72 matches
-
năucitor cu orgoliosul gotic îmi biciuie imaginația și-mi răvășește obișnuințele. Ce-mi pot dori mai mult? Intru. Interiorul navei este și el covîrșitor. Ogivele strivesc sau înalță. Depinde în ce stare ți se află sufletul. Femeile satului sînt aici. Îmbrobodite. Cine-a făcut biserica? Noi, femeile! Un preot tînăr, în fraza căruia se simte vag tăietura de dincolo de munte, vorbește fluent și răspicat despre sfinții părinți Ioachim și Ana. La urmă, toată lumea repetă, după preot, austera litanie. Ce scenariu ordonat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dureroasă, în acest timp când o șleahtă de exploatatori omoară clipele de fericire ale unei clase sincere și drepte, noi negăm arta pură și înțelegem să facem o literatură proletară, o literatură revoluționară, o literatură menită să dezgolească realități groaznice, îmbrobodite și mutilate de esteții inconștienți sau voiți în slujba burgheziei”. Textele literare publicate se conformează întru totul acestei linii ideologice. Astfel, în revistă pot fi citite prozele Uzina vie și Revolta în port ale lui Alexandru Sahia, ambele ilustrând, cu
BLUZE ALBASTRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285766_a_287095]
-
false și retorice? O Italie nonconsumistă, econoamă și eroică (așa cum o credea el)? O Italie rustică, lipsită de comodități? Fără televiziune și fără bunăstare? Fără motociclete și geci de piele? O Italie cu femeile închise-n casă și pe jumătate îmbrobodite? Nu, este evident că până și cel mai fanatic dintre fasciști ar considera anacronic să renunțe la toate aceste cuceriri ale „dezvoltării”. Cuceriri care anulează - prin nimic altceva decât prin simpla lor prezență, devenită totală și totalizantă - orice misticism și
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
o prăpastie de netrecut, între lumea realităților în sine și între lumea aparențelor, făcându-se din formele noastre a priori niște cortine groase cu totul opace. Este cu neputință ca prin structura fenomenelor să nu se strecoare unele vești, deși îmbrobodite, să nu străbată până la noi unele solii estompate de la ceea ce sunt în sine lucrurile absolute.” (Op. cit., p. 159.) Și mai departe, cu referire la ideea de Dumnezeu și de nemurire, subliniindu-și distanțarea de Kant, el scrie: „Întrucât privește părerea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
douăsprezece care, cu geamurile în soare, făcea o curbă. Din vagon, o babă cu chip și ochi acri de aguridă privea atentă la terasament. Rochia murdară și decolorată arăta că baba plecase de acasă pe nepusă masă. Sub fruntea ei îmbrobodită, nasul cârn și fața roșie avea o expresie rea. Zărind fata, zvâcni ca și cum ar fi voit să sară din mers. Un ceas mai târziu, bătrâna îi ieși copilei în față. Tăcută, aceasta se opri. De departe baba începu s-o
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Își anunța mereu prezența fără consimțământul ei. Când Îngenunchea În biserică sau când bătea covoarele În curte când culegea fructe sub piersic, formele feminine ale Desdemonei scăpau din strânsoarea hainelor monotone care le țineau prizoniere. Deasupra corpului ei unduitor, chipul Îmbrobodit rămânea izolat, cu o expresie ușor scandalizată față de ce puneau la cale sânii și șoldurile. Eleutherios era mai Înalt și mai slab. În fotografiile de pe vremea aceea arată ca personajele din lumea interlopă pe care le idolatriza, pungașii cu mustață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
A DEVENIT O MUSULMANĂ PIOASĂ. Nu ce spunea vocea Îi trezea Desdemonei curiozitatea (nu prea Înțelegea ce spune), ci sunetul vocii, un bas adânc care-i făcea sternul să vibreze. Lăsă mătasea dansatoare să cadă. Își lăsă În jos capul Îmbrobodit, ca să asculte. Și când vocea Începu din nou, Îi căută sursa prin sulurile de mătase. ― DE CE S-A ÎNSURAT TATĂL MEU CU O DIAVOLIȚĂ CAUCAZIANĂ? PENTRU CĂ ȘTIA CĂ FIULUI SĂU ÎI ERA SORTIT SĂ RĂSPÎNDEASCĂ ÎNVĂȚĂTURA ÎN PARTEA PIERDUTĂ A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
după începutul ei, are ceva comic. Și a venit așa de discret și de modest - o ușoară picurare pe frunzele copacului de la geam, într-o seară, pe la aprinsul lumânărilor. Dar aerul modest era - furișare. Am găsit pe Adela în cerdac, îmbrobodită și cu o haină scurtă, blănită. Fața ei ieșea atât de mică și de spirituală din broboada neagră de lână împletită! Și gândul că haina groasă îi păstrează căldura... Citea Război și pace. E abia la volumul al doilea. Am
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
