767 matches
-
învățând să își mențină echilibrul în patinajul sufletesc printre atâtea ispitiri de rătăcire. Câteodată își pierdea podoabele în atingerea de vreo patimă, câteodată se trezea strălucitoare ca o nestemată șlefuită de privirea pierdută între brațele altei existențe. I-a zărit îmbrățișați, depărtându-se să își savureze fericirea. Și anii i-au îmbrățișat pe toți peste trupul înaintării cu experiența intersecțiilor. L-a zărit zâmbind pierdut, cu ochii în căutarea eternității. De pe acea frântură de timp și-a hotărât sensul așteptării: dincolo de
POVESTEA UNEI ÎMBRĂȚIȘĂRI de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/iulia_dragomir_1452183096.html [Corola-blog/BlogPost/350027_a_351356]
-
care făcea 4 chestii concomitent... Aceste amintiri ale lui Ion Sorescu au fost cele mai interesante și ar fi fost perfect dacă nu s-ar fi aventurat să recite poezele de-ale sale („Sunt și eu poet!”) - tradiționaliste, cu rimă îmbrățișată și foarte naive. Expoziția de pictură „Marin Sorescu, pictorul” are două mari teme - autoportretele (cam fără număr) și păsările (restul). Foarte, foarte multe păsări, în mișcare, ceea ce nu-i deloc ușor să realizezi - să prinzi mișcarea, și foarte multe portrete
Marin Sorescu, pictorul by http://www.zilesinopti.ro/articole/2584/marin-sorescu-pictorul [Corola-blog/BlogPost/97255_a_98547]
-
omul le ucide, nu au sentimente ,, animalice,, asemănătoare cu cele omenești În ultima vreme circulă filmulețe cu fel de fel de păsări și animale care își arată dragostea, iubirea, aproape mai uman decât oamenii. Vezi găinușa aceea care vine să fie îmbrățișata de un copil, căluțul care se așează în poala stăpânei lui să fie mângăiat, văcuța aceea drăgălașă care își pune grumazul pe umărul stăpănului, peștele care sărută gurița unui bebeluș, sau cioara care strange gunoiul aruncat de oameni..... Copacul credeți
TEORIA SUPRESTRUCTURILOR (MODIFICATA) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1446884880.html [Corola-blog/BlogPost/382282_a_383611]
-
și-l gâdila pe Cristian pe față, lăsându-se cuprinsă de acesta cu mâna de după mijloc și în pași ritmați dansau pe alee, apoi se smulgea din îmbrățișarea lui fugind pe alee, dar nu așa tare să nu fie prinsă, îmbrățișată și sărutată de Cristian. Îi plăcea jocul și se simțea fericită că a ieșit în natură cu prietena ei și cu băieții. Chiar, ce-o face Deea acum? își punea ea întrebarea puțin geloasă pe ea și mai ales pe
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 by http://confluente.ro/stan_virgil_1394644520.html [Corola-blog/BlogPost/350311_a_351640]
-
în sinea lui,durerea urlă asemeni unei furtuni ce amenință să-i distrugă realitatea și dorind să aibă un punct de sprijin,o îmbrățișa pe Maria sperând că o va vindeca cu trupul său în timp ce ea,molatica fiind se lasă îmbrățișată fiind cuprinsă de un val de lacrimi ce se încăpățânau să se agațe de frumoasele ei gene. Și continuând să stea îmbrățișați,se întinseră în pat ștergandu-și lacrimile cu sărutări ușoare. -Ști,mi-a fost atât de greu să-mi
REVEDERE de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 by http://confluente.ro/iulian_catana_1496254401.html [Corola-blog/BlogPost/352781_a_354110]
-
o îmbrățișa pe Maria sperând că o va vindeca cu trupul său în timp ce ea,molatica fiind se lasă îmbrățișată fiind cuprinsă de un val de lacrimi ce se încăpățânau să se agațe de frumoasele ei gene. Și continuând să stea îmbrățișați,se întinseră în pat ștergandu-și lacrimile cu sărutări ușoare. -Ști,mi-a fost atât de greu să-mi continui viață după ce am fost condamnată! -Te înțeleg zise Aurel ștergandu-i o lacrima ce se încăpățâna să-i brăzdeze obrazul,nimeni nu
REVEDERE de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 by http://confluente.ro/iulian_catana_1496254401.html [Corola-blog/BlogPost/352781_a_354110]
-
