniile care se vor
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
mai fost nimic decât spaima să nu-l piardă și pe-al treilea, pe Miluță, pe ultimul. Spaima și neliniștea trează ca o lupoaică flămândă și pânda neîmpăcată care-o făcea să stea cu ochii pe noră și s-o-mboldească mereu, doar-doar o scoate-o din prudența și încăpățânarea ei, cu care-i venea de hac, și să se lase ca o cerboaică sălbatecă prinsă-n lațul și capcana pregătite cu-atâta iscusință. Ne-au băgat într-un lagăr de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
blănuri de hermină pe crengile cedrului; oblojindu-i cu vată și feșe de argint mirosind a tămâie, sau, transformându-i în fantastici urși polari plecați la plimbare printre banchizele de gheață de pe malurile gârlei și pârâului. Un gând zănatec o îmboldea să-și lepede șuba de lup și tot ce-avea pe ea, și, goală, ca-n toiul verii, să se arunce în copca desferecată, să se închine izvoarelor din adâncul altarelor de gheață, dar chemarea cerbului o zorea. Dincolo de poiană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
nou colțișorii de lapte gata să se carieze și îmi rânjea impudic și idiot ca la finele unei comedii pe seama vampirului din Carpați. Ei bine, acasă nu mă aștepta nici un festin. Dar dorința nu-i ca omul sănătos, ea te îmboldește și te bagă până la gât în ireal și himeră, te solicită și, în cazul de față, îți irită până la roșeață reminiscențele din copilăria a cărei stemă se profila deja înspăimântător de mare; o stemă croită din colaje de prăjitură cu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Policlinică, mai aveau ceva bani puși de o parte la bancă, mai era chiria de la Atelierul de la Universitate... Petre refuzase cu certificatul de Revoluționar, să solicite și indemnizație, zicând că nu pentru asta stătuse el la pușcărie, deși Camelia îl îmboldise să o ceară, spunând: "uite alții"... Nu mă interesează alții, am luat, cu Certificatul Atelierul și cred că e de-ajuns. M-am gândit ca, după sărbători, să dau un anunț, la ziar, să închiriem și casa de aici. Stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
dur, în ocaziile extranee examenului de sine asumat. Pe ce drum apucă, într-un atare context, autorul Ușii interzise? Detașat de "limbajul filosofiei", plictisit de filosofi, agasat de culturalizarea maximală, lipsită de orizont, nu-i rămîne decît calea literaturii. Cu toate că îmboldit de pintenul unei mari ambiții prezumate, d-sa se balansează în unele momente între imposibilități reale sau pretinse: "Aș fi vrut eu să fiu scriitor, adică Ťautor de literaturăť - ceea ce înseamnă că Dumnezeu mi-ar fi dat la naștere un
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
iar atunci cînd era ceva "grav" cu adevărat mi-au cerut mai degrabă să scot poemul în întregime. Ceea ce a făcut ca, de fapt, textele pe care le-am publicat să nu fie nici "decapitate", nici diminuate. D.P.: Te-a îmboldit vreo clipă gîndul de a renunța la scris? M.V.: În ce privește convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului, ea s-a format repede, încă de pe la 11 sau 12 ani. O singură clipă n-am simțit de atunci că aș putea
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
Eu înclin să cred că Octavian Paler supralicitează din bravadă, într-un sens contrar simțului comun și spiritului istoric. Îl iartă pe Eugen Barbu pentru răul pe care i l-a făcut, ba chiar îi este recunoscător că l-a îmboldit să fie disident, atunci când l-a demascat ca subversiv (tot la p. 270; nu mai citez, că ar fi prea mult). Concede, într-un supliment de generozitate, că acela care a contribuit la persecuția lui politică înainte de 1989 este un
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
ție înțelegerea, posace întâiului sfetnic...! LINGUȘITORUL: Numai o minte strălucită ca a Măriei Tale putea să bată așa departe. Iară noi nu încetăm a învăța mereu din pildele pe care ni le dai. PRICINĂ: Învățați, învățați, și nu uitați a-mboldi pe puturoșii de logofeți să scrie în terfeloagele lor toate acestea, pentru a rămâne și celor de după voi prilej de învățătură și de mirare. LIMBUTUL: Să nu te-ndoiești de asta, Măria Ta. Încă de pe acum nu doar supușii Măriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
moment, fu reconfirmat că în el era cum nu se poate mai prezentă râvna unică de a scrie cât mai mult și cât mai bine, altoită cu cicatricile lăsate de vicisitudinile vieții sale de până atunci, la amintirea cărora era îmboldit să muncească întrun ritm și mai intens, și mai distrugător, zi și noapte, continuu. Lucra atât de mult, încât adesea uita și de mâncare, și de somn, căci, în procesul de creație, nici foamea și nici somnul nu există, iar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
a fost consemnul care a intrigat și a indignat la vremea respectivă populația masculină a comunității) în cancelaria mică a școlii, femei provenind - cum aveam să aflu mai târziu - din toate colțurile țării, de la Constanța până în Maramureș. Veniseră la întâlnire îmboldite de curiozitate, știind că TM 10 ELF-ul parcat în fața școlii însemna «mișcări de trupe» și noutăți în sat, noutăți pe care fuseseră flatate să afle că erau doar pentru ele - femeile din Ghizela. După două ore de prezentare a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
