48 matches
-
care de fapt rîvnesc. - Numai partea a doua e adevărată, În ce privește partea Întîi nu-i adevărat decît cu unele nuanțe, chiar diferențe. Observați: cu cît vorbesc mai vehement Împotriva burgheziei, Încărcînd-o cu toate relele lumii, cu atît ei Înșiși se Îmburghezesc mai mult, e vorba de cei de sus. În primul rînd au Început să le ia casele, i-au desproprietărit și s-au mutat În locul lor, iar În destule cazuri Însușindu-și pînă și mobila lor; aceștia sînt „aleșii revoluției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
clare, plătindu-i din venitul propriu, în timp ce boierul meu de tip P.C.R. nu plătea pe cei ce-l slugăreau din venitul propriu, ci din venitul întregului popor și aceasta e o deosebire fundamentală... E tocmai noul tip de parvenit, de îmburghezit de care amintea cândva Lenin, ideologul P.C.(b) al U.R.S.S. Cum peste lume au trecut „vânturi și valuri” mânioase și orânduirea de tristă amintire a comunismului în general și a comunismului românesc urmat de acel deșănțat cult al personalității
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
nici în Dumnezeu", ajunge în sfârșit să creadă "în ea", "în el", "în iubire". Cât despre Nadia, care nici nu voia s-audă de "americănisme", ca de pildă Coca-Cola, o "otravă", sau țigările Lucky Strike, aceasta se americanizează și se îmburghezește. Tânăra, care o idolatriza cu toată ființa ei pe Scarlett O'Hara a cărei poză și-o prinsese în pioneze deasupra patului, alături de cea a lui Stalin și o admira pe Rita Hayworth în Gilda, își asumă în cele din
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
realizată în 1950 i-a atins cu prioritate. Școlile lor confesionale sînt de asemenea ținta legii educației din 1948: personalități ale Bisericii, ale social-democraților, conducători de asociații culturale sau economice sînt închiși. Anul 1950 este de verificare: sînt denunțați profesorii îmburgheziți de la Universitatea din Cluj, artiștii prea marcați de ideologia burgheză din Școala Superioară de Arte Plastice și de Artă Dramatică... Mai multe reviste sînt suprimate. Crearea regiunii autonome nu-i mulțumește: compusă din județele Trei Scaune, Ciuc, Odorhei și Mureș-Turda
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Collège de France, se face shopping; după lăsarea Întunericului, Încep să palpite cluburile underground. Parisul are reputația, printre altele, de a fi capitala cu cele mai multe cluburi sexuale din lume - lider În eșanjuri amoroase. Iar dacă astăzi boema s-a mai Îmburghezit, nu a fost așa Întotdeauna. A fost odată - pe cînd Parisul trăia În ritmuri bătute de tineri entuziaști și de nașii lor din „CRS=SS”, În frenezii politice, ideologice, În boemă - a fost ca niciodată o mînă de eroi ai
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nu e taxată de nici un „personaj pozitiv”, trece ca atare ! Asta într- o vreme în care erau retrogradați și chiar excluși din partid inșii care făceau nuntă la biserică. Firește, până la urmă „centrul” îl pedepsește pe directorul care s-a îmburghezit, s- a rupt de mase. În felul acesta Directorul nostru devine, după Desfășurarea, al doilea film‑supapă din istoria propagandei filmate din România. din sistem, astfel de pelicule își asumă aspecte critice, dar rezolvă întotdeauna lucrurile în sistem, nu în afara
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
standard mediu, singurul interesant pentru propaganda politică, în Faleze de nisip e vorba de un muncitor asupra căruia se năpustește din senin un intelectual. Chirurgul Theo nu e un activist de partid, e un intelectual, bun meseriaș, care s-a îmburghezit - vezi lista de obiecte cu care venise pe plajă, radiocasetofon dublu, brățară, cruciulițe, bani, totul însumând zeci de mii de lei -, s- a înstrăinat de popor pentru că e un arivist feroce, un individualist insensibil la problemele oamenilor. Un om care
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
prin care regimurile leniniste căutau să implementeze o hegemonie perfectă, în care nu mai exista altceva decât asertivitate, a cărei valabilitate ar fi devenit absolută indiferent de timp și spațiu. Cu timpul, majoritatea regimurilor leniniste au renunțat treptat, pe măsură ce se "îmburghezeau", pierzându-și militantismul, la ambiția asertivizării. Nu și leninismul romantic, acesta radicalizându-se invers proporțional cu scăderea flerului revoluționar în cadrul "lagărului socialist" și rămânând permanent în căutarea hegemoniei ultime, absolute, chiar dacă imposibil de atins. Revenind la Searle pe care Onuf
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