mitocul în care-și petrecuse ultimele clipe ale vieții, jelita de călugărițele mânăstirii. Dar din dragoste lor a rămas legenda care va dăinui cât lumea. Visez mereu o statuie a dragostei șlefuită din piatră care să eternizeze dragostea în figurile îmbrățișate ale celor doi poeți, cu titlul pus de Perpessicius, care și-ă pierdut vederea pe manucrisele poetului: Martirii lui Eros. Referință Bibliografică: MOARTEA POEȚILOR DRAGI- EMINESCU ȘI VERONICA / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 893, Anul III
MOARTEA POEŢILOR DRAGI- EMINESCU ŞI VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 by http://confluente.ro/Moartea_poetilor_dragi_emine_ion_ionescu_bucovu_1370958254.html [Corola-blog/BlogPost/363379_a_364708]
-
zodiacal ești născută ? - Sunt o vomitatoare. Debordez de energie și când vreau, dar și când nu. Simți ? Își strecură mâna sub cearșaful imaculat, poposi pe pieptul meu, după care o lăsă să alunece cu voie în jos. Peste câteva minute, îmbrățișați vulcanic, icneam amândoi printre mișcări spasmodice. * * * Ne-am căsătorit toamna, în luna octombrie. O cununie discretă, ferită de priviri curioase, doar noi și câteva cunoștințe apropiate, fără mult tam-tam sau cheltuieli majore. Mai greu a fost cu transferul ei în
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1430843781.html [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
ochii tăi, văd strălucirea lunii, Te strâng la piept, să te-ncălzesc, tu, mă străpungi cu sânii. În sărutarea ce mi-o dai, e foc și e dulceață, E-atâta dragoste în ea, și-atâta dor de viață! Strâns lipiți, îmbrățișați, simțim fiorul care, Ne copleșește pe-amândoi din cap... până-n picioare. Și ne legăm prin jurământ de suflet, în sfințire, Să ne iubim, cât vom trăi, intrând in nemurire. PASUL Când ne-am cunoscut, ții minte, eram, cei mai buni
FRÎNTURI DE GÂND (POEZII) de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 by http://confluente.ro/ioan_carja_1457347262.html [Corola-blog/BlogPost/369230_a_370559]
-
de dor / și de prea multe nespuse cuvinte”. Prezentul se zbate de multe ori în paradigma modului optativ (modul verbal al afectării, al mâhnirii, al dorinței neîmplinite). „De s-ar putea, aș face-o poartă / prin care noi am trece-mbrățișați / sau am rămâne pironiți de soartă, / în stâlpii ei pe veci pietrificați /” - de unde, strofa următoare se comută în conjunctiv (modul subordonării, al comenzii și al virtualului): „Sărutul nostru să dureze ani, / pe lângă noi să treacă veseli mirii, / să fim pe-
LINIILE PARALELE SE ÎNTÂLNESC ÎN INFINIT (IULIAN PATCA, SĂ VII ŞI MÂINE, CLUJ-NAPOCA, EDITURA MEGA, 2011) de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 by http://confluente.ro/Liniile_paralele_se_intalnesc_in_infinit_iulian_patca_sa_vii_si_maine_cluj_napoca_editura_mega_2011_.html [Corola-blog/BlogPost/367059_a_368388]
-
haiku-uri căpiță cu fân - la umbra ei un cosaș țipă-n celular gânduri de cioban - cred c-o să fac o baie, este an bisect capul șefului - proiectat pe zid are umbra pătrată pe ring lovituri - pe podea două umbre îmbrățișate talk show cultural - doi poeți vorbesc aprins despre picioare televiziune - un canal chiar miroase corespunzător teatru-n ruină - pe perete în afiș actorii plouați Referință Bibliografică: Zice-un pokerist: Bădie, sunt un as în meserie / Dan Norea : Confluențe Literare, ISSN
ZICE-UN POKERIST: BĂDIE, SUNT UN AS ÎN MESERIE de DAN NOREA în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 by http://confluente.ro/Dan_norea_1403851092.html [Corola-blog/BlogPost/349747_a_351076]
-
și-l gâdila pe Cristian pe față, lăsându-se cuprinsă de acesta cu mâna de după mijloc și în pași ritmați dansau pe alee, apoi se smulgea din îmbrățișarea lui fugind pe alee, dar nu așa tare să nu fie prinsă, îmbrățișată și sărutată de Cristian. Îi plăcea jocul și se simțea fericită că a ieșit în natură cu prietena ei și cu băieții. Chiar, ce-o face Deea acum? își punea ea întrebarea puțin geloasă pe ea și mai ales pe
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1405688599.html [Corola-blog/BlogPost/349335_a_350664]
-
că nu se mai întoarce... Ai pus un pumn de tămâie pe jar că iese fumul pe geam ca pe horn! - glumi soțul și se strecură sub așternut lângă soție. Ea se cuibări lângă trupul puternic al soțului și adormiră îmbrățișați. A doua zi dimineața bărbatul merse la geamgiu să-i monteze alt geam la fereastră. Îl chemă apoi pe tâmplar și spre norocul lor acesta avea în atelierul său o ușă pe măsură. După amiază plecară spre casa parohială. - După cum
