1,021 matches
-
a arătat dragostea Lui față de noi oamenii prin aceea că, pentru noi, Hristos a murit când noi eram încă păcătoși (...) Fiind vrăjmași, ne-am împăcat cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său (Rom., 5, 8-10). Însă, cum poate fi un vrăjmaș împăcat cât timp este încă vrăjmaș? În Domnul este posibil și Sfântul Apostol Pavel concluzionează din această taină nepătrunsă că după această dovadă prin moartea lui Hristos care ne face împăcați și prieteni, vom avea în mod sigur, cu atât mai
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
Său (Rom., 5, 8-10). Însă, cum poate fi un vrăjmaș împăcat cât timp este încă vrăjmaș? În Domnul este posibil și Sfântul Apostol Pavel concluzionează din această taină nepătrunsă că după această dovadă prin moartea lui Hristos care ne face împăcați și prieteni, vom avea în mod sigur, cu atât mai mult, pacea cu Dumnezeu prin viața lui Hristos (Rom., 5, 9-10)<footnote Hans-Urs von Balthasar, L’amour seul est digne de foi, Editions Parole et Silence, 1999, pp. 80-81. footnote
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
ce-a scris / celebrul său vers / "Trăiam singur într-un popor de morți" / Umberto Saba ar fi venit/ să locuiască-n Amarul Târg // să ne imaginăm că i-ar fi înviat / pe toți cei din jur / pentru-a putea muri împăcat el însuși. După aceste șase poeme-exorcisme contra răului de a trăi într-un exil interior (e semnificativă idealizarea, prin contrast, a spațiului tinereții - Cluj, Oradea - unde poetul cunoscuse bucuria înrădăcinării fertile într-un acasă asumat, el care se născuse la
Poetul Gheorghe Grigurcu (II) by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12307_a_13632]
-
un pasionant jurnal interior. Departe de țară, la vârsta când întâmplările vieții prind a se ordona cu alte înțelesuri, trăind într-o lume de care este legată prin tradițiile familiei, doamna Marzesco scrie spre a se mărturisi. Îmi place tonul împăcat al acestor fragmente, în care strigătul mi se pare că vine din tânjirea "după tihna și bucuria care, ele singure, mi-ar arăta că s-au vindecat rănile". (Ioan Lăcustă) Suflet slav Am văzut la televizor o scriitoare rusă...skaia
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
cu văzul Lui izbăvirea neamului primenit în trupul viu fiică i-a fost pe când El în Tatăl duh era și zidind înroura prorocirea pe pământ dulce Mamă l-a purtat prunc în pântec chiparos râvnă sânge carne os cu golgotha împăcat veac în veac i se cuvin brățara troițelor înnoptatul nunților chivot și graal vergin la răscruci un iconar pe-al deșertăciunii mal împrumută abur voal àura divinul har și privirea rod/pomăt și din scame destrămări tâlcuie pe-ntunecări chip pe
Maica florilor de măr by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/14250_a_15575]
-
unii oamenii sunt mai buni decât alții în general, iar eu vreau să fac parte din prima categorie. Greșesc? În al două apariție la TED am văzut o altă Brene. Una mai vulnerabilă, pe undeva resemnata, dar cel puțin aparent împăcata cu condiția ei de om vulnerabil; nu însă și mai convingătoare. În altă ordine de idei, n-am reușit să înțeleg dacă a trecut prin terapie fără să atingă subiecte legate de familie și copilărie. Mă întreb dacă e posibil
A fi vulnerabil by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82347_a_83672]
-
pozate doar pentru a ajunge cât mai repede pe o tarabă în piață. Dar până la urmă este una din caracteristicile ființei umane: să mângâi și să admiri ceva ce mâine vei sacrifică fără milă. Și o vei face cu sufletul împăcat, crezând că așa trebuie să procedeze un creștin adevărat. nu era mai corect “...în a CĂREI opinie mă regăsesc...” ??? nu publică mesajul, te rog. fă doar corectura, dacă crezi de cuviință. da, ai dreptate, trăim într-o lume ipocrita...dacă
Tăierea mieilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82632_a_83957]
-
prin ele, o sa abandonam mașinile și vom merge numai pe bicicletă indiferent de vreme, o sa ... sunt sigur ca tu, vajnica apărătoare a dreptului planetei la supraviețuire, ai făcut deja toate aceste mici sacrificii și te simți atât de curată și împăcata cu tine însăți încât a venit vremea să-i tragi pe altii de urechi... hai să-ți spun eu tristul adevăr despre chestia cu stinsul luminii timp de o oră: e ca si cum ți-ai face vânt cu plasă... nu servește
De la repetiţii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82639_a_83964]
-
negru ca să nu consume energie, cănd lași mașină acasă și când îi convingi și pe alții să facă la fel. and guess what else? Dragoș chiar o sărbătorește în fiecare zi! o altă cabotina @ ratoiu Actually, da, chiar mă simt împăcata, pentru că măcar încerc. Altfel, nu m-aș fi apucat să critic. Nu putem aruncă televizoarele în Dâmbovița. Poluam. Nici Dragoș nu are televizor (asta pentru că tot intri pe blogul lui) și n-a murit din asta . Și dacă nu înțelegi
