72 matches
-
Paris (1962-1999) Sursa: recensăminte INSEE Extinderea continuă a periferiei traduce încă atracția pe care o exercită capitala. Reculul demografic al Parisului pare paradoxal: cum se explică faptul că spațiul urban care exercită această atracție a putut înregistra un asemenea recul? Îmburghezirea Parisului, scăderea densităților sale rezidențiale, ameliorarea unui habitat care, la sfîrșitul războiului, era adesea la limita insalubrității sînt factori care au avut drept consecință creșterea considerabilă a prețurilor imobiliare. Diminuarea densității rezidențiale în Paris nu împiedică orașul să fie încă
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
decît exploatarea exhaustivă. În intervalul dintre recensăminte s-a înregistrat o scădere de 11,8 %, cauzată în principal de împuținarea locurilor de muncă în industrie. Această evoluție a pieței pariziene a muncii este de asemenea unul din factorii proceselor de îmburghezire și de scumpire a locuințelor. Rolul Parisului în calitate de capitală este astfel consolidat. Îndepărtarea activităților productive, ale căror inconveniente (zgomot, poluare, traficul camioanelor) sînt însoțite de prezența unei mîini de lucru în majoritatea sa slab calificată, favorizează instalarea unor activități terțiare
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
mai tîrziu cumpărată de Statele Unite, care o vor transforma în reședință pentru ambasadorul lor. O primă versiune a acestui text a fost publicată în Les Rothschild. Une famille bien ordonnée, La Dispute, Paris, 1998. IV. "Gentrificarea" și deproletarizarea Parisului Termenul "îmburghezire" nu este deloc satisfăcător pentru a desemna apariția claselor mijlocii și superioare în cartiere odinioară populare. Nu burghezii, care au moștenit un patrimoniu familial important, vin să locuiască în Bastille, și încă și mai puțin în Goutte d'Or. Noțiunea
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
fizică a imobilelor degradate însoțește înlocuirea muncitorilor de către pături de mijloc" [Lévy, 2002]. Cu condiția să lăsăm deoparte sensul englez al cuvîntului gentry, care desemnează nobilimea deținătoare de pămînturi, termenul "gentrificare" prezintă un risc de aproximare mai redus decît termenul "îmburghezire". În ceea ce privește apelativul "burghezi-boemi", abreviat, pe cît de puțin elegant pe atît de puțin academic, "bobos", el corespunde pe deplin populației care a constituit motorul gentrificării. Această denumire, originară din Statele Unite [Brooks, 2002], ridică și ea unele probleme. Ea indică dificultatea
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
medii și a patronilor în 1954 și în 1999 Sursa: recensăminte INSEE, APUR cu cît reculul demografic parizian se face mai puțin simțit în cartierele populare din est, arondismentele 13 și 19 rămînînd chiar constante în această perioadă. Procesul de îmburghezire nu se datorează așadar cartierelor selecte, ci mai curînd unei propagări a categoriilor superioare în ansamblul orașului. Planurile pun în evidență creșterea ponderii cadrelor în întreg Parisul, intensificarea afluxului în cartierele populare ajungînd chiar să pună pe picior de egalitate
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
creștere de 227 %. În același timp, numărul muncitorilor și funcționarilor a scăzut de la 72 000 la 44 800, adică 38 %. Muncitorii și funcționarii reprezentau încă 45 % din cetățenii activi ai arondismentului 20. Arondismentul se înscrie așadar în mișcarea generală de îmburghezire a Parisului. Mult mai popular la început, el rămîne totuși caracteristic pentru Parisul muncitoresc al secolului al XIX-lea. Prezența masivă a locuințelor subvenționate indică faptul că o transformare socială la fel de radicală ca în alte cartiere este improbabilă aici. Mai
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
și 11 (6,72 %), atingînd 8,37 % în arondismentul 20. De altfel, în arondismentele 1, 6, 7 și 8 nici nu exista un candidat al extremei stîngi, ceea ce nu este deloc surprinzător. Au fost oare cartierele din est ocolite de îmburghezirea capitalei? Acest lucru este parțial adevărat, căci locuințele sociale schițează același arc de cerc ca voturile în favoarea stîngii și extremei stîngi. Această omologie exprimă mai cu seamă prezența continuă a unei populații modeste în locuințele cu chirie mică din aceste
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
același arc de cerc ca voturile în favoarea stîngii și extremei stîngi. Această omologie exprimă mai cu seamă prezența continuă a unei populații modeste în locuințele cu chirie mică din aceste cartiere periferice, foste muncitorești și industriale. Asta nu a împiedicat "îmburghezirea" unei părți a populației, dar a frînat-o în mod serios. Înseamnă oare că muncitorii și funcționarii modești dispăruți au revenit? Dimpotrivă chiar, duhul Bastiliei nu mai veghează asupra meșteșugarilor ebeniști și a tovarășilor lor, ci asupra altor creatori, mai familiarizați
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
