178 matches
-
am oprit din cântul firav. De unde știa Minodora că într-adevăr mă gândisem la Simion mai mult, mai profund, cum nu mai gândisem dinaintea plecării noastre din Hliboca spre libertatea iluzorie ? Abia dusesem la gură primele înghițituri, privind fascinată cum îmbucau oaspeții noștri, se vedea bine că nu mai mâncaseră demult nimic, când ușa din nuiele căptușită cu blană de ren s-a deschis cu violență lăsând să intre în mica noastră vizuină suflul iernii siberiene. Minodora s-a lipit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
face că impresia pe care ți-o lasă cartea Universul în comuniune dezminte încrederea lui Nesteruk în privința unui posibil dialog între știință și religie. În realitate, avem de-a face cu două tipare de gîndire a căror logică nu se îmbucă defel, și asta din cauza premiselor: ori ești de părere că Dumnezeu a produs big bang-ul, situație în care privești cu mefiență toate variantele fizicienilor, ori crezi că big bangul e o singularitate în spatele căreia nu mai e nimic de
Scolastica științei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5449_a_6774]
-
s-a bazat pentru scrierea impozantului Tratat de fiziologie medicală. Dar ce izbește la el este coabitarea unui spirit iscoditor cu umoarea unui credincios, căci a fi „medic creștin" reprezintă asocierea a două atribute fără înrîurire intimă: medicul nu se îmbucă cu creștinul. La Paulescu, sudarea e pînă într-atît de adîncă, încît doctorul se subordonează creștinului, chiar dacă psihologia sa de cercetător e de o cruzime care nu ascultă de regula lui „crede și nu cerceta". Paulescu crede și cercetează milimetru cu
Cercetătorul creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6091_a_7416]
-
ieșind în afara disciplinei de predilecție, scrie în limba obișnuită: omoară cartea în mod lamentabil. Concluzia nu poate fi decît una: filologii să nu scrie cărți de creație personală, iar scritorii să nu facă studii de cercetare lingvistică. Domeniile nu se îmbucă, rarisim întîmplîndu-se ca, în ființa aceluiași literat, cele două facultăți să atingă pragul compatibilității. Căci ori scrii arid și competent precum Cartojan sau Demostene Russo, și atunci nu ai pretenții de elan demiurgic (iar autobiografia înseamnă demiurgie interpretativă, nu consemnare
Memorii albinoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6433_a_7758]
-
literatură e atîta talent cît lipsă de simț al culorilor se ascunde în ea. Un pictor poate fi unic chiar dacă e agramat, cu condiția să aibă geniu. Așijderea în cazul literatului handicapat sub unghi cromatic. Cele două domenii nu se îmbucă decît în planul comentariului cult, dar sub unghiul creației ele sunt rupte. Mesajul unei picturi nu stă în fabula care se desprinde din elementele ei, ci în dispoziția pe care ți-o trezește privind-o. De aceea, nu povestea din spatele
Tabloul scris by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5665_a_6990]
-
mai trebuia să se sprijine în cîrjile lui, Mica s-o ascuns și l-o pîndit. Ion s-a băgat în grădină și, uitîndu-se-n jur să nu-l vadă careva, s-a lăsat la pămînt și-a păscut. Ia așè îmbuca iarba, mima Tinu pentru noi, aplecîndu-se spre podea, ca o oaie sau ca un cal, de două-trei ori. Și se tăvălea prin iarba cu rouă. Pe urmă Ion o șezut un pic, apoi și-o luat cîrjile și dus o
Grădina by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/5680_a_7005]
-
nu se încumetă s-o pună sub semnul întrebării. Și cum credința se sprijină pe dogme, singurul izvor de controverse stă în potrivirea detaliilor lumești la spiritul dogmelor. Și cum potrivirea se face prin argumentare, dacă amănuntele lumii nu se îmbucă în cadrul dogmei, vina aparține argumentației, căci dogmele sunt irefutabile, iar amănuntul lumesc e evident. Cum s-ar spune, cînd două evidențe se exclud, veriga dintre ele trebuie sacrificată pentru a lăsa locul unui argument mai bun, sarcină de care se
Magistrul turingian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3137_a_4462]
-
spinare (cu niște cărți și caiete în care adunase folclor), Mihai coboară de pe dealul Hula în “vatra romanismului” - Blaj, încearcă să-și dea examenele, dar nu le ia, neavând condiții de învățătură. Fără parale, doarme într-un pod de fan, îmbuca din piață prune cu pâine neagră și se scalda în Târnava (fiind un bun înotător). Citește cu nesaț cărțile de la gimnaziu, scrie versuri prin parcuri. Banii de la Ipotești nu-i vin la timp și pleacă la Sibiu, în căutarea fratelui
