254 matches
-
POVESTITA PENTRU BOLNAVII MINTAL (teatru), Paralelă 45, 2007 - IMAGINEAZĂ-ȚI CĂ EȘTI DUMNEZEU (teatru), 2008OCCIDENT EXPRESS & DESPRE SENZAȚIA DE ELASTICITATE CÎND PĂȘIM PESTE CADAVRE (teatru), 2009 - OMUL DIN CERC (antologie de teatru scurt) la Editură HumanitasMAȘINĂRIA CEHOV & DESPRE FRAGILITATEA PESCĂRUȘILOR ÎMPĂIAȚI (teatru), 2008SCRISORI DE DRAGOSTE CĂTRE O PRINȚESĂ CHINEZĂ (proza poetica), 2011
Matei Vişniec [Corola-blog/BlogPost/99602_a_100894]
-
după ce te-a mușcat de sân, într-un pictorial de fashion, și trebuie să arăți megaultraciufulită, într-un fel extrem de studiat, atunci s-ar putea ca și partea cu părul să dureze enorm. Să stai pe scaun, ca o maimuțică împăiată și ultramachiată, și cineva să îți coafeze fiecare fir de păr... Ore... Pasul 3. Hainele. De astea se ocupă un stilist. El le-a ales, în funcție de brief-ul de la client și de personalitatea ta. El are grijă să fie călcate și
Din culisele unei ședințe foto by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20812_a_22137]
-
aparatele de taxat. Fotografia a fost făcută, acum câteva zile, în stația de metrou Crângași. Frumos! Mie mi-a placut, însă până la perfecțiune, mai e un picuț de lucru. Ca să fie impecabil, aș mai adaugă așa: - un cap de cerb împăiat - o fată de masă aurie, cu dantelă din leduri (sub mileu sau sub cal) - o lucrare de artă contemporană din ouă Kinder
Nu-i design ca bibeloul si incinta ca metroul! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21126_a_22451]
-
fi fost mai puternic. Talentul, finețea celui care a făcut Cenușa (1965), Pădurea de mesteceni (1970) sau Omul de fier (1981) l-a ferit de grotescul patriotismului pompier a la Sergiu Nicolaescu cu maioneza tăiată a discursurilor recitate cu solemnități împăiate, însă o notă artificială tot răzbate din film, poate acolo unde regizorul a suplinit, a potențat prin discurs trăirea în dimensiunea firescului cu notele sale relativizante. Filmul este înschis în paginile jurnalului, ceea ce se întîmplă ulterior lichidării ofițerilor polonezi amînă
Remember Katyn! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8481_a_9806]
-
cu o singură diafragmă, pe roll. Eu eram în leagăn, unde apăream mai mic decât câinele de vânătoare al tatei. Au urmat cele realizate la Sovata Băi - în care observăm un element nou, intervenția scrisului - apoi cele călare pe ursul împăiat și cele în care, pe un carton, era desenat un cowboy și trebuia doar să-ți lipești fața. După un concurs de circulație rutieră, la care am participat în clasa a IX-a, am obținut un aparat și așa a
Agenda2006-21-06-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284990_a_286319]
-
stimabile, hai să fim serioși!... O fi avînd Vlad ce-o fi avînd cu Ilinca, și Bărzăunul închise dintr-un ochi în semn că el știa totul, dar eu cunosc faptul că... Ilinca are ce are cu... cu tine, țap împăiat ce ești! Zi că n-am dreptate, față palidă, ori treci și te luptă cu mine! Lui Virgil i se aprinse toată făptura de zîmbet. Rămase mut cu desăvîrșire. La o asemenea întorsătură a lucrurilor nu se așteptase. L-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
o întreagă grădină de noi poeme. Ea este Duhul Sfânt, delirul sacru dionisiac, arhanghelul Gabriel cu lăuta lui, Apollo cu lira sa. Verlaine evocă nopțile în care poetul lucrează cu ardoare pentru ca să răsară soarele Operei. Arta nu este un suflet împăiat, este marmură asemenea Afroditei din Cnide, "Sculptată cu dalta Gândurilor în blocul fecioară al Frumosului imaculat, să facem ca, sub mâinile noastre grăbite să țâșnească o statuie pură cu peplos înstelat. În felul acesta, într-o zi, lovind cu raze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
fără ca măcar să-i cunoască. De aceea „lumea ei” era atât de frumoasă, nu existau grade de superioritate. Acolo domneau iubirea, respectul, egalitatea. Găsi repede culoarul indicat și se îndreptă nervoasă într-acolo. Reușise să-i strice ziua cu atitudinea ei împăiată, secretara machiată excesiv pentru o zi de lucru. Dar, elanul și puțina încredere în forțele proprii dispărură instantaneu. În fața ei erau în jur de 20 de femei, nu reușise să le numere, la fel de tensionate și emoționate ca și ea care
