226 matches
-
ca să deschidă noul seif bancar al orașului. Se trezi complet conștient de locul unde se afla și amintindu-și perfect visul. Lăsându-și mâinile pe genunchii grăsulii, Începu să râdă. Președintele Republicii! Asta-i bună! Și de ce nu? Știu să Îmbrobodesc lumea când e cazul. Kolber și doctorul, amândoi păcăliți Într-o singură zi. Mi-a dat cinci lire englezești doar fiindcă am fost ager și l-am ginit ce hram poartă când a spus „spion al poliției“. Argint viu, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
un împuțit, beat mort. Beat pulbere. Făcuse o tentativă șovăielnică să o convingă pe Carol că are nevoie de o palpare toracică, dar efortul fusese abia schițat. Când părăsise cabinetul, cu rețeta de linctus simplex strânsă între degete, recepționera vetustă, îmbrobodită în alb ca o măicuță, dar cu fața ofilită și ochii iscoditori ai unei procuroare napolitane, o privi pe Carol ca și cum era singura responsabilă pentru mirosurile fetide din încăpere. Evident, Carol nu se mai întorsese. Dar îl trimisese pe Dan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
-l plângă? Cum adică să-l plângă? Cine știe ce voia să-i mai smulgă? Parcă noi nu știm că umbla numai după banii lui, voia să se căpătuiască, după colecția de tablouri și casa de la munte? Dacă mai avea vreme, îl îmbrobodea să divorțeze, poate-i mai băga pe gât și vreun bastard. Să nu îndrăznească, ar fi o mitocănie! Ceva de neconceput! Tu o cunoști? - Oarecum, din vedere... - Dacă mai stai și o vezi cumva că se-arată pe-aici, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
sensul unei discuții. Nu-i plăcea, dar nu se putea stăpîni, era un gest reflex care-i dezvăluia iritarea. Mihai Mihail nu venise pînă la el ca să i se plîngă de sănătate! Voia să-l ia pe departe, să-l îmbrobodească domnul! Deci...", a repetat, și tonul de astă dată a devenit ușor mai aspru. Cred că putem discuta deschis, excelență. Ca între doi bărbați care se află amîndoi în situații-limită. Dumneavoastră nu puteți urca mai sus, eu nu pot merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
energice În același timp, cărora bucata aceea de pânză li se supunea fără rezistență. Când se ridică sprintenă, cu graba femeii care are și altceva de făcut decât să rătăcească În dulcegării ieftine și fără rost, sau bune doar să Îmbrobodească burlaci abstinenți și sentimentali, intră În panică. Nu le mai rămânea decât să-și spună la revedere și să-și exprime speranța unei reîntâlniri. Întâmplătoare, bineînțeles. Când ea Îi Întinse mâna, Înțelese că era ultima șansă. O prinse Într-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
în pereți și moartea era mai vie ca oricând rozând încet fără să se grăbească din pereții de cărămidă întăriți cu ciment și var, anual proptiți cu popi de fag pentru susținerea vreunei coaste șubrede, fără să se ocolească acoperișul îmbrobodit la 10 ani cu țigle noi, uluci și burlane. Cocoșul de tablă a rămas la locul lui, roza vânturilor de pe timpul fanarioților, cu credința lor în această fățarnică frumoasă pasăre, ca aducătoare de noroc, de veghetoare a timpului și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
limbă, să știți că sînteți într-o eroare totală. Sîntem de acord și cu asta, zice Curistul culegîndu-și bastonul de pe jos, numai că acum ar trebui să trecem la ale noastre, să facem odată rapoartele alea, să vedem cum o îmbrobodim cu daunele materiale, popune. Uite că în sfîrșit am găsit ce căutam, zice Roja dînd la iveală un stilou gros de ebonită, cu capac negru, puneți vă capul la contribuție că nu avem prea mult timp. Vreau să aud părerea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
o cîrpă, într-un preș. Oohhh, uuhhh, puțin mai într-o parte, știa să negocieze, o ducea capul, ăsta a fost momentul psihologic, orgasmul, o ținea pe a ei cu o încăpățînare de catîr. Cît de bine știi să le îmbrobodești pe toate, să le coși cu ață albă, recunoscuse Delfina într-un tîrziu. Cum, necum, pînă la urmă tot ați reușit s-o îmbunați, e limpede că aveți un talent înnăscut pentru asta, spuse Dendé. — Nici bine n-au intrat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Ia-ți!», «fă-ți!», «pune-ți singur!». Asta-i spunea Mărioara de fiecare dată, cocoțată în vârful patului și mâncând mere sau semințe [...]. Despre dragoste nici nu putea să mai fie vorba. Dacă ar fi fost numai dragostea. Mărioara îl îmbrobodea și la capitolul bani“ etc. Ce mai aflăm în continuare? Că Mărioara îl face pe Nae nu numai „dement“, ci și „bou“. Și că îl mai și înșală, cu un șofer. Dezamăgitor este și limbajul simplist, cu unele reminiscențe din