De la repetiţii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82639_a_83964]
-
pe care le-a avut de trecut, a început și a dus la bun sfârșit o muncă titanică de subtilitate filologică și înaltă erudiție, oferind cititorilor ediția de opere Ion Pillat și poate cel mai fidel portret al poetului. Era împăcată. Socrul, pe care acum îl înțelegea altfel, cu care - îmi repeta adesea - s-ar fi înțeles de minune dacă ar mai fi trăit, putea să se odihnească în pace. Nu intenționa să mai scrie o carte. Dar preaplinul sufletului și
Un destin împlinit by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11765_a_13090]
-
la mine în toate cele trei locuri la beiuș în armată la fundu herța și apoi la săbăreni viile apei și baia mare sînt răni încă nevindecate vînzătorul de lozuri mușcîndu-mi degetele de durere în noaptea cea sfîntă apoi liniștit împăcat murind pe cîmpul de bătaie alături de iubitul meu camarad inima mea este grea în crucea nopții acesteia inima mea este grea și ochii uscați de plîngere multă
Poezie by Dorin Ploscaru () [Corola-journal/Imaginative/11967_a_13292]
-
ca o figurina de fildeș pe o tablă imensă de șah. Un pion. De ce nu, nebunul sau poate, regina. Totul ține de punctul din care o privești. Important este ca se simte un pic mai bine cu sine și aproape împăcata cu lumea care o judeca. De ce s-ar mai supără că o fluiera golănește până și calfele pietrarilor, lucrătorii care, după un proiect aproape utopic, încearcă de ceva ani buni să refacă navă, turnul și podul de straja, o parte
Vara leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/97_a_208]
-
anunțau începerea marii festivități a Jocurilor Olimpice, cele 40 000 de locuri din tribunele stadionului olimpic se umpleau cu spectatorii veniți din toată Grecia. Aici se întâlneau politicieni ce stăteau pașnic de vorbă, generali din cetăți până atunci potrivnice și filosofi împăcați vremelnic între ei. Olympia devenea locul de întâlnire a personalităților elene, ce omagiau evenimentul prin ținuta lor deosebit de elegantă. Jocurile Olimpice aveau loc din patru în patru ani și durau 5 zile, începând în prima săptămână cu lună plină după solstițiul
Agenda2004-32-04-atena () [Corola-journal/Journalistic/282728_a_284057]
-
a continua șirul povestirii. Pe de altă parte, este o imitare a spectatorului, un ghiont pe care nu știi niciodată unde îl primești, dar care te scoate sigur din inerție, din liniaritate. Eroina are un soi de nefericire senina. Este împăcata cu drumul ei, mai ales că viața o ține pe muchie de cuțit. În această echilibristica, piciorul poate alunecă ușor spre infern. Ea însă are pregătite aripi să zboare spre paradis, spre o altfel de lume, cu speranța că este
Să zbori spre Paradis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17700_a_19025]
-
vitriolant, unei umanități decăzute în zoolgic: "Printre tertipuri/ și artificii,/ palide chipuri,/ sumbre delicii./ Lume de cloacă,/ legile rânzii,/ uite-i, la troacă,/ porcii, flămânzii!" În a doua secțiune a cărții, "Adevăruri cernute" tensiunea se mai îmblânzește, meditația e mai împăcată, registrele mai ample, încleștarea agonistică e preponderent defensivă. Cernerea adevărurilor se face recurs moral față cu ireversibila nocivitate a deceniului ce tocmai se încheie peste "Îngerii (ce) dorm în canale". Folosind fără să exagereze o recuzită semantică rural-transilvană, sigiliu și
Via crucis by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17319_a_18644]
-
vin la cauza care m-a determinat să scriu editorialul de astăzi. Am primit recent trei scrisori, toate legate de rubrică d-lui Mircea Mihăieș. În imposibilitate de a le publică pe toate, neavînd nici cum să alegem, cu inima împăcata, una ori altă, am preferat să le redau succint conținutul în această pagină. Nu fără un la fel de succint comentariu. Hazardul (sau necesitatea?) a făcut că scrisorile să ilustreze admirabil caracterul variat și contradictoriu al tuturor opiniilor oneste: fiecare dintre cei
Dreptul la opinie, dreptul la replică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18080_a_19405]
-
pe sine însuși că visul are consistentă realității tangibile. Și, în sfîrșit, cel de-al cincilea nivel este acela al unui spațiu cu o puternică amprenta temporală. Este un nivel al memoriei, al nostalgiei, al afectului și al unei zadarnicii împăcate. Recuperînd din depozitele cu amintiri sau, pur și simplu, din podurile și din ungherele copilăriei, obiectele unei vîrste pierdute, ale unui Eden aburit (și în această vîrstă se regăsesc deopotrivă specia și individul), Ilea da întregului un aer meditativ și