este un cartier al amestecurilor", declară un altul. O asemenea inițiativă poate fi estimată ca o veritabilă provocare pentru menținerea melanjului social și etnic. Dacă, astăzi, ea aduce diversitate în cartier, ar putea să conducă în cele din urmă la îmburghezirea sa. Această teamă pe care o simt părinții față de instituțiile școlare unde o mare majoritate a elevilor sînt copii de imigranți constituie un obstacol important în calea gentrificării. Este mixitatea agreată? Din perspectiva păturilor intelectuale, cu studii, există limite în ceea ce privește
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
n.t.). 8 Gentrificarea (de la gentry, care desemnează în limba engleză mica nobilime) este acel proces prin care profilul sociologic și social al unui cartier se transformă în avantajul unei pături sociale superioare. Acest proces, cunoscut și sub denumirea de îmburghezire, se traduce prin refacerea clădirilor și creșterea valorilor imobiliare, ceea ce exercită o presiune asupra locuitorilor nevoiași să se deplaseze spre cartiere mai puțin căutate și conduce astfel la o formă de segregare (n.t.). 9 HBM Habitations à bon marché
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
Lussu (din care în 1970, Francesco Rosi se va inspira pentru filmul său "Oameni revoltați" Uomini contro. Dar în curînd apare o diferență vizibilă între scriitorii ale căror opere exprimă o oarecare nostalgie a eroismului care contrastează cu procesul de îmburghezire și cu mediocritatea societății de după război cum este cazul unor autori ca Montherlant, Drieu La Rochelle, Joseph Kessel, Raymond Escholier, Ernst Jünger, Mario Carli și F.T. Marinetti și scriitorii care denunță caracterul absurd și monstruos al războiului (Louis Ferdinand Céline
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
fasciilor, din admirație pentru nihilismul său regenerator, Aceștia sînt fie naționaliști futuriști ca Mario Carli, Ardengo Soffici și Marinetti, fie foști "internaționaliști de stînga" ca Malaparte. Toți își leagă disertațiile de idealurile "revoluționare" ale fascismului și denunță evoluția conservatoare și îmburghezirea unui regim, care totuși, nu-i lipsește nici de onoruri nici de venituri și care începînd din 1936 nu va ezita sa revină la ideile lor nonconformiste pentru a-și justifica desăvîrșirea sa totalitaristă. În unanimitate de acord să denunțe
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
specialități aduse din toate colțurile lumii, cu șlepuri pe care roboteau marinari din Brăilița, Atârnați și Comorofca, tot ce galeșa lume a Ťanilor nebuniť le punea la dispoziție - însemn al autorității locale burgheze, fiecare burghez sau negustor, în drum spre îmburghezire, își plimba somptuos siguranța de sine, Ťmorgať și Ťpozať în perimetrul grădiniței de la Sf. Arhangheli, unde rotea tramvaiul electric (mândria brăilenilor, era primul din țară) al lui Malatesta sau pe strada Regală"... sau "Vechii brăileni pretindeau că situația portului dunărean
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
se elibera prin satiră și caricatură. Ideologia autodenigrării nației ca neputință istorică de emancipare va veni mai târziu. Numai lui I. L. Caragiale îi va arde de râs, altora - nu. • Mara lui Ioan Slavici legitima ardelenismul ca spirit de chiverniseală și îmburghezire prin muncă. Poate de aceea romanul nu a plăcut și nu a avut nici un succes la început de secol XX, când a apărut, și a trebuit să treacă cincizeci de ani pentru a fi redescoperit și apreciat cum s-ar
Din carnetul unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/6576_a_7901]
-
doar până când tatăl, doar aparent absent, al unui copil cu care nu se poate compara intervine hotărâtor. Funcționează, așadar, la Caragiale un determinism întrucâtva facil. Copiii sunt marionetele părinților lor, paravane pentru înfruntările lor și le vor copia, la vârsta îmburghezirii, purtările întocmai. De-asta nici nu-l interesează, ca indivizi care n-au cum să devină altceva decât ce-a fost sădit în ei. Ce s-a observat mai puțin e că acești copii nu cer, mai niciodată, nimic, nu
Caragiale și copiii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4588_a_5913]
-
vocii interioare bacoviene, Iliescu poate exclama: "Mi-am îndeplinit toate profețiile politice, pot să mor liniștit!" El are dovada că a avertizat asupra primejdiilor care amenință să aneantizeze, astăzi, partidul. Ce e drept, a vorbit într-un limbaj metaforic, despre "îmburghezire", despre "ciocoii partidului", despre "corupție". Ba chiar i-a atașat lui Năstase o etichetă de care n-a mai scăpat (,Arogantul") și, dacă mă gândesc bine, porecla lipită de fruntea lui Geoană, "Prostănacul", s-ar putea să-i fie și
Tăcerea lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10753_a_12078]
-
profit mai mare din minciuna lașă decât din articularea îndrăzneață a adevărului. Dramatic e că o reprezentantă respectată a societății românește, Alianța Civică, tace de luni de zile. Și chiar nu știu de ce. S-o fi produs și acolo fenomenul îmburghezirii liderilor? N-o mai fi de demnitatea ilustrelor persoane de la vârf să intre în astfel de controverse? Or fi obosit? S-or fi plictisit? Or fi plecat din țară? Sau - după cum se bârfește - unora dintre ele li s-ar fi
