560 matches
-
noua ființă va împiedica sau ajuta la formarea geniului? Nu cumva din întâmplare acesta se creează singur? Va fi geniu? Du-te, du-te! exclamă Apolodoro într-o zi ce grasă s-a făcut mama! Și în timp ce sărmana Marina se îmbujorează, tatăl zice: Privește Apolodoro, de aici, din această grăsime va ieși un frățior sau o surioară... De aici? exclamă copilul. Ce batjocură! Avito! suspină în vise, petiționar, Materia. Da, de aici. Nimic din astea care se aduc de la Paris și
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
poarta, cu un surâs nefabricat, cu ochi jucăuși. Ce ochi! Ce ochi, atât de convingători, atât de sugestivi, atât de educativi, atât de pedagogici! Vie invitație la viață, constantă lecție de calmitate și dragoste! Bâiguie Apolodoro "bună ziua" și ea se îmbujorează auzindu-l bâiguind. "Treceți, vă rog, Apolodoro", "o, ce treceți, vă rog!, ce muzică a cuvintelor!, ce talent de fată!, ce evolutivă!, ce selectivă!, ce subconștient!, ce imanent!, ce transcendent!, ce integral!, ce ciclic!, ce treceți, vă rog, ah, ce
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
spre cer trofeul speranței ucigașe, lacrimile nimicului, care, șerpuindu-i prin sânge, În inimă, deveneau lacrimile lui. Nu putea nici să plângă, nici să privească fețele mutilate de alcool care se aplecau asupra lui râzând și pupându-l pe obrajii Îmbujorați de rușine, pașaportul lui către finețea Întâlnirii cu fidelitatea minciunii. Intrase În tunelul oranj și cădea, se Învârtea și Îi venea să vomite, de pe frunte și din căușul vânăt al cearcănelor transpirația Îi curgea În pahar - , și-a zis. „Ionel
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
amintiri de elevi, care acum sunt pensionari. Ce m-a impresionat a fost respectul, dragostea cu care vorbeau de ea. Mi-au spus că era poreclita „babă Cireașă” pentru că se înroșea ușor, dacă se emoționa, îi tremurau buzele și se îmbujora când le interpreta cărți, povestiri din programa și din lectură suplimentară și făcea că gramatică să fie o distracție, nu un chin. Era spirituală, făcea glume potrivite, îi antrena, făcea concurs între ei, un fel de cine știe câștiga, așa că
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
rostogolea la picioare, roșu, roșu cu galben, roșu cu verde. Odată se întoarse cu iuțeală și privi peste gard. Era o fetișcană. Hei! Tu-mi arunci mere? Da. De ce? Așa. Avea cam 18 ani, o codană sănătoasă, cu pielea albă, îmbujorată la față, cu ochii jucăuși. Cum te cheamă? Carmen. Mulțumesc pentru mere. Când o să le am și eu pe ale mele o să mă revanșez. Numai atât? El se făcu că nu aude și-și văzu de treabă mai departe. Joaca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
și ce să facă și, în scurt timp, se înzdrăveni de-a binelea. Într-o zi, când lucra la verandă, îi spuse lui Carmen: Uite, aici vor sta soția mea și copiii când vor veni. Ești însurat? Desigur! Ea se îmbujoră și coborî încet pe potecuță. N-o mai văzu un timp. E atât de tânără, atât de tânără și fragedă! Se apucă mai abitir de treabă. Își dădu seama că avea nevoie de un câine, un câine mare. De unde să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
mă întreabă? Trebuie să plec la București, să văd ce se întâmplă. Dimineață o căută pe Carmen prin sat, o văzu și o întrebă: Vrei să ai grijă de Toni al meu, să-i dai să mănânce? Da, răspunse ea, îmbujorându-se. Mulțumesc. Eu plec și-am să mă întorc. Ai grijă de Toni! Se urcă în mașină și plecă. La București lucrurile s-au cam lămurit. Băiatul era hotărât, câștigase ceva bani la Londra. N-a vrut să spună ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
doamne rețineau atenția. Camelia se așeză în fața lui Petre, alături fiindu-i Mihai, care începu să-i șoptească ceva la ureche, Petre gândind că s-ar putea să-i înghită un cercel. Ea zâmbea, ochii îi străluceau de bucurie, se îmbujorase la față. Cameliei îi venea bine costumul albastru-marin, purta o garnitură de cercei și un colier de perle, iar pe deget un inel cu un safir superb. Alice nu mai prididea cu întrebările către Beatrice, iar Petre, care stătea lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