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1414786534.html [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
fericirii Și tot ce-mi mai rămâne e pâinea să sfințesc. Atingerea ta blândă pe pielea mea sculptează Icoane de suspine, pereții sunt brodați În mine-o oda veche și-un vers mai trist vibrează Atât suntem de puri dormind îmbrățișați. Ești pâinea mea cu sare, în toamna îmi ești vinul În anotimpul nostru cu dorul ne hranim Ne îmbătam cu-atingeri și împlinim destinul Ne închinam luminii ca-n ea să ne iubim. Pe un pământ de abur noi învățăm
VERSURI DE DRAGOSTE de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 by http://confluente.ro/Luminita_amarie_versuri_de_luminita_amarie_1371643643.html [Corola-blog/BlogPost/346097_a_347426]
-
vine-n fire / Și a pierit cuvântul dor. // Pe cerul luptei se aprind / Rachete-n fiecare noapte, / Urmele lor nu mai surprind, / Vorbele tac sau devin șoapte. // E frică, ură între frați, / Se numără războaie-n gând, / Se văd adesea-mbrățișați / Copii cu mamele plângând. // Se roagă lumea-n mănăstire / Să se întâmple al său vis, / Să fie pace și unire, / Să stea Butonul Roșu-nchis” (Să stea Butonul Roșu-nchis). Partea a treia, mai consistentă, cuprinzând 33 de poezii, este
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 by http://confluente.ro/cezarina_adamescu_1464273936.html [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
așteptat, lucru ce s-a și întâmplat în noaptea următoare. Astfel, am trecut peste tot felul de apropouri ale stolnicilor sau cumnaților și ne-am făcut că nu înțelegem ce spun și ce vor ei, plecând la culcare și adormind îmbrățișați ca doi prunci, până a doua zi la prânz. Referință Bibliografică: IUBIRILE UNUI PESCAR - POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1492, Anul V, 31 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Stan Virgil
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1422710732.html [Corola-blog/BlogPost/377033_a_378362]
-
tu să vii / îmbrățișate suflete prin ploi / petarde reci în necuvinte vii”. Bazându-se pe tehnica oximoronului, poeta pune în antiteză elementele constitutive ale versului, pe de o parte, petardele reci, iar pe de cealaltă parte, necuvintele vii și sufletele îmbrățișate (arzând, sau încălzindu-se) prin ploile, destul de reci. Mărturisesc că, demult nu am mai citit asemenea versuri emoționante și de o asemenea realizare artistică. În același ton și cu aceeași intensitate lirică, se situează și poemul „Împart” - impregnat de spiritualitate
RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE PETARDE RECI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 by http://confluente.ro/Recenzie_la_cartea_auricai_is_cezarina_adamescu_1367701514.html [Corola-blog/BlogPost/344758_a_346087]
-
văd încă odată venind la întâlnire în tenișii aceea chinezești, înconjurați de o dungă verde, îmbrăcată în rochia roșie cu buline albe. În momentul acela aș fi fost în stare să joc chiar și mama galaxiilor la zar. Ținând-o îmbrățișată, îi cunoșteam toate frământările. Chipul său părea marcat de tristețea unor visuri neîmplinire, dar mai ales de ravagiile timpului. În acel moment am simțit nu numai un sentiment de milă și compasiune față de această ființă nedreptățită, cu toată drama destinului
CARTEA CU PRIETENI- ION IFRIM-AMINTIREA UNEI MARI IUBIRI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ioana_voicila_dobre_1396700630.html [Corola-blog/BlogPost/347740_a_349069]
-
nasul mic. Fanfara cânta, duduind pământul, în urma unui brav colonel, ce luptase împotriva hoardelor fasciste, alături de victorioasa armată sovietică, care ne eliberase, cucerindu-ne. Plimbându-ne de mână ne apucase noaptea. “O să mă certe mătușa!” tot repeta. Poate că, stând îmbrățișați, acolo, în bucătărie, își aducea și ea aminte de scene și mai îndepărtate, ce avuseseră loc în copilăria sa, cum era (așa cum îmi povestise), spaima de urs atunci când se aventura după murele coapte, mirosul nocturn al crinilor aflați lângă ferestrele