propriului condominiu geopolitic și ideologic. Nu în ultimul rând, am avansat la începutul acestui capitol teza conform căreia leninismul sistemic fost cu atât mai amenințător din punct de vedere militar și politic, cu cât textura sa ideologică se disipa iremediabil, "îmburghezindu-l"; cu alte cuvinte, pe măsură ce substanța revoluționară a leninismului dispărea, erodată gradual de concepții "mici-burgheze" care aveau asupra sa un rol eminamente subversiv. Pentru Raymond Aron, puterea Statelor Unite în timpul Războiului Rece s-a datorat în bună măsură încrederii în misiunea
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
menținerea "rolului conducător al partidului" și a "vigilenței revoluționare" la cote înalte erau garanții suficiente pentru ținerea în frâu a tendințelor "burgheze" ale societății românești și a amenințărilor ideologice exterioare. Conta prea puțin că, la rândul său, leninismul sistemic se "îmburghezea" inconștient, sau că leninismul romantic era considerabil diferit din punct de vedere conceptual de leninismele sovietice. Intransigența ideologică a leninismului romantic, păstrată de la leninismul post-revoluționar sovietic, de care, așa cum am văzut, a fost influențat în mod constitutiv, oferea leninismului sistemic
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de altă parte însă, structura sa leninistă s-a dovedit a fi suficient de puternică pentru a rezista la acțiunea corozivă a realității "burgheze". Leninismul romantic s-a retras în el însuși, dar nu poate fi acuzat că s-a "îmburghezit", așa cum s-a întâmplat cu majoritatea regimurilor leniniste în anii '80. Așa cum am menționat, nu și-a pierdut niciodată substanța revoluționară. Cu adevărat impresionat de politicile culturale chineze prin care leninismul asianizat părea că deține o poziție ideologică de invidiat
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
acționat împotriva lui cu toate mijloacele pe care le-a avut la dispoziție. Și-a păstrat deci substanța revoluționară, iar cu timpul, în loc să o piardă, cum s-a întâmplat cu celelalte regimuri leniniste est-europene, care lăsaseră garda jos și se "îmburgheziseră" conștient și/sau inconștient a sporit-o: o măsură de profilaxie disperată în fața avansului implacabil, pe toate planurile, al "burgheziei". Cultul personalității lui Ceaușescu nu reprezintă, așa cum observa și Mary Ellen Fischer (1989), decât o reacție de apărare în fața încăpățânării
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
avangarda luptei împotriva imperialismului. Sigur, și conjunctura internațională era profund diferită de cea din deceniile precedente și, foarte important, dezvoltarea spectaculoasă a tehnologiei mediatice a permis subminarea în profunzime a propagandei leniniste, forțând regimurile de această natură fie să se "îmburghezească", voluntar sau involuntar, fie să se radicalizeze. RSR a ales, în virtutea elanului revoluționar al leninismului romantic, a doua variantă. Următoarea întâlnire a CSCE a avut loc la Belgrad, între 1977 și 1978. Valentin Lipatti, ambasadorul RSR la conferință, apreciază că
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
face pentru a le depăși, pentru a putea crea, în timp, un naționalism eliberat de încorsetările oricărei referințe "burgheze". Într-o lume în mare măsură "burgheză", în care chiar și mare parte a regimurile leniniste băteau în retragere și se "îmburghezeau" involuntar, încet și sigur, dezideratul leninismului romantic de a crea un naționalism sterilizat din punct de vedere ideologic și care i-ar fi confirmat suveranitatea internă și mult dorita independență externă nu putea fi mai mult decât o utopie. Probabil
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
leniniste: China, Vietnamul, chiar și Coreea de Nord sunt conduse și astăzi de către partide comuniste, prima începând să devină chiar mai eficientă economic decât regimurile capitaliste, confruntate cu o intensă criză economică, socială și morală. Așa cum am menționat deja, leninismul sistemic se "îmburghezise" parțial prin renunțarea la dimensiunea ideologică a conflictului cu lumea capitalistă, preferându-i în schimb stabilitatea politică și geopoltică din care considera că putea extrage beneficii mult mai mari. Fără a dezaproba utilitatea practică a raționamentului, se poate afirma că
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
pe izolarea agresivă față de populație și chiar de majoritatea membrilor de partid, suspectați la rândul lor, mai mult sau mai puțin corect, de simpatii "mic-burgheze". Avem de-a face deci cu patru stadii de isulare represivă: primul, în raport cu periferia partidului "îmburghezit"; al doilea, în raport cu populația pe care o asalta ideologic, propagandistic și polițienesc; al treilea, în raport cu "lagărul socialist", supus la rândul său unui proces de "îmburghezire" în progresie geometrică și, în sfârșit, al patrulea, în raport cu eternul inamic, lumea non-leninistă. Relațiile româno-sovietice