Mihai Eminescu este propus pentru canonizare [Corola-blog/BlogPost/95671_a_96963]
-
îl gâdila puțin, încât râse, dar peste piele se întinse apoi un prurit pătimitor și Ștefan luă apă de ploaie dintr-o baltă și stropi antebrațul și se scărpină iar și usturimea crescu și mai mult. Porni către bucătărie, să îmbuce vreo rămășiță de la micul dejun, deși nu-i era prea foame și răbdare n-avea ca bucătăresele să-i prăjească un scrob cu mușchiuleț de porc tăiat mărunt și amestecat cu ceapă pe care să-l mănânce cu mămăligă rece
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
somnul de la amiază avea toate șansele să facă noapte albă, așa că se îndreptă spre sufragerie luând nu unul, ci două somnifere, urmând aproape involuntar sfatul iubitului ei. Curând simți că se învârtește casa cu ea încât abia mai putu să îmbuce câteva felii de costiță cu brânză. Contrar obiceiului, când ajunse în pat nu mai deschise televizorul și adormi cu veioza aprinsă. O trezi soarele nefiresc al dimineții de noiembrie. Buimacă din cauza somniferelor, nu trăsese jaluzelele. Când clătină capul, simți o
LUCIA (CAPITOLUL II) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382782_a_384111]
-
Ana dormea sătulă mustăcind în brațele mamei. Le zâmbea-n somn îngerilor. Noaptea a trecut încet Magdalena neputând să adoarmă până la mijirea zorilor. Dimineața a venit aducând cu ea aceeași stare de spirit. După micul dejun la care a participat îmbucând căteva bucătele de pâine fără poftă, una dintre doamnele internate în salonul alăturat, care întâmplător a fost prezentă la tot ce s-a întâmplat îi spune: -Știi?...copilul meu a murit la naștere, știu că soțul tău nu-și dorește
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
său prieten. Și nu s-a putut stăpâni să nu râdă, amuzat de deznodământul întâmplării pe care nici nu apucase încă să mi-o povestească. Nu de mult mă aflam cu Todoran la Lloyd, continuă în cele din urmă, să îmbucăm ceva în grabă, fiindcă el avea în după-amiaza zilei aceleia examen și, cu toate că e comod și foarte măsurat în mișcări, ține să fie punctual la întâlnirile cu studenții. La un moment dat, se ridică unul de la o masă învecinată, cunoștință
ŞĂGALNICUL DELIU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383138_a_384467]
-
el. Iar noi? Ca niște guzgani opăriți săream peste bănci, pe sub bănci, așezându-ne smeriți, cu mâinile la spate, fiecare la locul lui, ca și când în poziția asta de nemișcare am împietrit de ore întregi, așteptând cu dor și jale să îmbucăm feliile de învățătură pe care nimeni nu ni le oferea. Doamne, cât de însetați de învățătură mai eram după loviturile de strujan! Însetați și înfometați. În câteva secunde era o liniște în clasă, de puteai auzi bâzâitul muștelor din curte
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
stăm oleacă întru Domnul. — Domnul a dat, Domnul a luat! oftă cel bătrân, așezându-și ciolanele turcește. Fiule, urmă el scoțând de mâncare, să dăm trupului ce-i al trupului, căci fără dânsul sufletul este egal cu zero. Ia și îmbucă! Prânzul lor fu simplu: două frunze de măcriș, trei prune uscate, un boț de mămăligă rece, o ceapă și-un iepure prins la repezeală. Dar pe când se ospătau ei nălțând în gând mulțămire Atoatefacătorului, numai ce se auzi un tropot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
simțind că urăște tot mai mult acest popor vag aliat care nu se gândea decât la mâncare. Rotofeiul vel-comis Agache Natriul, cel pe care îl înșela nevasta cu taică-său, i se făcu milă de turc. Săracu’, gândi, nu poate îmbuca nimic; pe când el, vel-comisul, tocmai lua cunoștință cu satisfacție cum o bucată mărișoară dintr-o bucată de pulpă de potârniche îi aluneca, dusă de sos, pe gât. Când pulpa îi ajunse în pântec, un sentiment de împăcare îi pogorî în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
la adresa lăcomiei ei când poate că pe întinsul Moldovei, în cătunele pitite între dealuri, în bordeie căzute într-o rână, la lumina pe sfârșite a opaițelor, copilași osoși, moșnegi supți la față, mame jerpelite și tați nervoși n-aveau să-mbuce o turtă de mălai, lăsase să alunece ciosvârta înapoi în sos cu firescul aparent cu care încheiem și noi această dificilă frază. Vrând să-și repare greșeala, Iovănuț își îndreptă frumoșii lui ochi spre Despina și spuse încet cu blândețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
