43 matches
-
primele două domnițe. Liana pleacă ochii în pământ.) LINGUȘITORUL: Înțeleaptă hotărâre! LIMBUTUL: Vezi bine! De când e lumea lume, asta-i hotărârea cea mai bună ca să-ți treacă supărarea. Iaca, nu-s nici cincizeci de ani de când Iute-Împărat, de-i făcuse împărătița lui cinci feciori și cinci fete, intrase la mare grijă: fetele mai mari, trei la număr, cam băteau laturile... PRICINĂ: Apoi când a fi și-a fi să vă scurtez, ție-ți tai capul mai întâi și mai întâi, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
treilea sfetnic, asta numai Măria Sa, tatăl meu, poate hotărî. Eu sunt gata a mă supune cuvântului său, ca o prea iubitoare fiică ce-i sunt. PRICINĂ: Chipeșe fete am, care la înfățișare au moștenit-o pe muma lor, răposata mea împărătiță, de a cărei lipsă nu încetez a ofta toată ziua... dar și noaptea. Iară mintea cea ageră și cumpănită de la mine au moștenit-o, precum se vădește și din răspunsul acestei de-a doua prea iubitoare a mea fată. Voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
spus mai înainte tot ce-aveam de spus. De-acum aștept hotărârea Măriei Tale. PRICINĂ: Hm! Iaca, iar mă supăr. Degeaba mi-am lăudat tustrele fetele, una văd că seamănă nu numai la chip, dar și la cerbicie cu răposata împărătiță, care se credea buricul pământului și mereu se-ncontra cu mine. Oare nu-mi datorezi și tu dragoste și supunere, ca și surorile tale? LIANA: Îți sunt, tată, cea mai supusă dintre supușii tăi. Iară dragostea mea pentru tine nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de la ceilalți, oricât de mulți ar fi, nu poți avea nici o pildă de urmat. ILINCA: Așa este, fata mea. Și-acum te las cu bine și m-oi grăbi să mă-ntorc înapoi cât de curând. Să știi că Măria Sa Împărătița Lioara mi-a dat învoire să plec, spunân du-i eu câtă nădejde am în tine. Și s-a mirat Măria Sa aflând cât ești de tânără și de înțeleaptă. LIANA: Nu de laude, ci de dragoste și de ocrotire am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
a lăsat în locu-i pe jupânița cea tânără (semn din cap spre masa cu condica închisă), Liana, care uită-te și dumneata și te miră cu ce m-a putut încălța! Da' nu mă las, și m-oi jeli Măriei Sale împărătiței. PÂRJOL (cu emfază): Eu așa ceva n-aș putea suferi! Cu osebire acuma, când oștenii mei cată a primi numaidecât tain sporit, să-și poată umfla cum se cuvine foalele ca să sufle-n surle cu putere când îl vor vedea venind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cunoscându-te. PÂRJOL: D-apoi eu! Și-ți făgăduiesc să fac întocmai cum m-ai sfătuit. La bună vedere! LIANA: Umblă sănătos! (Pârjol iese. Liana se așază și-și continuă însemnările, cu catastiful în față. Intră O fată.) FATA: Jupâniță, împărătița Lioara poftește să mergi neîntârziat la Măria Sa. LIANA (uimită): La Măria Sa? Oare ce treabă poate avea Măria Sa cu mine? FATA: Eu asta nu cunosc. Eu numai am adus porunca. LIANA: Bine, du-te. Vin și eu numaidecât. (Fata iese. Liana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de la tine, fiule, și nu pot spune că nu mi-i pe voie... Oare mai este vin în oală? Fă tu un pustiu de bine... (i se toarnă, bea) Bun vin! Și-s doritor foarte să aflu ce-o să zică împărătița mea și maică a ta, Lioara, când o auzi ce-am auzit eu de la tine... Vin' să te sărut, Brăduțule! Pare-mi-se că ar trebui să ne îngrijim și noi de straie nouă... (gustă din ulcică) Hm, cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mai mulți Privitori și Crainicul toboșar. Spot pe Crainicul toboșar.) TOBOȘARUL (strigă puternic, intercalând răpăituri de tobă): Să afle tot omul, și boierul și calicul și bărbatul și muierea și pruncul și moșneagul, că feciorul măritului nostru împărat și al împărătiței sale, Brăduț-Voievod, se însoară. Iară aleasa dumisale este jupânița Liana, carele a fost ajutor jupânesei Ilinca chelăreasa, dară de-acu-ncolo se face domniță. Așa că, de azi în trei zile, va să pornească nuntă mare, fiind chemați în ospeție mulțime de împărați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cu ochii inorogului dintr-o efigie sculptată în nisip, și ai unui elev dintr-a șasea care o privea într-un anume fel, insistent, fără a-i adresa un cuvânt. O altă caracteristică a cărții se relevă prin două povestiri, Împărătița Furnică și Sub semnul Aspidei, care plonjează în plin basm. În prima, naratorul, văzând, la o poală de deal, o caravană de furnici, urcă, din curiozitate, alături de acestea povârnișul și, după cale lungă, intră, urmând-o, într-o deschizătură ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o caravană de furnici, urcă, din curiozitate, alături de acestea povârnișul și, după cale lungă, intră, urmând-o, într-o deschizătură ce duce într-un palat subteran: "(...) mă aflu într-o sală uriașă în fața unui tron de malahit, pe care sta împărătița Furnică, îmbrăcată într-o rochie de dantelă neagră, cu o coroană de sârmă pe cap". Mânioasă că un om, făptură netrebnică, stăpânită de gânduri și dorințe urâte, a pătruns în sanctuarul ei, hymenoptera suverană vrea să-l pedepsească, dar aflând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și nervoasă, produce un bâzâit strident și se așază pe chelia rezonerului