202 matches
-
îi întinse un plic sigilat urmărindu-i în același timp reacțiile. Ea îl deschise cu febrilitate. Trecu zorită peste cele câteva rânduri. Apoi, simțind nevoia de a se reculege, se așeză în fotoliu și reluă lectura mesajului. Ochii i se împăienjeniră. În termenii consacrați, i se comunica faptul că a fost mutată disciplinar la o școală sătească la 7 km de oraș, ca urmare a unor încălcări ale deontologiei didactice. Care deontologie, domnule director, ce încălcare? E un abuz! Domnișoară Simona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
culca cu ea. Mă strecuram în căușul cald al corpului ei masiv, întotdeauna mirosind a busuioc și cumva a sevele pământului, și adormeam fericită. Atunci când am părăsit satul, pentru prima oară și pentru totdeauna, bunica s-a uitat cu ochii împăienjeniți de lacrimi la mine și mi-a spus doar atât: "Să nu mă faci de ocară". Sunt în mijlocul Sydney-ului, și mă uit la statuia reginei Victoria și o văd pe bunica. "Să nu mă faci de ocară". Am peste cincizeci
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
el cu o voce pe care probabil nu a auzit-o decât ea. O cuprindea din nou moleșeala, ulița se strâmta tot mai tare, ceva îi tăia respirația. "Doamne, să ajungem odată la vale", își zicea îngrozită, ochii i se împăienjeneau, un zgomot asurzitor îi presa timpanele. S-a trezit lângă apă, în brațele bunicii. "Draga mamii, draga mamii de ce n-ai spus la nime?" Nu prea înțelegea ce spune bunica, dar frica o făcea să se agațe de gâtul ei
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
l-a visat... s-au întâlnit, în pripă, au făcut sex grăbiți, ca între două trenuri, după care el s-a scufundat într-un somn adânc, s-a trezit precipitat, cu un fir de salivă în colțul gurii, cu ochii împăienjeniți de somn, ea lucidă, cu toți nervii întinși la maximum, cu o durere insuportabilă în coșul pieptului, s-au despărțit, ea cu un surâs amar, el cu zâmbetul acela catifelat... S-a trezit cu tot trupul plin de imaginea lui
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și Încărcat de suferință, dar lipsit de expresie, nemișcat, incapabil de a comite vreun gest, oricât de mărunt s-ar fi vrut el. Nu mai simțeam nici furnicăturile de la Început, nici vâjâiala din urechi, nici starea de somnolență care mi Împăienjenea toate simțurile. Nicio senzație de foame, de sete, oboseală, frig... Doar o liniște necunoscută se instalase În lăuntrul meu, umplând acolo un gol imens, În care mă adânceam cu fiecare secundă scursă. Viețuiam Într-un soi de luciditate bolnavă, separat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
dai seama, Ina, dacă aflau șătrarii, cu siguranță m-ar fi ucis, știi cât țin ei la copii!... Am riscat, dar așa am crezut că mă pot răzbuna pe tine, pe tine, prietena mea cea mai bună... Și lacrimile îi împăienjeniră ochii și-i scăldară fața pe care încerca să o ascundă în perna deja udă. Am fost perfidă, Ina, m-am prefăcut tot timpul că ți-am rămas prietenă, dar n-am fost. Ții minte la nuntă...? Am stat un
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ideea și, mai ales, dornic de a extinde din nou acolo, jos, pe mocheta dușumelei, între standurile cu cărți, sacul de dormit pe care-l purtam cu mine într-o sacoșă, zi de zi - provocare care, mie cel puțin, îmi împăienjenea de fiecare dată, ochii și-mi dădea o senzație nemaipomenită de împlinire-, nici una, nici două, îi propun Iozefinei ca, după ce va avea loc reprezentația piesei de teatru, să plecăm amândoi cu un tren rapid, cazându-ne la cușetă, într-o
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
întâmplător, sunt și om! Dar tu ești evreu, îmi zice soră-mea. Ești un băiat evreu, mai mult decât crezi, și nu faci decât să-ți dai în petic, nu faci decât să urli-n vânt... Printre lacrimile ce-mi împăienjenesc ochii, o văd cum stă la picioarele patului meu, lămurindu-mi cu răbdare impasul în care mă aflu. Eu am paisprezece ani, iar ea optsprezece, e studentă în primul an la Colegiul Pedagogic de Stat din Newark, o fată zdravănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
spre culme, și se dădu instinctiv Înapoi, Într-un logic impuls de a se pune la adăpost În peșteră, dar fumul și focul o preschimbaseră Într-un iad de nesuportat. Tuși aproape sufocat, observă cum ochii Începeau să i se Împăienjenească, Împiedicîndu-l să mai vadă, și părăsi din nou grota, ținîndu-se pe picioare, nehotărît și năucit, pe Îngustul limb exterior de piatră. Căută din nou aerul rece și privi În jos. Marea se retrăsese la baza falezei, lăsînd să se Întrevadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