slujnicuțe, din care una, cu păr castaniu și ochi mari, îi aruncă o repede ochire boierului Radu, traseră pe un cărucior cu roți de lemn o oală în care mai sfârâiau încă zeci de barabule curățate și tăiate cât să-mbuci o dată. Fără prea multe vorbe, oaspeții, în frunte cu Barzovie-Vodă, se povârniră asupra mâncării. Bine friptă, carnea bourului era excelentă. — Bună carne! - făcu spătarul Vulture. — Facem și noi tot ce putem - răspunse boierul Radu Stoenescu-Balcâzu. — Cât despre barabule - zise Barzovie-Vodă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fel de caftan negru de catifea și Încins cu brîu roșu pe mijloc — Ehe, doamnă Norico, să-ți povestesc io Sună. — Cred că a venit soțul meu. — Aoleu, nici nu băgai de seamă că să făcu ora prînzului. Plec să-mbuc iute ceva și fug la aprozar că-mi lăsai rînd la roșii. Dacă dă mai mult de cinci chile Îți iau și dumitale. Trebuie să recunoști că doamna Oprișan a cam Început să te cumpere. Fără să știi, te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Andover. Dar tu? — La St. Regis’. — Nu mai spune!? Am avut un văr acolo. L-au discutat temeinic pe verișor, după care Holiday a anunțat că avea Întâlnire cu fratele său la ora șase, pentru cină. — Vino și tu să Îmbuci ceva cu noi. — În regulă. La restaurantul Kenilworth, Amory a făcut cunoștință cu Burne Holiday - pe băiatul cu ochii gri Îl chema Kerry - și, În timpul unei cine fade, cu supă străvezie și niște legume anemice, s-au delectat privind alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pat cu toate că se simțea slăbită și abia se mai ținea pe picioare. Avea amețeli, dar mai avea și atât de multe lucruri de făcut. Nu a mai avut timp să-i gătească ceva de mâncare lui Vasile, să aibă ce îmbuca când va veni de la pădure sau de pe unde o mai hălădui el ca tot omul slobod, învățat să nu dea socoteală nimănui. Știa că pentru el, ea reprezenta doar o umbră care se plimba prin casa lui. În cel mai
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
nu se putea să fii refuzat. Stătea în mijlocul cărării într-o răscruce și nu știa încotro să o ia. Dacă pornea spre casă, dădea cu ochii peste cele două nou-născute și peste Fana. Îi era și foame. Nu apucase să îmbuce nimic când a ajuns acasă. Fana a vrut să-i pună masa, dar era prea furios să mai și mănânce. Parcă nu avea tăria să dea ochii cu cele din casă. Oare unde or fi fost ăle mari că nu
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
pat cu toate că se simțea slăbită și abia se mai ținea pe picioare. Avea amețeli, dar mai avea și atât de multe lucruri de făcut. Nu a mai avut timp să-i gătească ceva de mâncare lui Vasile, să aibă ce îmbuca când va veni de la pădure sau de pe unde o mai hălădui el ca tot omul slobod, învățat să nu dea socoteală nimănui. Știa că pentru el, ea reprezenta doar o umbră care se plimba prin casa lui. În cel mai
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
nu se putea să fii refuzat. Stătea în mijlocul cărării într-o răscruce și nu știa încotro să o ia. Dacă pornea spre casă, dădea cu ochii peste cele două nou-născute și peste Fana. Îi era și foame. Nu apucase să îmbuce nimic când a ajuns acasă. Fana a vrut să-i pună masa, dar era prea furios să mai și mănânce. Parcă nu avea tăria să dea ochii cu cele din casa. Oare unde or fi fost ăle mari că nu
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
lor funambulești. - Ilie al meu (!) mi-a spus că vom sta câteva ceasuri în peșteră. A făcut focul. Ne-am așezat să mâncăm ceva, dar nici foame nu-mi era, nici sete! Am băut un rachiu și, apoi, abia am îmbucat câte ceva. Când eram afară am crezut că voi cădea frântă. Înăuntru, nu am mai simțit pic de oboseală. Aveam chiar o stare euforică. Ne-am așezat la povești, amintindu-ne de copilărie. De toate poznele făcute și nefăcute. Oameni bătrâni
TABLETA DE WEEKEND (186): GAŞCA POLITICĂ de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368774_a_370103]
-
putea cosi cu secerătoarea mecanică, ci doar la coasă sau la seceră. În sfârșit a terminat de legat tot lotul ce l-a pus la pământ cu trudă, încovoiat asupra secerii, cu o zi în urmă. După ce va încerca să îmbuce câțiva dumicați, se va apuca de secerat și restul suprafeței de grâu. La coasă nu se mai putea lucra. Deja paiele erau uscate și spicele se puteau scutura foarte ușor. Ridică plosca grea deasupra capului și apa rece ce se
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]