27,540 matches
-
sunt doar jucate identic, ci și condiționate de acelasi stimul (numele unei cunoștințe, scuzele unui funcționar etc). Pentru că sunt benigne, prietenii nu ne vorbesc niciodată de aceste mini-telenovele condiționate în care jucăm sau, când o fac, au grijă să le îmbrace în haină ieftină a brandingului personal: «n-ai mai fi tu dacă n-ai face mereu așa»... În mintea celor care gândesc astfel, măsura oamenilor e dată, ca în cazul câinelui lui Pavlov, de abilitatea de a urma un traseu
Extra-optiunea toamnei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83046_a_84371]
-
zilele de 28-29 iunie 1941. Cei care au scăpat de glonte sau de ștreang au pierit sufocați sau de sete în vagoanele de marfă, duși de calai “că vitele la tăiere”... Numele lor nu sunt scrise nicăieri. Gropile comune au îmbrăcat în beton forma unor vagoane îngropate în pământ. Sub un verset din Ieremia (“ Pe aceștia îi plângem”) cuvintele supraviețuitorilor tremura încă de furie, de neputința, de disperare. Am părăsit cimitirul cu un gust amar. Când știi că oamenii unui popor
Destin by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82991_a_84316]
-
propria imagine și respinge categoric deviaționismul metrosexual. În versiunea hardcore, retrosexualul bea coniac Unirea și crede că bărbații care se pensează sunt poponari. Übersexualii încearcă să capitalizeze cuceririle epocii metrosexuale și să meargă mai departe: «überii» arată bine și se îmbracă bine, dar nu sunt obsedați numai de propria imagine. Implicarea îi definește cel mai bine, spune Marian Salzman, țipă care a inventat termenul: daca metrosexualii citesc Vogue și Cosmo, übersexualii citesc The Economist și The New Yorker. Icon-ul mișcării
Nimic despre metrosexuali by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83072_a_84397]
-
Biserică Ortodoxă și-a făcut-o cu mâna ei. În relația cu tinerii, biserica poate fi comparată cu o femeie nu foarte frumoasă care face tot posibilul pentru a părea chiar și mai puțin atractivă: refuză orice tratament facial, se îmbracă și se poartă bătrânicios și devine irascibila la orice tentativă de abordare. Nu cred, prin urmare, că trebuie să fii specialist în marketing ca să formulezi un pronostic banal: într-o competiție deschisă cu o sărbătoare laică, cum este cea de
1 mai 2005: No volare Resurrection! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83073_a_84398]
-
atent la linkuri. e omagiu.com, nu omagiu.ro Got it. Tx! Faptul că porți un costum elegant, o cravată te obligă la a avea un comportament adecvat cu această imagine? Am văzut azi în stația de metrou un tip îmbrăcat într-un costum foarte dichisit, cravată era galbenă și avea un diplomat. Părea că doarme, în picioare, si asta era aiuritor. Adică ar fi fost normal să vorbească la un telefon, să citească un ziar de analize financiare, să inspire
Vlad Bina: Bucuresti, Paris XIX si Boston XXI by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83067_a_84392]
-
deloc potrivit, totuși e vorba despre respect. Apropo de respect, părerea mea (am dreptul la o părere, nu ?) este că în primul rând trebuie să te respecți pe tine însuți atunci cand apari pe postul public de televiziune și să te îmbraci cum trebuie, nu poți să ai pretenții când te prezinți așa cum te-am prezentat tu, îmi pare rău. Respectul pe care ți l-ai fi arătat ție însuți, ar fi atras și respectul celorlalți, lumea s-a adunat acolo pentru
De ce-am plecat din studioul 2 al TVR by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82851_a_84176]
-