cum Își ajută mama dezabilitată și, deși băiatul era doar un adolescent, a văzut că promite din punct de vedere atletic. Hauptstein susținea chiar că „ar fi o onoare să prezinți publicului un asemenea specimen german autentic“. Și Otto acceptă, Îmboldit de maică-sa, care se gândea că fiului ei i-ar prinde bine să cunoască băieți de vârsta lui. Totuși, când venea vorba despre contribuția fiului său la film, Else știa doar că trebuia să facă demonstrații de exerciții potrivite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
umbra unui gând. Acum trecea pe lângă mine, acum dispărea printre celelalte forme de mișcare vagi. Dar de cele mai multe ori părea de neatins, fantomatică și misterioasă, de parcă ar fi vrut să mă inducă În eroare, sau mai bine zis, să mă Îmboldească. Ceva la care nu m-am gândit, ceva peste care am trecut cu vederea mă tachina și mă tortura. Întins pe Întuneric În patul lui Anton, mă frustra din ce În ce mai mult că eram așa de Încet la minte. Mă simțeam de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
povestit despre fiul meu. Dacă te Întreabă când, spune-le că ai fost pe la Fundație. Sau, mai degrabă, prefă-te c-o să te duci mâine. Astfel, toată lumea o să creadă că eu sunt cea care a murit, și nu Felix. Îl Îmboldi pe complicele său spre casa scărilor: „Acum pleacă, te rog. “ Ca urmare a investigațiilor din luna mai, anul trecut, invetigații despre Fundația pentru Cercetare Sexuală, Încununate de succes, au apărut niște date care au dus la Închiderea cazului. Din păcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Empire, care aduce cu echipajul debarcat de pe un vapor lovit de scorbut. Am înnebunit de vreau să intru acolo? Dumnzeu știe cu ce boală mă pot pricopsi de pe scaunele alea! — Intră totuși, dă-o-n mă-sa de boală, mă îmboldește maniacul care vorbește în microfonul pantalonilor mei bufanți, nu-nțelegi ce-o să vezi acolo, înăuntru? Zambilica unei femei. — O zambilică? — Da, toată, fierbinte și umedă, gata de măciuci. Da’ o să mă căptușesc cu un sifilis numai dac-ating biletul. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
sălii, „Nu-i pot suporta pe bărbații ăștia pomădați!“ și se auzi murmurul În surdină al unui acord general. Dar chiar și atunci Janet Pardoe voise să rămână până la sfârșit, până la ultima Îmbrățișare, ultima libidozitate cu voal. Mabel Warren o Îmboldise să iasă și să meargă să bea ceva, dar Janet Pardoe spusese că vrea să rămână să vadă jurnalul de știri și rămăseseră amândouă. Prima seară părea acum să releve tot ceea ce era de relevat În caracterul lui Janet, inevitabilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
translucizi. Spuse: - Ce chestie că i-ați dat tabletele acelea! Obișnuia să ia câte una ori de câte ori Îl apucau durerile și Încă una peste noapte. Îl făceau să doarmă. — Da. Cât de multe am să-i povestesc nevestei mele! — Băutura, Îl Îmboldi doctorul Czinner. Ninici spuse Încet: — Dacă Încercați să evadați În timp ce-s plecat, o să dau de bucluc. Doctorul Czinner spuse: — Cum am putea scăpa? Ușa e Încuiată și fereastra e prea mică. — Foarte bine atunci. Doctorul Czinner Îl văzu plecând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mașină. Auzi deschizându-se iar o ușă, un glonț șterse zăpada În fața ei și fata alergă din răsputeri. Când ajunseră la colț, era aproape În dreptul lui Grünlich. Doctorul Czinner scoase o exclamație În urma ei și Coral se gândi c-o Îmboldea să alerge și mai repede, dar Înainte de a da colțul se uită În urmă și văzu că acesta se ținea de zid cu amândouă mâinile. Se opri și strigă „Herr Grünlich“, dar el n-o băgă În seamă și dispăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
despre un om întors din morți sub chipul unui catâr. Trebuie să învețe ceva pe cineva, ca să-și poată salva sufletul. Spiritul unui om ocupând corpul unui catâr. Îmi sună din nou pagerul; de la poliție sunt, mântuitorii mei, care mă îmboldesc spre mântuire. Probabil că supraveghează cineva locul ăsta - ori poliția, ori administratorul. Pe jos, împrăștiate peste tot, sunt fragmentele unui gater, călcate în picioare. Sunt și ruinele unei gări, stropite cu sânge uscat. Primprejur, o clinică stomatologică e risipită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
reală. Crîmpeie de amintiri Își recăpătau locul În memoria lui. Parcă auzea, de pildă, glasul domnului Rennit: „SÎnt de acord cu Johns“. Și parcă vedea sendvișul din farfurioara de lîngă telefon. În sufletul lui se ciocneau sentimente contradictorii: mila Îl Îmboldea, dar candoarea lui nu se lăsa Învinsă; spiritul de aventură se bătea, În numele fericirii, cu bunul-simț, pe care-l asocia cu toate calamitățile și ororile posibile... Lipsa lui de maturitate Îl făcuse să nu dezvăluie cifrele numărului de telefon format
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]