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
omorît adversarul politic, gemea Cîrteală. I se trage de la muieri, șușotea Darie. Prea se dădea cocoș. La alegeri a ieșit ăla și Cîrteală a rămas cu lamentările. Doar Saveta își exprima plenar bucuria la prietenele ei de taină. L-am îmbrobodit pe al meu, pe Darie. Prea era înfocat și-l ridica în slăvi pe Cîrteală. Doamne, ce ți-a dat prin gînd! Cînd am zis că dorea s-o facă cu el de față l-am cîștigat de partea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
gînd! Cînd am zis că dorea s-o facă cu el de față l-am cîștigat de partea mea definitiv. Și l-a pocnit degeaba? Avea o mulțime de alte păcate, așa că nu-mi pare rău. Ce l-ai mai îmbrobodit! Nu? Vioara lui Norocel Îl chema Norocel și atît. Părinții lui aveau speranța că micuțul plod le va aduce prosperitatea sub coviltirul căruței în care trăiau. Deși erau printre ultimii nomazi, părinții norocosului Norocel credeau că restul țigănimii s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o barbă stufoasă nu îngăduie însă nici o asemănare cu al aceluia care stăruie în mintea ei. A doua fotografie reprezintă o femeie ținând de mână o fetiță de patru-cinci ani. Femeia și copilul se găsesc în fața unei case, au capetele îmbrobodite cu basmale, sunt îmbrăcate în pantaloni și bundițe. Nu poate desluși nici trăsăturile chipului femeii, dar le poate bănui frumoase, în armonie cu statura sveltă, bine proporționată, care nu poate fi disimulată de îmbrăcămintea grosolană. Cu atât mai puțin poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
aștepta și el de multă vreme drumul ăsta, iar cealaltă mână nu o slăbea pe fetița a cărei voce speriată o auzise doar în întrebarea repetată : "Mergem la tata ? Mergem la tata ?". Fetița, sperioasă și sfioasă își ascundea mereu capul îmbrobodit într-o basma albastră în fustele mamei. În afară de băsmăluță, Atanasie își amintea doar de picioarele subțirele ca și pierdute în niște galoși prea largi și de păpușa din cârpă pe care copila o strângea cu putere în mâna liberă. "Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
la nunta mamei sale Vasilică era deja cât masa și se obrăznicea printre oameni. Dar Chelu tot a luat-o de nevastă că a băut apă de la fântâna cu cumpănă de sub Dâmbu Mare. A avut noroc mare că l-a îmbrobodit pe acel om de treabă iar acum o mai face și pe mofturoasa... Al meu zicea că Chelu n-ar fi murit de moarte bună... Că i-ar fi făcut de petrecanie chiar cuconița în persoană când omul ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de odihnit nici chip și începu a se sluți în glumă pentru a pune pe crai în încurcătură. Mai întâi și-a turnat pe cap făină atât cât să nu se vadă nici un firicel de păr negru, peste care a îmbrobodit un batic. Hainele de pe ea le-a băgat într-o traistă pe care și-a pus-o în spinare peste care a aruncat un suman. Și așa i-a apărut o cocoașă de toată frumusețea. În mâini a rostuit un
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
se ridicau iar. Orologiul nu bătuse niciodată, deși trecuseră peste trei săptămâni. E drept, nici nu se petrecuseră evenimente deosebite în urbe, dar măcar să facă un bang oarecare, acolo, să audă lumea și să priceapă că meșterul nu i-a îmbrobodit de tot! Mulți începuseră chiar să uite de mașinăria din vârful turnului. Era o liniște în orășel de parcă încremenise totul în ziua în care s-a auzit pentru prima oară orologiul. Trei bătăi prelungi, puternice; multe geamuri au vibrat ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
într-o pastă fluorescentă. E o mașină de tocat fotografii vechi. - Hai, bătrâne, să bem o bere, mi-a zis el. El, Bodo. În semiîntunericul culoarului nu-l văzusem. Acest afectiv "bătrâne" era de obicei pentru alții. Vrea să mă îmbrobodească, mi-am zis, și l-am urmat. Asta pentru că vocea îi era domestică și moale, bună de șters bibelourile de praf. Pașii îi îmbătrâniseră, am remarcat imediat asta. La sediul secret al ziarului, deasupra halbei de bere, capul lui Bodo
Cum să uiți o femeie by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/7575_a_8900]
-
altora despre tine, și nu oriunde, ci chiar în cartea al cărei autor te pretinzi a fi, e semn de imbold clar întru slavă deșartă. E de neînțeles cum de un om cu sfiala lui Horea Paștina s-a lăsat îmbrobodit de șoapta diavolului de sub catapeteasma picturii, ridicîndu-și singur un procov de laude pe care l-a lăsat apoi să plutească editorial peste masa cititorilor, sub pretextul editării unei teze de doctorat. Dar Ascult și privesc nu este o teză de