seama care, cum... Fresh News pentru toți susținătorii lui Vadim: Dragoș Bucurenci e un om de valoare, față de Vadim, care nu a știut decât să scrie texte de laudă cuplului dictatorial!!! În atenția lui Romulus care îl vroia pe Bucurenci îmbrăcat la 4 ace și bărbierit la sînge. Adică tu zici că el nu m-a respectat pe mine? Păi eu dacă m-aș fi uitat la emisiunea aia înseamnă că eram în chiloți în fața televizorului cu picioarele atirnind pe canapea
De ce-am plecat din studioul 2 al TVR by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82851_a_84176]
-
pot imagina alt echivalent anacronic), nici asistență personală care să-l vindece de tirania secretarelor. Nu vă grăbiți să puneți jingle-ul: De ce n-a avut? Nu pentru că, la 25 de ani, nu avea farmec, nu scria bine ori nu se îmbracă chic, calități pe care mi le concede și mie. Ci pentru că așa erau vremurile: era dictatură și se trăia prost. pesemne că nu avea decât Nicu Ceaușescu. Deși regimul își zicea “comunist”, inegalitățile sociale pe care le resimțea tânărul AP
In titluri sa ne duelam sau in masini sa ne stingherim? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83017_a_84342]
-
noastre dormeau, mai mult sau mai puțin satisfăcute, noi doi ne adunam în întuneric la fereastră, deslușindu-ne fețele când trăgeam din țigară, și povesteam în șoaptă. Eu aveam schelete de idei, lucioase și reci! Dan găsea întotdeauna continuarea, le îmbrăca în carne, le coafa, le punea să vorbească. Pe urmă, ne apucam amândoi să le tundem, le vivisecționam, făceam transplanturi. Culmea relației între două ființe omenești este să facă împreună o lume pe care să n-o știe decât ele
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
Textul era așa: " Cred că Dan s-a gândit mult în noaptea aceea, când curgeau amperii în el, dacă să mai trăiască sau nu. Ar fi putut să se ridice dintre elemenții săpați în trupul lui gol și să se îmbrace, ascunzând astfel ceața electrică, albăstruie, care i-ar fi dublat fiecare centimetru de piele. Avea niște ochelari negri, cu ramă subțire și lentile mici, ar fi putut să-și ascundă cu ei strălucirea insuportabilă a ochilor. O pereche de mănuși
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
de valoare literară și artistică. Și n-am publicat pe nimeni pe bază de "disidență" când valoarea bătea spre zero. Cât privește tinerii... Timpul curge vâjâind pe lângă mine, mă simt ca și cum m-aș transforma în următoarele clipe într-un schelet îmbrăcat în pulbere, sentimentul Philip K. Dick... Cu câteva secunde în urmă veneau să dea examen pentru angajare Saviana Stănescu, Costică Brădățan, Sorin Băiașu, Cristina Modreanu, Diana Popescu, Florena Dobrescu, Gheorghiță Ion... Cu câteva secunde în urmă, debutau în Adevărul literar
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
recepta fericirea. Deoarece numai într-o lume pentru care puterea aspirației este mai mare decît prezumția morții și energia ficțiunii depășește cu mult orizontul cotidianului, corpul se poate încredința, fără suspiciunea incompatibilității, unor asemenea construcții la limita neverosimilului. Costumele acestea, îmbrăcate episodic și apoi transmise ca zestre, au devenit și un altfel de zestre, migrînd către iatacurile domnești sau, mai recent, către buduoarele doamnelor din înalta societate care își regăseau, în aventura blîndă a travestiului și în stilistica lăuntrică a unui
Zestrea, între document și mitologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14703_a_16028]
-
par împărțite echitabil, sub semnul nostalgiei masculinului "pur", pe cît de rîvnit, pe atît de neatins: "POEMUL -/ el este singurul bărbat adevărat,/ el lasă cuvintele să danseze singure.// El îmi spune: tu - te duci la editură/ și scrii poezii/ le îmbraci cu rochia ta!/ Eu - mă duc să servesc masa/ cu ceilalți bărbați/ de la care voi primi ceea ce le voi cere./ Eu mă duc să beau vin din cupa sentimentelor/ pe care o voi strivi cu buzele mele.// Tu ești femeia