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ce au rezistat veacurilor codul, academii, școli înalte, muzee, Legiunea de Onoare, decernată pentru prima oară în acest loc în 1804... La Muzeul alăturat, sute și sute de exponate, cel care îi atrăsese atenția fiind armăsarul alb al Împăratului, așteptând, împăiat, o vadră de jeratic, ca să-l readucă la viață. În curtea complexului erau statui, tunuri... Își aminti că, la Revoluția din 1789, o parte din aceste tunuri au fost luate de revoluționari ce au tras în zidurile Bastiliei din vecinătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de gândire asupra consecințelor acestor noutăți pentru noi toți. Și, de asemenea, într-o societate secularizată, în care omul nu mai este socotit a fi fost făcut după chipul lui Dumnezeu, trupul lui poate fi tratat ca al unei păsări împăiate. Studiul artei moderne și apoi al artei postmoderne merge mână în mână cu studiul conștiinței omului modern și al celui postmodern. Iar în ceea ce privește arta dansului în sine, în experimentul lui Ion Dumitrescu ea nu mai este nici măcar "povestită", precum în
Caleidocop coregrafic by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7207_a_8532]
-
âmes découragées de la vertu. să ocultezi. aveau dreptate (într-un fel). îi știi prea bine. la ușă trebuie ținuți patibularii cu insignă de intello. acuma își împart proprietățile. ideologice. mica privatizare. știi ce le poate pielea. de vânzare un animal împăiat. preț supralicitat. și scorpionii universitari cu pălărie și ilic. o artă marțială a creierului" (p. 274). O artă marțială a creierului? Nu întru totul. Ar fi o eroare metodologică să căutăm aici coerență (poemul e, doar, "pulverizat") sau vreo reflexie
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
parcurgerii din beciuri în pod, pe scări trosnitoare, cu trepte și fără, într-o fantastică izbucnire de imagini, concurând, cu șanse de izbândă, focurile de artificii ale nopților procreative. Aventura se sfârșește în joc, violatoarea de unghere încărcate de păsări împăiate scapă afară, în natură: Dar mai absurd decât mine/ S-a rupt grabnic din tulpine/ Un scaiete bleo cruel/ Și s-a prins de fusta-mi, biata/ Am ieșit râzând cât roata/ lăsând larg deschisă poarta/ Sus la Kafka la
Aventurile stilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9605_a_10930]
-
Nu trebuie să vă apucați de scris, decît dacă vă simțiți...rece ca gheața!”. Chiar așa? Anton Pavlovici, recent personaj de post-modernism, te ții de farse?!... Am citit puține comentarii asupra textului semnat de Matei Vișniec Nina sau fragilitatea pescărușilor Împăiați. Și nu-nțeleg de ce: e un eseu dramatic remarcabil! Care vine-n continuarea Mașinăriei Cehov. Cum am mai spus, cu altă ocazie, cele două texte cuceresc omul de teatru și, În general, pe iubitorul de Cehov. Au imagini ...regizorale excepționale
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
spre a-și croi o alta de-a lungul celorlalte rânduri, folosind făgașurile dintre două litere sau vadul creat sub piciorul unei virgule. În ciuda indicatorului care vă confirmă că sunteți pe drumul cel bun către destinație, ignorând vocea de sirenă Împăiată a GPS-ului - „Pentru a ajunge În punctul B, păstrați direcția Înainte“ -, așa cum un trompetist de jazz, Înainte de a-și termina aerul din plămâni, spre a nu sugruma sunetul care se naște, Își Începe respirația circulară , trageți de volan spre
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
la capetele spătarului. În el lenevește adesea cu privirea goală. Mai sunt: un birou minuscul și un scaun vienez de culoarea argilei, stinghere și tăcute. Televizorul, este ancorat În perete pe un suport negru metalic și pare un un corb Împăiat. Merge fără oprire, deși nu privește nimeni ecranul pe care se perindă atâtea imagini. Covorul uzat, cu desene geometrice n-a mai fost curățat de foarte mult timp și miroase a praf. Pianul, așezat În cel mai Îndepărtat colț al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
s-a abătut o emoție mare, mare de tot, un fel de vânticel nesuferit care, în loc să răcorească, dădea fierbințeli. Tovarășa învățătoare Ulărescu se reașezase la catedră, liniștită, trăsăturile ei se legau din nou în alcătuirea de cucuvea sau de bufniță împăiată, ne striga unul câte unul și ne asculta făcând propuneri pentru cele zece locuri din prima serie de pionieri. Când mi-a venit rândul, pe la sfârșit (doar stăteam în banca a patra, pe rândul de la perete), am rostit numele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
în aia goală, din față, din profil, la Doi Mai, în vacanță, să se laude adică... - Hhmm... și-avea cu ce? - Ei, vax... - Auzi, da’ tată-său nu-i ăla, fostul tartor de la Cultură dinainte de ’89? - Ba ăla-i, morsa împăiată care-a venit în ’87 în amfiteatru și-a reușit să fie chiar mai scârbos decât Țoapa... „cultura pe care-o construim noi astăzi cere din partea voastră, tinerii ...”. - Da, mi-amintesc. Și Vlad a dat drumul la maimuțoiul de plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