a mai rămas nimic de pierdut, îmi urzesc marea răzbunare în lumina reflectoarelor. Dă-mi violente fantezii de răzbunare ca mijloc de adaptare. Flash. Dă-mi doar prima ocazie. Flash. Brandy la volan, ea se întoarce spre mine, cu ochii împăienjeniți de lacrimi și rimel, și zice: — Știi ce sunt Instrucțiunile Standard Benjamin? Brandy pornește mașina și o bagă într-a-ntâia. Coboară frâna de mână și lungește gâtul ca să vadă traficul. Zice: — Trebuie să trăiesc pe hormoni un an întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
urmat un moment de pauză reciprocă, "acum o să mă întrebe ce doresc" și în fracțiunea de secundă cînd în membrana sensibilă începuse să vibreze respirația greoaie, strangulată a prințului, îl vedea aievea înroșindu-se, cu ochii placizi, ieșiți din orbite împăienjenindu-se, în acea clipă interveni "Excelență, aș dori să vă fac o vizită cît se poate de scurtă și de confidențială". La capătul celălalt al firului, Basarab Cantacuzino cîntărea lucrurile îndelung, după vechiul și bunul său obicei. "De acord, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
faptul că Navigatorul-Căpitan îi dovedea atâta încredere, cu toate că el însuși nu se consideră mai mult decât un simplu ucenic și, pentru prima oară de când părăsiseră Bora Bora, simți că toate orele acelea interminabile în care studiase stelele, pana i se împăienjeneau ochii, nu fuseseră în zadar. Însă nu putu să nu se întrebe dacă se simțea în stare să găsească drumul de întoarcere prin acel ocean infinit și se ruga, în mintea lui, zeului Taaroa să nu i se întâmple nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Luanei se opri văzându-i chipul frumos și profund emoționat în spatele buchetului de trandafiri galbeni. El o strânse în brațe cu o afecțiune nealterată, cu o pornire greu de stăpânit de a-i săruta buzele și chipul drag. Li se împăienjeniră ochii dar nici unul nu știu cum să spună că încă se mai iubesc, că le este cumplit de dor și tot ce-și doresc e să plece, împreună, acasă. Bărbatul o invită la o pizza. Ca altă dată, zâmbi Luana. Ca altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
poftă de vreun fel, nimic deosebit, doar o absență care-ar fi putut să Însemne toate astea la un loc sau poate că nimic, nimic care să-i spună ceva, iar asta a spe riat-o. Ochii ace luia, gălbui, erau Împăienjeniți de vinișoare roșii, iar dinții Îi erau niște cioturi negricioase. A deschis gura și a urlat un fel de BAAAAAAAAAAAAAAA, ceva ce ei i s-a părut că a ținut un minut Întreg, poate mai mult, și, chiar prin fereastra
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
stăteau la pândă În noroi. Johan nu s-a mișcat din loc. — Nu te mai uita la mine, Adam! Pleacă! Te rog. Adam nu voia nici să plângă, nici să-l tulbure mai tare pe Johan, dar ochii Îi erau Împăienjeniți de lacrimi. A Încetat să se mai străduie să ajungă la Johan. N-o să poată niciodată să-l ajungă din urmă. Asta a Înțeles acum. Fratele lui voia să plece de lângă el, iar el nu era În stare să facă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
la nici unul? Nu. Atât voiam să știu, Carmina, doar atât. Femeia își simți brusc îndârjirea înlocuită cu o baie de sânge fierbinte. Atunci știu că nu i se va împotrivi, că îl dorește. Se detestă. O furie scurtă ce-i împăienjeni mintea. De ce oare nu am nici un dram de mândrie? se întrebă. Când știu bine că am fost înlăturată cu brutalitate. Dar ceea ce se petrecea cu ea era mai presus de orice întrebare logică și când îl percepu că i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din urmă caietul cu notițe și tabele decodificatoare. Terminasem. Am frunzărit textul complet al Fragmentului becului încă o dată și am închis carnețelul. M-am plimbat prin cameră câteva minute fără să văd sau să privesc cu adevărat, greoi, cu ochii împăienjeniți de somn. Erau în text lucruri la care nu mă așteptasem. Pasaje incomode, care complicau situația. M-am uitat la ceasul de la mână. Dacă voiam, îmi puteam permite jumătate de oră de somn înainte de următoarea sarcină din agendă, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