din sanie, au admirat caii din care ieșeau aburi, Petre a vorbit cu vizitiul să treacă să-i ia cam peste 3 ore și au pășit spre intrare. Ce intrare și ce primire! Cu halebardieri, cavaleri și trompeți! Beatrice se îmbujorase și admiră totul ca pe o poveste din 1001 de nopți. Au fost invitați să viziteze castelul și să-i asculte povestea. Fusese inaugurat în 1911, proprietar fiindu-i unul din cei mai bogați oameni ai României Principele Grigore Cantacuzino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ușurat, după discuția cu "organul". N-a fost ușor, dar simțea că proiectul "l-a prins" și că a început din nou să devină un om de afaceri energic și întreprinzător. Pe drum se întâlni cu Carmen. Tânăra era frumoasă, îmbujorată de ger. Bună ziua, domnule Petre, la mulți ani ! La mulți ani, Carmen. Încotro? Spre casă, domnul Petre. Mulțumesc pentru Toni și că ai avut grijă de casă. Ce faci mâine? Ce-am făcut și ieri, pe lângă casă... Badea Ion mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
E supărată, gândi Petre. Are o candoare fata asta, aduce puțin cu... Cu privirea ușor înrourată o petrecu până când silueta i se stinse în capătul uliței. Tată, o știi de mult pe fata asta? De când am venit aici. S-a îmbujorat toată când a vorbit cu tine și te-a privit într-un anume fel... E o fată bună. A avut grijă de casă și de Toni cât am lipsit, iar badea Ion e unchiul ei. Peste o săptămână se duseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
dar îmi era jenă de asistenta care se pregătea, într-un colț al camerei, să-i facă o injecție intravenoasă. — Până acum, zici? Mama prinsese vorbele mele din zbor. Zâmbea palid. — Vrei să spui că acum înțelegi lumea? M-am îmbujorat, fără să vreau. Nu, n-o înțeleg. Mama își întoarse privirile. Vorbea încet, ca pentru sine. — Nici eu. Cine o înțelege, oare? Rămânem doar niște copii, chiar dacă trece timpul. Nu înțelegem nimic. Trebuie să trăiesc mai departe. Oricât aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
fusese o vreme cînd se plimba pe rotile, tăind aerul cu bastoane subțiri de bambus, rasă-n cap și sugrumată într-un smoking verde -, o nebunie de lungancă!; învîrtea la glezna mîinii brățări de jad și coriandru, degetele ei lungi-prelungi îmbujorau ditamai inelele de-atîta anatomie divină și păgînă totodată; uneori exhiba fustalane grele, zglobii, negre, hachițoase: o duioșie comică se instalase în preajma sufletului ei copilin, nesfîrșit de crud și tandru; era însăși Fiica generalului!)... Cînd a auzit că o iubesc, a
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
mișcînd veșnic salcîmii de lîngă linia ferată ce trecea la cîțiva metri, cumva singur (în sensul că nu mă mai pisa maică-mea și taică-meu), împrejmuit sufletește de garduri cu leațuri fine, ademenitoare întru pipăit noduri și fibre tari, îmbujorat de răsuflarea lacomă a fîntînilor adînci, absorbante, umblînd nonstop și liric prin cămeruța mea cam pustie ziua, cu asupra de măsură de amoroasă noaptea, da, am reînceput să scriu în neștire. Versurile deveniseră proaspete, șiroiau de pofte, le simțeam ale
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
eu nu mai vorbesc cu tine. Și după ce făceau cafeaua și-și aprindeau câte o țigară, fiecare în alt colț al încăperii, privind ostentativ în altă parte, reluau discuțiile ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Atunci, apărea a treia, îmbujorată de răcoarea dimineții, senină și pusă pe vorbă, și intervenea în discuția lor: Fetelor, nu știam cu ce să mă îmbrac dimineață. Am stat jumătate de oră să aleg ceva care să-mi placă, și până la urmă am pus și
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
asta! Un citat nostim, dar nu mai știu din cine :” Dacă femeia ar fi utilă, și Dumnezeu ar avea una!”. Într-una din cărțile pe care o discut cu studenții, am găsit un citat care m-a făcut să mă Îmbujorez : de rușine și de rîs. El aparține unui regizor care place unora - mie, nu - și vrea să fie ori interesant, ori scandalos :”... Regizorul e un penis [pardon de expresie -n.n.], o putere, e un zeu al Înseminării, al focului
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
izbituri ciudate, urmate de un soi de zgârieturi, pe care el le interpretă ca fiind foarte speciale. Își aminti cum inima i-o luase razna, iar gândurile toate se Îndreptară spre ea. Era prea frumos ca să fie adevărat, Își spuse Îmbujorat de o tăinuită emoție! Porni fâstâcit spre ușă și trase Încet zăvorul, Într-o stare de ciudată amețeală, Însă imaginea care i se desfășură Înaintea ochilor Îl făcu să devină dintr-o dată lucid și nervos. Cineva lăsase intenționat În fața ușii