a latul. Experiența lui Schmeltzer părea o scamatorie de bîlci privită din afară, însă pentru ei, școlarii, era unică și fascinantă. Acolo, în laboratorul care mirosea a iod și a formol, priviți din toate părțile de ochii sticloși ai păsăretului împăiat, văzîndu-și chipurile transfigurate, uneori livide în sticla borcanelor, unde pluteau într-un somn definitiv șopîrle și pești, șerpi de baltă știuți și lighioane nemaivăzute de ei, acolo domnul Schmeltzer le punea o întrebare tăcută, plimbîndu-și privirea ciudata de la unul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și caraghioasa organizație subversivă a militarilor de la Arsenal și Aeronautică. Undeva, cineva răsucea un buton și pentru cîtva timp Vulturul Alb devenea cu adevărat o pasăre amenințătoare. Apoi totul intra în letargie. Toată fascia lor părea moartă, prăfuită, aidoma bufnițelor împăiate care vegheau deasupra ușii laboratorului profesorului Schmeltzer. Și, iarăși, probabil cînd se socotea de cuviință și urmînd un plan pus la punct, organizația asta de trei parale, cel puțin așa arăta pe dinafară, prindea viață, acționa, făcea încă un pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
așa ceva, nu se sinchisiseră nici aceia care ar fi avut ceva de pierdut, la prima vedere chiar foarte mult, dacă nu totul. Putea fi un simptom serios pentru a-l liniști, "Vulturul Alb" nu este decît o paiață, o pasăre împăiată bună de arătat la bîlci unora și altora. Dacă te așezai bine în fotoliu și îți plimbai ochii pe hîrtiile lui Bîlbîie, cu un aer ușor plictisit ori dimpotrivă, ușor amuzat, aveai toate motivele să zici un complot de caraghioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mare concurență pe cap de locuitor. N-am văzut În viața mea un autocar mai trist. Când a intrat În piața centrală a orașului, frecându-se de ziduri, avem o piață mică, veche, parcă am văzut balena albastră din copilărie, Împăiată și plimbată prin toată țara pe un trailer. În gura larg deschisă a balenei luminată de un beculeț stăteau ca două fanoane rupte ghidul și șoferul pe care nici nu l-am văzut la Început, Încât cei obișnuiți cu avioanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Dacă transcriem, de pildă, „poemul“ Încurcat în socoteli ca pe un text în proză, obținem un articol de ziar (local) referitor la profesorii fără vocație pedagogică: „Copiii vin la școală cu dragoste de carte, dar, printre dascăli, găsesc și momâi împăiate care le amărăsc dragostea de carte. Pe lângă oameni cu sentimente mărețe, se mai strecoară și bețe care n-au știut să ia din viață decât uscăciunea... Și atunci copiii uită să numere sau să spună poezia avută acasă, căci uscăciunea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
a abonat la corul ce-ndată s-a înființat. În timp ce pițigoiul își pieptăna creasta la ocarină, privighetoarea scărpina o mandolină iar cucu-și cânta singurătatea la cimpoi, cocostârcul călca-n schimbul doi și masa pe domn broscoi. De pe scrin papagalul împăiat țipa să iasă la concurat iar bondarul între flori bâzâie că a fost deranjat de la mimoză unde-și înmuia buzele-n polen iar caia cerea ploaie că este secetă mare-n palat. La un moment dat Magnolia și-a revenit
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a spus Manfred. Bine, o să merg la doctor. VIGNETA Cel mai fericit ești, spune Manfred, când articolele încă ți se zbenguie în minte. Dar scrisul le domesticește, ca să nu spun că le ucide. Ceea ce e scris, literele propriu-zise, sunt animale împăiate. în treacăt fie spus, tata avea o vidră împăiată pe masa de scris. Era destul de mică, probabil un pui. în ultima vreme am simțit adesea ceva ce amintește de senzațiile lui Manfred în fața scrisului. Cele mai bune idei sunt cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
o vioară! Aplauzele dau în clocot! Mortul, învelit în tifon, ca o proaspătă mumie egipteană, se ridică în picioare! Era Gogea Mitu! În mâna dreaptă ia vioara, dar nu încearcă să cânte... Căci cu mâna stângă pune mâna pe bufnița împăiată, pe care elevii o știau din laboratorul de științe ale naturii... A tăcut câteva minute în șir, apoi s-a așezat din nou în sicriu și lăutarii l-au condus până în stradă - pe căruciorul tras de un măgar... Ce-a
întoarcerea tatălui risipitor by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/7811_a_9136]