către copil, l-a privit atent, s-a mirat de hainele ponosite și cârpite pe alocuri, de firele de fân din părul său Încâlcit și când a dat să-l cuprindă cu brațele, gest care Îi schimbă mina și-i Împăienjeni ochii, Încă frumoși, Va se trase Înapoi cu sfială. Tatăl se rușină de ignoranța copilului său și spuse: N-o mai cunoști pe Mamaia?! M-ai uitat, muța-mamii, muța-mamii!! Hai, vină la bunicuța ta! Auzind alintul magic, muța mamii, băiatul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
duhul care i-a tulburat rugăciunea. Petru, speriat, a privit dincolo. Umbra avea chip: era roșie-vineție la față, mâinile noduroase, degetele strâmbe, pline de negi, fără gât, fără umeri, părul și barba o cagulă de întuneric trasă peste creștet, ochii împăienjeniți de aburi albi. Era frig. Pe cine cauți matale? Te-ai rătăcit? Nu cred. Turiștii în octombrie nu prea dau pe-aici. Sigur, te-au aruncat niște derbedei din vreo mașină, altfel nu ajungeai la noi. Ai văzut luminile, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de apă sparge neregulat adîncurile de tăcere. Și acolo, singur în mijloc de pădure, cum stau cu bărbia sprijinită în pumni, privind prin fumul subțire de tutun la forma fină a țapului întins în fața mea, privind la ochii aceia mari împăienjeniți de moarte, simt cum se ridică în mine o undă de milă și de păreri de rău - din fund, de undeva, dintr-un colț ascuns al simțirii mele. Deasupra, într-o unduire suspinată de vînt, s-a cutremurat scurt pădurea
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
Slatina și războiul dus împotriva unui stat independent ca Irakul sunt mutate, pur și simplu, în ficțiune de către un autor ce pare resentimentar și care înnegrește suplimentar (pe deasupra personajelor și prin ele) o Tranziție ceva mai pestriță. Prin fața ochilor noștri împăienjeniți de sutele de pagini și discursuri citite, trec, incredibil, figuri reale ca George W. Bush și Traian Băsescu, Patriarhul Teoctist ori "ciocoflenderul" Florin Piersic... Sub raport artistic, această latură "documentară" e cu totul subțire. La fel este și cea pamfletară
Cod roșu (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7427_a_8752]
-
cum să le poruncească. Cine privește? Cine să stea să mai privească?! Acum. Cînd totul e înregistrat, iar Musafirii S-au reîntors în cuibul lor de bălegar. Oh, întrebați-mă tot mai puține și mai rar! Căci ochii-mi se-mpăienjenesc, iar mîna care Struna o încorda tremură tot mai tare... Dar Glasul? Sfîrtecat de furia nepăsătoare A miliardelor de Aparate Fonatoare. Lumea Nouă În Lumea Nouă-n care vrei s-ajungi, Pe-oceanul de alcool și-anfetamine, Sînt cuști de sticlă
Poezii by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/16253_a_17578]
-
vedea comportându-se ca un cavalier servant cast din obișnuință, asemenea Penelopei învârtind în mămăliga unor zile fără sfârșit, așteptând un diamant printre pietrele râului. El știa de atunci că trecutul e un câine cu mirosul pierdut și cu ochii împăienjeniți de nesomn. Și că nimeni nu trăiește mai mult decât propria moarte, că ea stă ascunsă în țara cu granițe netrasate a unui prezent pritocit în eprubetele visului. Și spune pe nume tuturor trecătorilor. 6 Nu văzuse niciodată atâta complicitate
Alte lucrări și multe alte zile (work in progress) by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/2712_a_4037]
-
Daniel Cristea-Enache Memoria noastră afectivă colorează diferit vechiul regim, ,Epoca de Aur" din care am ieșit și pe care nu puțini și-o amintesc cu ochii împăienjeniți de lacrimi. Într-una din pivnițele întunecoase ale mentalului colectiv, Nicolae Ceaușescu stăruie ca un tătuc exigent, dar drept, un om de omenie împins într-o direcție nefastă de către ea. Câte ar mai fi făcut el pentru noi, dacă nu
Covorul roșu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11049_a_12374]
-
publice a personalității lor, se petrece și o degradare intimă, o eclipsă a funcțiilor vitale, prefață a unei agonii: "Ca și auzul, privirea începe prin a fi selectivă. Tot mai des, cînd groaza pune stăpînire pe mine, ochii mi se împăienjenesc. O ceață ciudată mă împiedică să disting chipurile semenilor. Obiectele însă le percep cu o mai mare acuitate. Contrastele ies în evidență, estompînd și mai mult fețele celor din jur. în starea de semiconștiență continui să mă investighez. Aș cere
In Infernul cu prelungire (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10157_a_11482]