470 matches
-
și tot așa făcu cu tot ce-avea pe ea, sufocându-se, până rămase într-o cămașă moale de in. Se uită pe geam afară. Cerbul dispăruse. Se uită la bărbatul de lângă ea și-și lepădă și cămașa. Se zări, îmbujorată, în oglinda din perete, de deasupra patului. Tudor se repezi spre ușă. Să-nchidem ușa, se neliniști el. Las-o așa! șopti ea. Cerbul a plecat după ciuta lui. Tudora e-n poiană. Toată pădurea nuntește. Bine-ai venit, Tudore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de 18? Nu cred că e cea mai deprimantă zi din an, poate fi și mai rău, indiferent de anotimp. Nu e neagră, nici gri, nici albastră nu e. Ci doar puțin somnoroasă, cu ochii abia mijiți și cu obrazul îmbujorat, după o noapte aproape albă, presărată de lungi ceasuri în care am stat cu ochii lipiți de geam, privind afară. O sâcâitoare și deja obișnuită durere de spate, ce face „deliciul” nopților mele de mai bine de un an de
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
se îmbrățișa prelung cu mama ei, apoi porniră amîndouă spre casă rîzînd de un călător beat, care căzuse în șanț și tot mai continua să cînte cu o voce hodorogită "Lume, lume...". Salut, Ilinca, și bine-ai venit! strigă Virgil îmbujorat și-i întinse mîna. Sărut mîna, tanti! Și, scoțîndu-și șapca, se aplecă foarte reverențios să sărute mîna mamei Ilincăi. Să fii sănătos, Virgil, răspuse ea retrăgîndu-și mîna. Lasă, nu mi-o mai pupa acum, că miros toată a ceapă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mulți alții care i se cuibăreau seara de-a valma în așternuturi, foșnind cu subînțeles dintre pagini. Care cu mâini lungi de pianist, care cu cearcăne albastre de alcool, care cu buzunare găurite de datorii peste datorii, care cu condei îmbujorat virginal, care cu întorsătură de frază de te lua cu leșin de plăcere, care mai de care mai poet. Ce să mai, Melania îi iubea pe poeți. Prin urmare, viața Melaniei se declara mulțumitor de confortabil între cei patru pereți
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
-l aducă mult mai aproape de ea, să-l simtă prezent în toți porii la fel cum era în gândurile ei. Voia să-l păstreze adânc în ea, să nu-l mai elibereze din colivia trupului ei. Mâna lui atinse obrazul îmbujorat al Karinei. Degetele lungi și fine îi mângâiau buzele întredeschise. Îi săruta pleoapele închise, fruntea, părul. Îi mângâie tandru părul lung, mătăsos răsfirat pe cearceaful imprimat cu flori multicolore. „- Te iubesc, Karina! Te iubesc atât de mult! Dar știi că
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
să planeze o infimă secundă Înainte să-i dezvelească șoldurile, și-a apropiat chipul lin de pântecul ei cald, apoi i-a sărutat imper ceptibil sexul, care a vibrat ușor, cu delicatețe. După care s-a ridicat și a ieșit Îmbujorat, fără să știe că tânăra Îl Însoțise cu zâmbetul ei, și că pleoapele Îi tremurau, fiindcă, desigur, visase acel sărut și nimic altceva. 8 Între timp, la televizor și În presa scrisă valeții partidului anunțau recolte fără precedent la grâu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
îmi vine. Și așa i-a venit o vreme îndelungată. Mă duceam de fiecare dată, zburând către ea. Într-o seară am luat-o de după umeri. Nu s-a mai retras! Când am sărutat-o, buzele-i erau fierbinți. Era îmbujorată toată. Nu mai întâlnisem o asemenea inocență. Când am strâns-o în brațe, am știut că e numai a mea. I-am spus: Ia-mă de gât! Nu pot. Pune-mi mâinile tu! I-am luat brațele și i le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Camelia au fost de acord, Ana fiind și pe mai departe însărcinată cu asigurarea plăților , supravegherea grupului și, în secret, cu "Raportul de seară" către Petre. Era o bucurie să-i vezi întorși buluc pe ușă, veseli, gălăgioși, cu fețele îmbujorate, rupți de foame. Pentru masa de Crăciun n-a fost nevoie de comenzi suplimentare, rămăseseră suficiente delicatese de la Ajun. Au adăugat doar ciorbă și sărmăluțele tradiționale, aduse special, cu o zi în urmă, de la Irbis. Zilele s-au scurs în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de țărăncuță puțin șocată, care se trăgea desigur de la infirmitatea ei. Desculță și-n rochia aia neagră fără mâneci, cu poalele până la jumătatea pulpelor, părea cam de-o seamă cu văru' Laur, dar de o rasă cu totul diferită, așa îmbujorată și blondă-roșcovană-aurie și cu ochii ăia mari și verzi de femeie-pisică. Era zveltă și arcuită trainic, era chiar așa cum spusese părințelu', și tocmai că ne răzbise setea (...) A dat foamea-n sete, da' numaidecât e gata și masa. Pe cimentul