Feminin versus masculin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14720_a_16045]
-
devine roșu.// îl vede cum crește,/ cum ia ființă, are părul și ochii poetului,/ are buzele, pieptul și picioarele lui.// Bîlbîind ca un copil/ prins într-un moment delicat,/ îi șoptește poemului la ureche,/ ceva numai de ei auzit.// îl îmbracă în haine de sărbătoare,/ îi dă în mînă o lumînare/ și pornește printre oameni,/ de-a lungul cetății cu el de mînă.// Intră în biserică,/ îi aprinde lumînarea/ și spune:/ ia aminte la ziua aceasta!" (Sacrificiu). Explicabil, poeta exersează pe
Feminin versus masculin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14720_a_16045]
-
dată, cu atît mai vîrtos cu cît însăși aceasta din urmă include o ambiguitate structurală, în stare a satisface ambele categorii: "Viața și moartea/ nu o stîrni cu simple cuvinte -/ îți poruncește adesea, poemul,/ iar tu ca o femeie ascultătoare/ îmbraci rochia versului și cînți osanale/ în locul cîntecelor ritualice" (Pisica rațiunii). între "osanalele" aduse vieții indeterminate și "cîntecele ritualice' dedicate sexului se plasează micul Purgatoriu al acestui amplu impact uman care este sexualitatea.
Feminin versus masculin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14720_a_16045]
-
descheiat la palton, personajul, pe dedesubt, nu-și arăta decît vesta. (Vezi fotografia alăturată.) Numai o privire foarte atentă putea desluși că dispune și de veston, bine pitit sub cutele mantalei. Să stăm puțin și să cugetăm. Cînd unui om îmbrăcat în palton i se face cald, se descheie la palton. Dacă i se face și mai cald, leapădă paltonul. Dacă tot nu s-a răcorit, se descheie și la haină, lăsînd astfel să i se vadă vesta. A te descheia
Caragiale și Lenin by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/14741_a_16066]
-
pietrele funerare, negrul vesmintelor - cîrje împotriva uitării!" Dintr-odată am avut conștiința zilei în care mă aflam: 14 septembrie, Ziua Crucii în Calendarul Ortodox și ziua lui Horia Bernea. "Era să uit!", apuc să șoptesc în grabă cu care mă îmbrăcam ca să ajung la mormîntul lui din curtea bisericuței Mavrogheni de pe strada Monetăriei, singurul drum care îl desparte de ctitoria să, Muzeul Țăranului Român. Abia în mașină îmi dau seama ce frig era în casă. Tot drumul soarele blînd mi-a
Cartea fara coperta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14777_a_16102]
-
strada Monetăriei, singurul drum care îl desparte de ctitoria să, Muzeul Țăranului Român. Abia în mașină îmi dau seama ce frig era în casă. Tot drumul soarele blînd mi-a mîngîiat obrazul și i-am simțit căldură prin par. Mormîntul îmbrăcat în piatră, sobru, rafinat și discret. Mă așez pe băncuța, tot de piatră, pusă acolo pentru popas. Flori de toamnă, lumînări. Crucea de lemn prinsă de copacul impunător ce păzește acest loc. La Muzeu, peste drum, de Ziua Crucii se
Cartea fara coperta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14777_a_16102]
-
față-n față pe două rânduri, fără uși. Singurele paravane erau ziarele pe care oamenii le țineau în fața lor, pentru a avea o cât de mică intimitate. Când să ies, pe cealaltă intrare își face apariția o femeie de servici, îmbrăcată în halat alb, ținând în mână o găleată. Azvârle conținutul găleții pe culoar și abea dupa aia strigă: atenție! Vă închipuiți ce spectacol! Oameni (bărbați și femei) sărind din pozițiile delicate în care erau, să se ferească pentru a nu