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nu te mai poți întoarce din bălăriile care țin loc de gară. Da. De acolo, trenurile nu se mai întorc înapoi. Vorbea cu buzele întredeschise. Aproape crispată. Ca și cum i-ar fi părut rău că gândise toate astea cu voce tare. Îmbujorată la față, cu palma ajunsă întâmplător pe mâna lui Gerard, udă, zise : Dictați, vă rog... Gerard dictase câteva fraze. Iozefina întrerupse din nou dictarea: Strașnic bărbat, Mihai de Giulești ăsta făcuse ea pe un alt ton, mai veselă. Și îndrăgostit
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
strânsese nimeni niciodată. Vise ! Sunteți sigură? - sunase replica lui Gerard voit ambiguă. Asta nu. Ba da. Da sau nu? Renunțarea la ambiguitate era pentru ea ca o trezire dintr-un vis nemaipomenit, fiindcă tocmai întoarse ochii spre Gerard și se îmbujoră. Valurile privirilor ei începuseră să-i inunde lui Gerard, toate simțurile și să-i pătrundă trupul de la tălpi până-n creștetul capului. I-ar fi prins încheietura mâinii, ca să i-o strângă, dar renunță la gândul că ori ar fi făcut
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Escroc sentimental ce e! 7. Pentru amândoi, dar mai ales pentru Iozefina, această veste fusese un mare șoc. Iozefina nu mai avea de-a dreptul, cuvinte. Nu mai putea vorbi. Nu se mai putea ridica de pe scaun. Obrajii i se îmbujoraseră rapid și o vâlvătaie parcă i se aprinse în tot trupul. Văd că nu ți-e bine, scumpa mea - remarcă Roji nu fără puțin teatru - Te ia cu leșin, nu? Soția directorului părea că nu mai putea răspunde pentru moment
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
În viață. Dacă vreuna Încerca să replice timid că nu are cu ce să-i hrănească, sau vreo bătrînă aducea drept contraexemplu faptul că taman cu o săptămînă În urmă feciorul ei o bătuse și i furase pensia, Christina se Îmbujora de indignare și improviza un discurs În care făcea apel la responsabilitatea lor socială și la conștiința datoriei față de generațiile viitoare, lucruri de care bietele femei erau sătule. Chiar dacă eu aș vrea să-l țin, bărbatul meu nu e de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
La New York, și se uită la Georgie. M-am uitat și eu la ea. Georgie își plecă privirea, uitându-se în pahar. Am tăcuți toți din nou. Fusese o încercare neinspirată, fața lui Georgie deveni din nou rigidă și se îmbujoră. Ce frumos, am rostit grăbit. Și unde o să locuiți? Mai mult la Rembers? Sau în oraș? — Și colo, și colo, așa cred, răspunse Alexander. Dar cu siguranță avem de gând să stăm la Rembers cea mai mare parte a timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și un zâmbet minunat la această Înfățișare și gata, obțineți, cum a spus Oksana, un mâncător de inimi. —OK, bine, e mișto, până la urmă, spuse Lauren, privind la Giles Monterey când acesta intră În cort. Pe neașteptate, păru să se Îmbujoreze. — Dumnezeule mare, am fluturi În stomac. A Început să-mi apară roșeața pe gât din cauza nervozității? Sorbind cu Înghițituri mari dintr-un pahar cu vin fiert, Giles Monterey se Îndreptă În colțul Îndepărtat al cortului, unde se salută voios cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ca și cum ar fi făcut figurație pentru filmul Nașul. —Eu sunt Învierea și viața, a spus Domnul; cel care a crezut În mine, deși a murit, va trăi, Începu preotul cu solemnitate. —...preotul ăsta poate să mă Învie oricând, murmură Marci Îmbujorându-se. —... și oricine a trăit și a crezut În mine, nu va muri În veci. Crezi că preoților le este permis să aibă iubite? mă Întrebă Marci cu voce scăzută. — Credeam că te Împaci cu Christopher, i-am șoptit. —Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Matei mai mult decât două bunici, mai mult decât șapte, a fost un înger păzitor pământean. Boieroaică, frumoasă (semăna într-o poză din tinerețe cu Liz Taylor, iar când i-am spus asta în garsoniera ei de la Frigocom, s-a îmbujorat și m-a pupat), a avut o căsătorie beteagă după ce soțul ei, avocat, a suferit la câțiva ani după nuntă un accident de călărie. Lui i-au decupat o bucată din calota craniană și i-au pus în loc o placă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]