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
pe masa de faianță a sufletului tău am deschis ochii, am reglat macroviza și apoi, precis, microviza am văzut că în sufletul tău sunt prezenți markerii dragostei de mine, am făcut o sumedenie de fotografii. acum mă apuc, entuziastă și îmbujorată, să scriu lucrarea in extenso a vieții noastre. nouă în primul loc: picioarele tale sunt două centrale nucleare, inima ta este o turbină hrănită de lacul de acumulare al vieții de până acum, sub fruntea ta, mine adânci de cărbuni
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
a tăcut. Un oftat adânc i-a scăpat fără voie. Gândul însă n-a putut să-l rostească... „Ce crezi, Petrache? Eu sunt bucuros de asta?”... Petrache cu Didina s-au ținut de cuvânt. În jurul mesei îmbelșugate ședeau invitații. Didina, îmbujorată, își invita musafirii să-i guste bunătățile. Petrache, cu o oală fudulă în mâini din care adiau miresme de vin așezat, umplea ulcelele înșirate ca la paradă... Le-au ridicat, au ciocnit și au băut tihnit. Costăchel, ștergându-și mustața
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
un miracol - miracol În care Începuse să creadă cu toată forța inimii, (fiind botezat În religia „catolică” - continuând astfel tradiția mai multor generații ). Mamă! eu am să mă fac preot când am să cresc mai mare. Maria Îi privea fața Îmbujorată, ochișorii plini de dureri tainice și, dintr-o dată, Începea să plângă În hohote. Nu plânge, mamă! Încerca Daniel s-o consoleze, ștergându-i lacrimile cu mânuțele lui mici, catifelate și calde. Așa m-am gândit eu că ar fi cel
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
a trebuit o vreme până am descoperit casa de marcat, unde am plătit. Până aici neam descurat. Dar unde era ieșirea? Simțeam cum se Învârte totul cu mine, nu mă mai puteam concentra și aproape am țipat la nepoțica mea. Îmbujorată și cu pumnii strânși, și-a făcut loc prin mulțime și am ajuns la ieșire. Oh! Am răsuflat ușurată! Credeam că nu mai scap din vâltoarea ce mă cuprinsese, vâltoare care mă ademenea asemenea unui ochi de apă viclean care
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de toamnă, care-ți dă impresia că nu se va mai sfârși. N-am putut pune stavilă acestor lacrimi mistuitoare, tot drumul până la București. Acolo, mă așteptau surorile mele, care sărbătoreau! Era ziua de naștere a uneia dintre ele. Destul de Îmbujorate, au venit la mine În bucătărie, fiind nerăbdătoare să le povestesc despre prima mea zi ca inginer la I.A.S. Tulcea. A fost o picătură prea mult pentru un pahar prea plin! Desigur, până să apară ele, În bucătărie, am
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
va fi foarte greu să ne descurcăm... Nu sunteți din oraș, nu-i așa? Așa este, recunoscu bătrânul cu Îngândurare, sunt dintr-un sat apropiat. Da, da, da! făcu medicul privindu-i atent culorile foarte vii de pe față. Aveți obrajii Îmbujorați și buzele aprinse, semn că e vorba de febră mare aici. Iar pielea vă este foarte galbenă... Doctorul se apropie de el și-i atinse fruntea cu dosul palmei. Era neașteptat de rece, ceea ce-l făcu să tresară. În preajma ciudatului
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu cădere Încetinită. Dar ce m-a năucit peste măsură, lipsindu-mă de orice consistență, a fost atunci când am trecut pe lângă umărul ei și am simțit adierea stârnită de genele-i enorme, care clipeau cu foșnet nefiresc, umbrindu-i obrajii Îmbujorați, cu pomeții ușor ridicați. În scurtă vreme, majoritatea băieților din școală se Îndrăgostiseră de Otilia. Era Într-o clasă paralelă cu a noastră, Într-a 11 B,”la agro”, cum le spuneam celor de la mecanică agricolă. Unii sunt convins o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
că a avut el așa o presimțire prin studenție și din pricina asta ne tot uitam prin vitrine după rochițele, păpuși și pantofiori roșiiîi plăceau lui pantofiorii roșii! Pe asta nu mi-ai spus-o niciodată...! zise băiețelul bosumflat, cu obrajii Îmbujorați. Mama Îl fură cu coadaochiului și-i văzu zăpăceala provocată de vorbele ei, apoi Îi trecu mâna prin părul blond și-l sărută pe creștet. Copilul acesta slăbuț, cu privire inteligentă și râs cuceritor, era "ultima ei mare dragoste", venită