el se Întinse. Simțind ce ciudată era specia căreia Îi aparținea, care Își organizase planeta la așa scară. Din această masă de creaturi ingenioase, cam jumătate se adânciseră Într-o stare de somn, În perne, acoperiți cu cearșafuri, Împachetați, Împăturiți, Îmbrobodiți. Cei treji, ca un echipaj, operau mașinile lumii și toți mergeau În sus și-n jos și Împrejur cu calcule de precizie de o miliardime de grad, cu cojile motoarelor date la o parte, Înlocuite, cu traiectorii de milioane de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
numaidecât să merg? —D-apoi cine? Și-a aprins o țigară. A întrebat cu liniște: —Gata? Aștept de-un ceas, a răspuns Ana. Îmi era milă de tine cum dormi și nu voiam să te trezesc. Stătea îmbrăcată, pieptănată și îmbrobodită, rezemată în perine. Nana Floarea începu să șoptească nedeslușit umblând prin casă și căutând în toate cotloanele o sută de lucruri. Câteodată se oprea și gemea. Pornea iarăși să caute; uita ce o doare; după aceea se tânguia iarăși. Culi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și singură ce s-a întâmplat, mi-a zis. De fapt, încă încercam să-mi dau seama. În prima noapte, când mă rugase să-l trec pe lista mea, îmi crease impresia că e disponibil - chiar dacă non-exclusiv -, dar fusesem cumva îmbrobodită să pun gheara pe bărbatul unei altei femei? — De-abia ai plătit taxiul la sosirea în Manhattan și ți-ai și scos micuțul prin baruri, în căutare de partide? A râs puțin trist. Nu chiar. Dar, da, m-am culcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ușă dispărând, tot așa desigur se descompusese în acea licărire sinistră. . . După dezmorțire venise pesemne somnul cu care luptam. Pe scaun, lingă masă, dormeam desigur pe jumătate cu semivisări turburi, pricinuite de impresia avută. . . Când m-am uitat afară: încă îmbrobodită, apărea porțiunea din Cetatea vie. . . asfaltul lucea ghețos și brâul Palatului regal era mohorât. . . Dar sus, pe coperiș, se desfășura seninul acelei dimineți!... Halucinația pierise. Mi-era acum frig puțin și puțină frică de realitatea mea și a orașului sacru
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
un prieten - Își găsise de lucru pe un șantier și de unde luni bune, dacă nu chiar ani, nu și-ar fi permis să se Întoarcă acasă. După ce ieși, pe Întuneric, din curtea părinților, multă vreme Îi stărui În minte chipul Îmbrobodit, Îngrijorat și bănuitor al mamei. Își aminti cum, pe când era copil, azvârlise după el cu microscopul și zâmbi, ostoindu-și pentru câteva clipe durerile Îndoielilor. Avea să le scrie din acel oraș lungi scrisori și avea să le trimită bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Întrebam pe câte-un catâr. «Ba, că la armată-i ca la armată, da-aci-s În sat la mine: făr-de clop nu-s om!» Încerc să le dau exemplul fetelor - mai rușinoase, : n-ar râde lumea dacă ar ieși pe teren Îmbrobodite și cu comănacul pe cap? «D-apăi muierea-i tot muiere - făr-de rușâne...» era răspunsul. Așa că flăcăii, pardon: ficiorii din sat jucau fotbal, volei, handbal, săreau În Înălțime, aruncau sulița... dar, În afară de picioare, numai cu o mână, cu cealaltă se țineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pentru unii, Omul cu creierul prolapsat), Cezărel Crocodilul (care se recomanda străinilor, când telegrafist la Poștă, când sub-inginer), Dănuț Poetul, Boss, cu coșul său, Avocatul și cu Îngerul. Bașca o enoriașă necunoscută, o babă optzecistă, parașutată de nicăieri, o hoșcotină îmbrobodită grotesc, ca o mumie aztecă și ațipită cu fălcile căscate larg, la doi coți de ușa capelei. Ușă pe care, la interval de aproximativ o jumătate de ceas, băga capul câte unul dintre paznicii de la ghereta de pe aleea principală, pentru
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
strivi o lacrimă cu pumnul ei mic de copil. ― Sărăcuța! Ce destin... Sculptorul, căzut într-o stare de prostrație, respira anevoie, cu gura deschisă. Mâinile îi atârnau grele, atingând marginea fotoliului. Grigore Popa se ghemuise și mai mult între umerii îmbrobodiți. Semăna cu un animal urât, fără gât. Pe figura întunecată ochii se zvârcoleau căutând în toate părțile. Vorbi, fără să-și dea seama, cu glas tare: 65 ― Și totuși nefericita n-a înghițit nimic. A spus-o singură. Nu pot
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în realitate pe o punte, cu o gaură ca o fântână chiar sub ei. Are doar 1 300 de ani, spuse zâmbind. Fiindcă acesta nu e podul original, ci a fost construit mai târziu de musulmani. În timp ce vorbea, o femeie îmbrobodită se strecură pe lângă ei, cu capul adâncit într-o carte de rugăciuni, bolborosind incantații. Își continuară drumul, până când ajunseră sub alt acoperiș boltit. Mirosul de igrasie era din ce în ce mai puternic. Treceau, explica ghidul, prin niște rezervoare subterane ale căror bolți susțineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