Negrul de sub unghiile puterii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14615_a_15940]
-
Pléiades, îngrijită de profesorul Mircea Anghelescu la Academia Română (din păcate - nu e cazul celei de față, dar orișicît - asemenea lucrări iau tot mai des, în vremea din urmă, drumul anticariatului). Pe supracopertă, mai sus de poza lui Filimon la vârsta îmburghezirii, scrie așa: Ciocoii vechi și noi, Nuvele, Basme, Escursiuni în Germania Meridională, Publicistică. Am sărit, dintru-nceput, la basme. Neocolindu-l pe cel cu care începe ediția, o prefață, din 2005, a îngrijitorului ei, despre știm că nu știm nimic
Basmele corsarilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9240_a_10565]
-
nu mai spun că lumea lui Sartre, Beauvoir, Cohn-Bendit și toată neagra inconștiență din Parisul lui Mai ’69 continuă să-i fascineze pe mulți dintre (stră)nepoții celor care, altminteri, s-au vindecat de mult de virusul anarhiei, în favoarea sfintei îmburgheziri confortabile, elitiste, antisindicaliste. Mai prost e că bietul conservatism, centrismul cumse cade, rațiunea liberală și ehosul creștin sunt condamnate la storcire și vlăguire, prinse, cum sunt, între fălcile menghinei neobolșevizante. Adică între junimea castristo-guevaristă, care cochetează cu pieptoșenia „suav“ leninistă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ajuns cu greu pînă la el. "Sînt fiica ta", i-am spus. "Regret! s-a ridicat din fotoliu și m-a condus pînă la ușă. Eu n-am nici o fiică." Se temea să nu fie nevoit să-mi dea din îmburghezirea la care ajunsese! explodează Liliana, șuierîndu-și vorbele. Am visat un timp la clipa cînd va fi izgonit din rai și mă va căuta, să-l pot conduce și eu pînă la ușă, spunîndu-i: "Regret! Eu n-am avut niciodată tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
urmare, important În viața ei. Cândva fusese catolică, dar, descoperind că preoții erau infinit mai atenți când era pe cale să-și piardă sau să-și recâștige Încrederea În Mama Biserică, se menținea Într-o poziție Încântător de șovăielnică. Deplângea deseori Îmburghezirea clerului catolic american și era absolut sigură că dacă ar fi viețuit În umbra marilor catedrale continentale, sufletul ei ar fi continuat să fie o flăcăruie plăpândă pe altarul puternic al Romei. Totuși, după doctori, preoții erau victimele ei favorite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de fapt o Înlocuiesc, și căreia, treptat, Îi preiau, sub ochii noștri, numai starea de bine și defectele, neobservînd pe Încă mulții nedreptățiți și săraci ai noii societăți În devenire: cu timpul Îi vor privi cu superioritate. Dar paralel cu Îmburghezirea, se naște pentru ei iluzia puterii, convingerea că, spre deosebire de vremurile dinainte, sînt egali cu conducătorii lor pentru că le spun „tovarăși”, fără să-și dea seama că sînt doar pioni pe o mare tablă de șah, la discreția acestora, că libertățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
analogia mecanismelor cultural-sociale care conduc, în Franța ca și în Balcani, spre revoluție. Obsesia sincronismului și a analogiei animă școala marxistă. Aceasta așază, în primele decenii ale secolului al XIX-lea, întîiele semne ale trecerii rămășițelor feudalismului la stadiul de îmburghezire. Aceeași obsesie este semnul de necesitate al unei culturi mici, care își determină elitele să probeze fazele comune de dezvoltare dintre Estul moldo-valah și Vestul francez. MOLDO-VALAHII ȘI ROMANTISMUL EUROPEAN Întîlnirea tinerelor elite luminate din Moldo-Valahia cu romantismul european se
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
amenințările insatisfacțiilor accidentale. Însă atît timp cît valorificările false subiacente, în loc să fie eliminate, rămîn refulate, nu este vorba aici decît despre o intimidare mai mult sau mai puțin eficientă din punct de vedere social, de o supunere convențională, de o îmburghezire. Singura valorificare pe deplin eliberatoare, dat fiind că este independentă de amenințările venite din exterior, este autovalorificarea autentică: înțelegerea faptului că totul este determinat de nevoia de autosatisfacție și că perversul și sublimul se deosebesc doar prin aceea că primul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
infiltrați din Apus, adesea „foști” ai vechiului regim, aflați acum în solda imperialiștilor, care urmăresc să saboteze realizări ale inteligenței tehnice românești sau să fure planurile invențiilor-minune (Răsună valea, Viața învinge, Brigada lui Ionuț, Alarmă în munți, Vultur 101). - Închiaburirea, îmburghezirea unor membri ai noilor conuceri, stopată la timp de comuniști cinstiți și responsabili ( Desfășurarea, Directorul nostru, O mică întâmplare). - Decadența orânduirii burghezo-moșierești, inevitabilitatea destrămării ei sub asaltul vremurilor noi (Nepoții gornistului, Ciulinii Bărăganului, Citadela sfărâmată, Bijuterii de familie). - Individualismul sortit
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]