ce-și agită mâinile iritat pe deasupra ei. Atacă precis și năvalnic chelia plată și strălucitoare. Se aude un răcnet nevralgic și sfredelitor ca de burghiu. Se stinge lumina.) Împărătița furnică Furtive sau false iubiri. Gara. Fuga Azi ar trebui să mă simt eliberat. Am condus-o la gară pe ultima dintre prietenele mele. Spun ultima, pentru că anul acesta am trecut prin tot felul de încercări erotice, una mai bizară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu privirea la acea agitație furibundă de intrări și ieșiri din vastele apartamente troglodite. Destul de mult, de vreme ce soarele cocheta deja cu linia orizontului. Apoi, dintr-o dată, mă aflu într-o sală uriașă, în fața unui tron de malahit, pe care stătea împărătița Furnică, îmbrăcată într-o rochie de dantelă neagră, cu o coroană de sârmă pe cap. Alături, în dreapta mea, îl recunosc pe furnicoiul vătaf, ce purta o armură metalică, cu zale argintii. Ținuta lui dreaptă și harnașamentul dădeau impresia de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dar a stat o vreme îndelungată în fața castelului luminăției tale, adânc cufundat în gândurile lui. Părea că a ajuns într-un punct din care nu ar fi dorit să meargă mai departe. Atunci, am hotărât să-l iau cu mine. Împărătița Furnică a făcut o pauză, apoi și-a dres vocea și a început să vorbească într-un ritm apăsat și tărăgănat, aproape silabisit, cu suișuri și coborâșuri, alternând tonuri foarte înalte și stridente cu tonuri răgușite și groase, ca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
modelul zeilor lor, pe măsură ce voința și gândurile lor s-au individualizat într-atât până a se transforma în invidii, ură, fățărnicii și iubiri irosite. Oare ce i-a dezunit pe oameni de au devenit atât de mărunți și de neputincioși? Împărătița Furnică s-a oprit pentru o clipă din pledoaria ei ce se adresa mai mult audienței în zale, cu coifuri și sulițe, decât mie. S-a ridicat în picioare și rochia ei de sârmă și dantele ca o crinolină se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
aștepți de atâta vreme, ceea ce ai primit mereu cu îndoială și frică. Pe scurt! Noi îți dăruim curajul să accepți și să recunoști iubirea, să pui capăt suferințelor și existenței tale searbede. Printr-un gest reflex mă închin și mulțumesc. Împărătița îmi face semn să plec. Cavalerul meu vătaf mă conduce plin de solicitudine către ușa metalică și rotundă ce iese din sala tronului într-un coridor îngust, lung și cilindric ca o galerie de mină. Din acel coridor dăm în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de lumină. Stau așa o vreme, străduindu-mă să nu adorm, de teamă că nu am să mă mai pot trezi. Mă ridic și scot aproape mecanic telefonul să împlinesc singurul gând ce m-a posedat din momentul în care Împărătița Furnică mi-a prezentat darul. Nu răspunde nimeni... Mai stau ce mai stau și încerc din nou. Niciun răspuns... Mă întind iarăși pe spate în iarbă și aștept să curgă timpul. Timpul foarte gros ce pare că mi se prelinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cum stăteam întins în iarbă cu ochii închiși, mă simțeam ca un Gulliver, repudiat și leneș, în țara binecuvântată a eternelor lucrătoare. Caravana de vele se scurgea lent și surd pe lângă umărul meu, iar eu îmi imaginam cum tocmai trecea Împărătița Furnică, cu coroana de sârmă pe cap, într-o lectică purtată de patru furnicoi vânjoși, în zale. Capul i se bălăbănea oriental, la fel ca cel al țestoaselor de jucărie mexicane (jugetes), colorate viu și pointilist. Mișca din gâtul grațios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lingură. E mai bine așa. În fond, așa e mult mai bine! New-York 2008 Cuprins Prefață ............................................................................ 5 Scurtă dare de seamă (Prolog) ............................... 13 Ciclul Animus ............................................................ 17 Sub semnul Aspidei ..................................................... 19 Okurina ........................................................................... 61 Triogamie ....................................................................... 70 Fotografia ....................................................................... 101 Pulcheria și Îngerul ....................................................... 107 Împărătița Furnică ........................................................ 125 Confesiunile maimuței Makonde .............................. 133 Fereastra ......................................................................... 143 "El"-ul ............................................................................. 155 Ciclul Anima .............................................................. 163 Darurile mării ................................................................ 165 Îngerul exterminator ..................................................... 178 Rechinii războinici cu ochii albaștri ........................... 209 Albatroșii "Danzantes" ................................................ 215 Poveste ‛ulei sau răzbunarea cărții ............................. 228 Somnul meu și al Arinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]