CARTEA CU PRIETENI- ION IFRIM-AMINTIREA UNEI MARI IUBIRI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ioana_voicila_dobre_1396700630.html [Corola-blog/BlogPost/347740_a_349069]
-
deschise, cotrobăitul veverițelor prin podul casei după alune, ereți ce-și înfigeau în timpul zborului ghearele în pieptul porumbeilor, detunăturile asurzitoare, urmate de apele învolburate ce se scurgeau de pe versanți, smulgând punțile și tot ce mai întâlneau în cale. Tot stând îmbrățișați, acolo, în bucătărie, deodată mi-am adus aminte de titlul acestei povestiri, care era, de fapt, titlul unui film în regia lui Piotr Todorovski: AMINTIREA UNEI MARI IUBIRI. Țin minte că fusese ultimul nostru film pe care-l văzusem împreună
CARTEA CU PRIETENI- ION IFRIM-AMINTIREA UNEI MARI IUBIRI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ioana_voicila_dobre_1396700630.html [Corola-blog/BlogPost/347740_a_349069]
-
Voi, spirite ale simțurilor pierdute în neant, ce vrajă de extaz ați aruncat asupra umilelor ființe topite în toate elementele trăirii, sub toate formele ei? Un vuiet de furtună s-a iscat din senin. Furiile naturii se opuneau. Perechea strâns îmbrățișată încălcase legile nescrise. Ritmurile lor urmau cursul firesc al timpurilor de la crearea lumii și mișcările corpurilor sfidau orice regulă sau ritual,dăruindu-se unul celuilalt cu duioșia și legănarea abandonului total. Focul alb, îi mângâia cu fierbințeala lui, le pătrundea
RITUALUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 by http://confluente.ro/Ritualul.html [Corola-blog/BlogPost/364660_a_365989]
-
misiune e dezertor. Suvenir îmi dă lira viorii. Pe-aripi mă poartă să ating norii. Cioburi de speranță-mi duce-n zare, până în primăvară cu floare. Din frunze strâng lacrimi de iubire, Toamna să-mi rescrie amintire. CÂND FRUNZELE MOR ÎMBRĂȚIȘATE Mă îmbrac în haina gândului, de strigăt fioros, a moarte. Când pe poarta cimitirului intră frunze îmbrățișate. Altar e Universul Ceresc, de unde îngeri cântă Prohod. La rugăciune, alți muguri cresc frunze renăscute-n ram cu rod. Gropari le sunt falnicii
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1416362491.html [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
speranță-mi duce-n zare, până în primăvară cu floare. Din frunze strâng lacrimi de iubire, Toamna să-mi rescrie amintire. CÂND FRUNZELE MOR ÎMBRĂȚIȘATE Mă îmbrac în haina gândului, de strigăt fioros, a moarte. Când pe poarta cimitirului intră frunze îmbrățișate. Altar e Universul Ceresc, de unde îngeri cântă Prohod. La rugăciune, alți muguri cresc frunze renăscute-n ram cu rod. Gropari le sunt falnicii copaci, că le adună la rădăcini. De-a nu uita cât le-au fost de dragi, când
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1416362491.html [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
sunt falnicii copaci, că le adună la rădăcini. De-a nu uita cât le-au fost de dragi, când erau părinți și prieteni. Iar în crematoriul frunzelor persistă fumul de tămâie. Să amintească oamenilor că, moartea este veșnicie. Dorințe mor îmbrățișate, când bate-n Toamna vieții mele, un vânt aducător de moarte. Să mi le ducă între stele. MIREASA CODRULUI Pe frunzele Toamnei plutind în curcubeu, scriu dorul ce se ascunde-n sufletul meu. În ele brodez privirea de sub pleoape, când
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1416362491.html [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
Însă o clipă din ancestral rămasă Atingându-i pasul se prefăcea în ieri. Cum raiul revenirii năștea așteptarea Calul sub șa de dor i s-a uscat, Un gând rebel i-a întunecat cărarea Când mama îl vedea, de-acum, îmbrățișat. O,de-ar fi știut ce fiu se-întorcea! La poartă oprise un bărbat schimbat. Nu mai era cel căruia, seara, când torcea, Îi depăna povești cu fete de-înpărat. “-De ce m-ai născut în această lume? M-ai întrebat
POEZII DEDICATE MAMEI, DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1488914782.html [Corola-blog/BlogPost/377584_a_378913]