Fînul ca furaj estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18105_a_19430]
-
din întreg volumul. Și cel mai inefabil totodată. E gloata de care se teme eroina din "Cheile" lui Bashevis-Singer, necunoscuții care îi pot face un rău în orice clipă, dar care în cele din urmă o vor ajuta să moară împăcata. Străzile cu caldarîmul încins și murdar, sau preeria pustie, ori cîrciuma cu figuri absențe și obosite. America e un fel de background viu, un décor mișcător care anima personajele, da rost și coerentă întîmplărilor. După mărturisirea lui Updike, există cîțiva
Cele mai frumoase povestiri ale veacului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17456_a_18781]
-
derivație psihanalitică, duce la surprinderea unor nuanțe mai greu perceptibile, dînd consistență notațiilor demistificatoare și totodată pline de înțelegere pentru slăbiciunile omenești. Ecoul lor invită la reflecție, dincolo de cazurile date. Tare mi-ar plăcea acum, la bătrînețe, să zugrăvesc senin, împăcat, lumea minunată de altădată. Să încep - cum de altfel și fac - cu amintirile mele despre Gabriele D’Annunzio. Cînd l-am vizitat prima oară la Versilia, eu avem puțin peste douăzeci de ani, iar Maestrul puțin peste patruzeci. Mijlocitorul întîlnirii
Umberto Saba - Domnul în alb imaculat by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2490_a_3815]
-
nu reușiseră să-i dea de capăt. Mii de oameni simpli, răpciugoși și rău mirositori, tăcuți, se încolonau în fața casei lui Beniamin și altceva nu-i cereau, ajungând în dreptul lui, decât să le spună câteva vorbe alinătoare. Plecau apoi liniștiți, împăcați, întorcându-se în lumea lor. Veneau apoi alții și alții, în șir fără capăt. „Oamenii plecau mulțumiți”, chiar „luminați”, după ce Beniamin le ascultase păsurile și pe unii îi mângâiase cu degetele lui reci și străvezii. Acesta este de altfel unul
Un roman complex by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2496_a_3821]
-
vrea pentru țară și literatura ei binele cu sila și e în stare să se sacrifice (o și face), când nu i-o cere nimeni?”. Se prea poate ca Monica Lovinescu să vadă această fatalitate și prin prisma faptului, aparent împăcat, de a nu avea copii. Nu întâmplător își amintește cântece din copilărie și reface imaginea tatălui și a celor apropiați, pe care îi descoperă, fără excepție, într-o galerie de nefericiți. În orice caz, ființa ei interioară e copleșită de
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]
-
ce garanții avem noi că ceea ce spui e adevărat?1 O să vă convingeți... De ce nu o întrebați? Dar până una, alta, dacă rezolv cu SMURD-ul din România, tratamentul, transportul, o aduceți până aici, la Suceava? Să zicem Încercăm Ușor împăcat, l-am sunat pe Tudosie. I-am spus unde sunt, apoi i-am povestit, în grabă, cele întâmplate. Domnule profesor, sincer, mi se rupe sufletul Doctorul Raed Arafat, șeful de la SMURD, e din Damasc, din Siria... Doar fratele Amer... sau
De sărbători, dulcele plâns. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_47]
-
tîrziu va muri, vegheat de ceilalți locatari ai pensiunii, dar moartea lui e mai curînd semnul unei înțelegeri a sfîrșitului care s-a consumat cu mult timp în urmă, la plecarea sa din Rusia. Agonia lui este a unui om împăcat, care și-a acceptat nostalgia că durere adîncă și îi cedează pentru că nu crede în vindecare. Lui Potdiaghin nici prin minte nu-i trece, de pildă, să își caute cu adevarat pașaportul. El pricepe imediat rostul simbolic al rătăcirii lui
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]
-
lume, faptul că ne-am considerat oameni, și nu suboameni, și că am respectat condiția proprie celuilalt ne-a ajutat. Civilizația să fie răspunsul? Așa mi s-a părut că a intrat și în închisoare. Ca un om civilizat. Arăta împăcat nu cu sentința, ci cu momentul, și a avut puterea să facă glume: Nu se schimbă mare lucru, oricum nu eram un tip monden, o să fiu absent de la evenimente". O campanie care nu ajută pe nimeni Ce s-a întîmplat
Cătălin Tolontan explică de ce nu aderă la comunicatele Intact privind condamnarea lui Dan Voiculescu by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21318_a_22643]
-
plinul cu câte trei clienți pe zi. Dar sperând, după sex, ocupație și vârstă, să ieșim la capăt încă o vară, încă o iarnă sau măcar să supraviețuim pe cât posibil nevătămați. Poate nu vei fi agresat, obolul ți-l vei plăti împăcat hoțului ce-ți va sfâșia artistic geanta. Mulțumit de a nu aparține uneia din acele profesiuni ai căror practicanți primesc cuțite în gât și splină la ieșirea din casă ori gloanțe în tot trupul, la venire. Cruțat, sosești la domiciliu
Despre violență, câte ceva by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16728_a_18053]