Democrația fuzzy by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/14726_a_16051]
-
cum repede observă Povestitorul. Și o altă diferență, oarecum simetrică. Cel de dincoace de portret poartă haine europene - nemțești li se spunea totdeauna în epocă, însă Mateiu Caragiale nu folosește niciodată cuvîntul - și un nume oriental. Celui de dincolo de portret, îmbrăcat în "urîtul port boieresc de acum o sută de ani", i se atribuie un nume cu sonoritate italienească. Dacă Pașadia își trage numele de la o cetate orientală, cel al străbunicului - ne spune Barbu Cioculescu (Barbu Cioculescu, Studiu introductiv la Mateiu
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
secvenței altfel decît vor Pașadia sau Povestitorul. Pe acesta din urmă îl putea uimi, în întîlnirea cu portretul străbunicului, contrastul dintre nume și costumul boieresc levantin, cam același peste tot în Balcani la începutul secolului al XIX-lea. Un occidental îmbrăcat în haine levantine, fie și fugar dornic să se ascundă în aceste părți, e un lucru destul de rar. Din ce motiv anume, ne lămurește disprețul Povestitorului față de portul primului dintre Măgureni. Uimirea cititorului ar putea fi și mai mare, căci
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
complex și cu infinite satisfacții. Una dintre cele mai frumoase poezii, "Flanela", are în subtext motivul cămășii lui Hercule și mai precis versurile eminesciene din "Oda (în metru antic)". "îți amintești desigur flanela violeta/ flanela aceea sublima pe care o îmbrăcasem/ în cea mai frumoasă dintre serile noastre; (...) pe care apoi am purtat-o/ cu frenezie pe trupu'mi uscat de hagiu,/ pînă ce-a fost absorbita prin pori și s'a asimilat/ în toate celulele trupului meu,/ și în schelet
Poezia perena a lui Mihai Ursachii by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14767_a_16092]
-
dar incurabil însetat de lumină, de mlădierea ei pe vibrațiile cărnii, oare cum putea el să se întîlnească, în același spațiu, cu Ioan Alexandru: cel care a trăit prin cuvinte cu credința patetică, nu o dată imperativă și, de multe ori, îmbrăcată în veșmintele imprecației, că în lumea înaltă și gravă a acestora, că în sonoritatea lor mustind de seve pale sau de alcooluri corozive, se ascunde Cuvîntul însuși, Logosul întemeietor și cel întrupat, trecutul, prezentul și viitorul, suferințele mundane și înălțarea
Sculptorul și Poetul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14806_a_16131]
-
din soare,/ rupt de cornul lunii pe înnoptat// cu fruntea rezemată de trupul zilei/ un nebun mîngîind o statuie,/ alături, orbul își sună/ flașneta hodorogită// trădările, entuziasmele,/ zgrunții secundelor,/ delirul, lehamitea,/ respirația îngreunată,/ apăsarea din stînga,/ craiul de tobă e îmbrăcat, pentru repetiția/ la marea ceremonie// în bucătărie, mai multe persoane/ binevoitoare/ se ceartă cu privire la reguli// Saltul în Lethe/ se cere făcut cu grație..." (ibidem). După pilda autorului Florilor Răului, bardul nostru are fascinația aristocratică a imobilității. E un pedant al
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
ce-ai găsit? Îl Întrebă popa curios. - Din nou, nimic, părinte. Am Încercat totul În fel și chip dar n-am găsit nimic. Apoi Întristat, Înfulecă În grabă niște roșii cu mămăligă rece, aduse de popă și se Întinse, așa Îmbrăcat cum era, În patul tare, pe o saltea de paie de dânsul adormind. În somn se văzu Într-un spital de campanie printre răniți. Și se făcea, că ținea În mână un flaconaș din care turna câteva picături fiecărui bolnav
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]