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Împins hohotind peste gardul din bețe putrezite, care se rupse cu pârâituri. A căzut speriat și rușinat În același timp. Băieții se țineau de burtă, Într-o zarvă totală. Se ridică și rămase nemișcat, cu bărbia tremurândă și cu obrajii Îmbujorați. Pe mâini și pe față Îi apărură nenumărate umflături roșii, semn că se urzicase rău În cădere. Lacrimile Îi brăzdau fața, dar el continua să stea nemișcat, cu pumnii strânși și cu un sentiment de vină și de rușine contopite
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
-l ajung din urmă. Urcușul a fost parcă mai greu ca În alte dăți, ne-a obosit bine, făcându-ne să ne doară Într-o parte. Ne-am trezit Într-un târziu sus, pe Creștetul Doamnei, gâfâind și cu obrajii Îmbujorați. Pâlcuri răzlețe de romaniță erau Împrăștiate prin iarba grasă, răsfirată de vânt. Găseam acolo un aer mult mai curat... Și o statuie a liniștii foarte Înaltă, care ne plăcea și ne umplea de bine. Ne uitam În lungul prăpastiei, Încercând
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Mai clar nici că se poate... Moș Dumitru, împreună cu Pâcu, a intrat în crâșmă. Bun găsit, cinstită gazdă! - i s-a adresat Pâcu mai mult Măriuței, care tocmai așeza niște străchini pe masă. Bun venit, gospodari dumneavoastră - a răspuns Măriuța, îmbujorată, semn că i-au făcut plăcere vorbele lui Pâcu. Te ții de pozne, pezevenchi bătrân ce ești. Măi Dumitre, aici îi lume subțire și trebuie să fii cu băgare de seamă cum și pe unde calci. Că altfel mănânci mâncare
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
fi lăsat rece nici cea mai împietrită inimă. Cărăușii s-au ridicat unul câte unul și au ieșit la joc... Ochii lui Pâcu, aprinși ca doi cărbuni, alergau de la un cărăuș la altul, oprindu-se prelung asupra Măriuței, care ședea - îmbujorată - lângă Costache... Hliboceanu s-a îndreptat spre ea și a luat-o la joc... În vârtejul jocului, cei doi se furau cu priviri aprinse...Pâcu a zăbovit cu ochii asupra lor multă vreme, îndrăcind anume jocul... Hliboceanu o apropia și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
s-a apucat să mângâie ulcica cu gesturi delicate, de parcă ar fi mângâiat sânul unei femei... Apoi a dus-o la gură și abia și-a înmuiat buzele și mustața, pentru că ochii de vulpoi sau oprit pe chipul Măriuței, care, îmbujorată, tocmai aducea plăcintele... A trecut pe la fiecare cu chersânul, începând cu moș Dumitru. Când a ajuns la Hliboceanu, parcă a zăbovit mai mult, iar ochii i-au clipit cumva anume... Dar pe urmă poate și-a tras de seamă că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
opresc la oarece depărtare. <Așează-l pe mine, că m-o cam apucat frigul... > Vai de mine, cum să pun oghealul peste cucoana întânsă în pat? - m-am întrebat eu. Mă uitam la cucoană cum ardea ca para focului. Era îmbujorată ca floarea macului nu alta. Și din ochi îi ieșeau numai văpăi... Iar... țâțele uite așa îi săltau sub cămeșuță. Uite-așa!... <Hai, Vasilică! Ce te-ai oprit în mijlocul casei? Apropie-te! Hai! Curaj! Întinde oghealul peste mine!> Eu... de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
să-mi trimiți vreun reporter acolo, că-i rup picioarele! Își terminase muniția. Lăsă degetul În jos, Îl adăugă celorlalte, acolo unde Îi era de fapt locul. Apoi o Îmbrățișă, lipindu-și pentru scurtă vreme obrazul aspru de obrazul ei Îmbujorat și un pic fierbinte. Nu cumva făcuse iar febră? În urma lui, Christina puse ceapa tocată la prăjit, nu pentru că ar fi intenționat să gătească ceva anume, ci fiindcă era sigură că mirosul de ceapă Îi va face bine, o va
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
dacă o atingea și nici măcar nu era Închisă. Și atunci - cum o ținea? Ea scăpase cristalul din mînă, iar pantofii Îi căzuseră din picioare; trupul fragil, eliberat de propria povară, se legăna ușor ca o foaie de hîrtie, totuși fața, Îmbujorată și fierbinte, Îi era veselă, sau În orice caz zîmbea; de fapt Își zîmbea sieși, ca un copil care se joacă, fără să știe că e privit. În schimb, Pablo rămăsese la fel de serios și hotărît cum fusese tot timpul, neluînd
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]