Pictura văzduhului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5913_a_7238]
-
idealul de manipulare fiind atins atunci cînd victima e încredințată că e liberă. A-i sugera că preferințele i-au fost întipărite în virtutea unei fine insinuări e totuna cu a-i insulta amorul propriu. De aceea, totul e s-o îmbrobodești fără a-i lăsa impresia că ai păcălit-o. Aceasta e regula unei competiții ai cărei vectori se află cel mai adesea în adînc, la suprafață neieșind decît fîlfîirile de icoane publice: libertate, Dumnezeu, egalitate, democrație, drepturile omului, patrie, omenire
Lustrația mentală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5931_a_7256]
-
metafizice, prin urmare, cîrligul care mă leagă de Dumnezeu e dispoziția stupefiată în fața sublimului astral, și nu cine știe ce revelație ascunsă în dodii lexicale și în arabescuri votive. Tot ce contează e ca, meditînd asupra splendorii universului, să nu mă las îmbrobodit de viziuni care nu decurg direct din contemplarea lui, ci sînt adăugate ulterior grație feluritelor texte cu autoritate sacră. Trăsătura malefică a acestor texte nu stă atît în elucubrațiile pe care le conțin, cît în ușurința cu care oamenii se
Editura Teologie și Viaţă naturală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5300_a_6625]
-
dăruit cu nas fin, de aceea verdictele lui au o stranie putere de convingere: forța lui de persuasiune vine din postura umilă în care se așază, iar cumințenia aceasta îl împiedică să fie un retor zgomotos, ale cărui vorbe te îmbrobodesc prin luciu. Dimpotrivă, Rosei face figura unui critic plastic care judecă fără să aștepte ca cineva să-l confirme. Rosei nu scrie pentru public, cum nu scrie nici pentru soție, și cum nu scrie de fapt nici pentru sine, de vreme ce
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
totuși, că sensul său depreciativ se asociază cu un simbolism fonetic negativ. Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM 2005) recomandă forma știoalfă, dar acceptă și varianta ștoarfă, probabil cea mai răspândită în uzul familiar-argotic actual: "Vine o ștoarfă și-l îmbrobodește" (C. }oiu, 1984, p. 264); "Nu-ți mai ajung bărbații, ... parașuta, japița, jigodia, ștoarfa, coarda, pațachina lumii" (S. Preda, 1985, p. 55). Simplul fapt că - spre deosebire de boarfă - cuvântul nu circulă și cu sensul propriu face ca ștoarfă să fie mai
Metafora obiectului uzat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6739_a_8064]
-
de Traian Drăgoi, Editura de Vest, Timișoara 1994 , p.7). „Aceste manifestări supranaturale... sunt, mai curând, un fel de intrus ce vine dintr-o altă lume ,un oaspete necunoscut care tulbură destul de viclean vederea noastră satisfăcută în care ne-a îmbrobodit mâna cea hotărâtă și vigilentă a științei clasice” (p.9). Maeterlinck abordează problema spiritismului, a presimțirilor, a premoniției, a prognozei și a clarviziunii, ajungând la concluzia că „proveniența lor este necunoscută” (p. 136). Dar de această dată, apropierea de mister
Maurice Maeterlinck și „oaspetele necunoscut“ by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/4679_a_6004]
-
în acel adevăr uman care nu are nevoie de proptele metafizice. Pentru ei, omul poate fi moral fără religie, iar lumea poate fi făcută mai bună prin consens. Dacă totuși consensul nu apare, de vină sînt capetele teologice, care îi îmbrobodesc pe naivi să creadă în superstiții vetuste. De superstițiile acestea mustesc textele sacre și orice ochi lucid, cînd se apleacă asupra lor, tresare sub evidența absurdității lor. Din a treia categorie face parte Christopher Hitchens, un ateu venit din zona
Întuneric și otravă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3222_a_4547]
-
avut, pînă acum, curiozitatea, chiar dacă punctuația mi-ar fi permis-o, să aleg, din vreunul din romanele ei, linia unor versuri perfecte. Discuția de mai jos m-a convins și vă va convinge că în putința de a observa lumea, ,îmbrobodind-o" cu povești, încape - o! - atîta poezie... (S.V.) Ce rescrieți, de fapt, Florina Ilis? Literatura de călătorie, sau Evangheliile? Îmi amintesc de cuvintele lui Balzac, care, referindu-se la scriitori, afirma categoric Noi facem realitatea! Într-un fel așa este
Am îndemnat-o pe Doamna T. să scrie... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10808_a_12133]