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
diferită de cea "verticală", clasică, bazată pe state. Leninismul, în schimb, afirmă statul, pe lângă clasă, ca fiind un element cel puțin la fel de important (Kubálková, Cruickshank: 1980, 93-94; vezi și Lenin: 1945). Cu timpul, pe măsură ce regimurile leniniste au început să se "îmburghezească", statul a devenit chiar mai important decât clasa. Modelul leninist de analiză internațională identificat de către Kubálková și Cruickshank poate fi găsit și într-una din puținele lucrări de teorie internațională apărute în România socialistă. Este vorba de Dilectica politicii internaționale
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
identitate ideologică distinctă (Lynch: 1989, 31). Cu alte cuvinte, realismul omogenizează actorii internaționali, luând în considerare doar comportamentul lor extern în anumite conjuncturi și clasificându-l conform unor formule rigide și lipsite de flexibilitate interpretativă. Dacă celelalte regimuri leniniste se "îmburghezeau" lăsând garda ideologică jos în fața vechiului "dușman de clasă", leninismul romantic s-a "îmburghezit" la rândul său, dar din cu totul alte motive. Mai exact, cum am menționat într-un capitol anterior, datorită naționalismului constitutiv, a "patriotismului revoluționar socialist" care
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
în considerare doar comportamentul lor extern în anumite conjuncturi și clasificându-l conform unor formule rigide și lipsite de flexibilitate interpretativă. Dacă celelalte regimuri leniniste se "îmburghezeau" lăsând garda ideologică jos în fața vechiului "dușman de clasă", leninismul romantic s-a "îmburghezit" la rândul său, dar din cu totul alte motive. Mai exact, cum am menționat într-un capitol anterior, datorită naționalismului constitutiv, a "patriotismului revoluționar socialist" care îl structura. Deși diferit conceptual de naționalismul "burghez", "șovin" și "agresiv", naționalismul romantic leninist
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
mai reprezenta o opțiune, cel puțin nu în această formă, pentru leninismul romantic. Dar, dacă leninismul sistemic și, în mai mare măsură, leninismul post-bolșevic, de exemplu, au sucombat în fața "burgheziei" renunțând la ambiția revoluționară permanentă definitorie pentru leninismul "viu" și "îmburghezindu-se" până la dispariție leninismul romantic a devenit tot mai revoluționar pentru a face față fluxului ideologic burghez din anii '70 și '80. Problema a constat însă în faptul că militantismul revoluționar al leninismului romantic nu a însemnat altceva decât o
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
violente și a "xenofobiei" (Shafir: 1989a, 3) care, până la urmă au fost transferate de populație asupra sa, nu asupra altor națiuni sau grupuri etnice, așa cum spera regimul să se întâmple. S-ar putea afirma deci că leninismul romantic s-a "îmburghezit" inconștient, exacerbând fondul "burghez" rezidual din cadrul naționalismului pe care îl profesa pentru a compensa insecuritatea datorată instabilități politice accelerate pe care o experimenta. Gestul i-a fost în cele din urmă fatal. Pe de altă parte, așa cum vom vedea în
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
ea însăși. Ne și ferește să privim religia doar ca pe un instrument de gestiune socioculturală, să o gîndim în termeni de putere și de lege, în loc să-i percepem potențialul eliberator. Bine folosită, laicitatea îndepărtează de la noi ispita de a îmburghezi spiritul, după expresia lui Berdiaev. Dacă am devenit aproape străini de strălucirea transcendenței, nu se poate oare îmbina critica acestei înstrăinări cu valorificarea ei, cu răsturnarea și convertirea ei spirituală? Mutînd accentul de pe îndepărtarea noastră de divin pe depărtarea absolută
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
sentimentele lui față de Rusia. Care vor dura cît va trăi. "Monarhia națională a Germaniei", scria el în 1915, "încearcă să achiziționeze cît mai mulți sclavi posibil pentru prosperitatea rasei dominante". Vorbind despre socialismul german, Iorga considera că muncitorul german era îmburghezit; ca "boier" ce era, standardul lui ridicat de viață avea nevoie de truda sclavilor. Așa încît muncitorul german era împotriva "raselor inferioare", de care avea nevoie doar în calitate de sclave ale culturii lui28. Lui Iorga, monarhist convins, personal devotat Regelui Ferdinand
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]