copiii În timpul vizitelor lor de după-amiază, căci omenirea credea că merge Într-o altă direcție, se putea Încerca orice, chiar experimentul suprem, zicând că servea pentru mecanică. Stăpânii Lumii ne-au Înșelat timp de secole de-a rândul. Eram Învăluiți, Îmbrobodiți, seduși de Complot și scriam poeme de laudă locomotivei. Mergeam, dus și Întors. Aș fi putut să mă Închipui mai mic, microscopic, și iată că aș fi fost călătorul uluit de pe străzile unui oraș mecanic, crenelat de zgârie-norii metalici. Cilindri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
abonamente, fie pentru că se merge pe blat. Oricum, în asemenea aglomerație, cum ar putea pătrunde orice controlor sau controloare, simbol al conștiinței ubicue și imposibil de păcălit? Doar să zboare în chip de pasăre, își dă cu părerea o femeie îmbrobodită. Stă atârnată de bara de deasupra capului și se sprijină într-un singur picior, în care se înfige nemiloasă muchia unui obiect masiv, paralelipipedic, învelit în hârtie groasă de ambalaj și legat cu sfoară. Când a plecat de-acasă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
poarta casei Tulea zări o îngrămădire de capete care priveau înspre trăsură cu expresii sumbre. Mai mult prin intuiție, distinse, pe lângă silueta doctorului, care pleca, pe acelea ale Aglaei, Aurichii, Olimpiei și a lui Stănică, iar mai în fund, cocoașa îmbrobodită a lui Simion. G. Călinescu VIII Felix își dădea prea bine seama că iubește pe Otilia, fără să poată determina conținutul acestui sentiment. Uneori îl urmăreau genunchii mici ai fetei, în poziția în care ea îi îmbrățișa. Erau niște genunchi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mare Ce fel de răsplătiri are Și ce cîștigi de la ea: Sfădiri, mîhniri, urîciune, Depărtări ș-amărăciune, În loc a te mîngîia!” Motivul Dalilei apare Întîi În aceste Adaosuri. Decorul este acela al orașului balcanic: caleașcă, țigani care gonesc muștile, bărbați Îmbrobodiți, slugi umile și un rob prost care nu poate fi decît Înamoratul ce se jelește și contestă o aspilă otrăvită În niște versuri sprintene: „Ani carii Îi trăiai Împreună cu mine, Nu crez și acum să-i ai Tot cu același
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fi plăcut. Și nici tortul de aniversare nu-l văd nicăieri. Puseră totul la loc. Cosmina roti prin încăpere un ochi femeiesc și netezi cuvertura de pat. Coborâră, trecând iar prin miasme. Ușa apartamentului de la parter era deschisă, o bătrână, îmbrobodită și în capot de casă, se uita țintă la ei. — Sunteți de la poliție ? Pantelimon se strădui să-și amintească dacă era femeia de la miezul nopții. Cea de-acum părea mai bătrână sau, poate, de vină era lumina zilei. — Suntem de la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Pe ușă nouă l-au dus, / Pe masă de tisă l-au pus, / Pe fețe de mmasă l-au adus, / De jos în sus, frăguț, / La vârf tocma` călinuț, / De jos până sus penișoare, / Pe vârf tocma` ierbușoare."334 La "îmbroboditul miresei", nașa, după ce au început să cânte lăutarii, ia "hobotul" (baticul, broboada) de la gâtul miresei și-l aruncă pe două bețișoare verzi de pom 335, ținute de vornic în mână care, imediat, începe să cânte: "Legea ta de nimiteț / Da
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sau altui organ analog de anchetă, în a-și spune cu hotărâre: în clipa aceasta chiar mor. Dacă așa gândește, neșovăitor, insul e salvat. Nu i se mai poate face nimic. Nu mai are cu ce fi amenințat, șantajat, amăgit, îmbrobodit. [...] Soluția a doua: a lui Alexandru Zinoviev. Este cea găsită de unul din personajele cărții Înălțimile găunoase. Personajul e un om tânăr, prezentat sub porecla alegorică Zurbagiul. Soluția stă în totala neadaptare în sistem. Zurbagiul nu are domiciliu stabil, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
bucată de pâine îți vinzi sufletul? - Da’ și nebunu ăla de Gică a lui Tomoaia, și ăla cică și-a făcut loc pe acolo. - Apoi cred că pentru una din drăcoveniile alea mari ale pocăitului. Ai văzut ce ochi au? Îmbrobodite, îmbrobodite, da’ sticlă au ochii și le fuge ca mărgeaua. - Apoi, din toți, ăla mic ce mai merge la bunică-sa. - Da’ chiar fa, Tinca și Vasile ce zic, ce fac? - Ei... Fumul gros ieșea pe horn ca un caier
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]