50 matches
-
cum calci și cum privești. Nu trebuie să iei cuvântul și să te scuzi. Aici pe pământ ai trăit sau nu ai trăit... Aici ai venit să înveți lecția înălțării într-o altă dimensiune, și accepți cu greu sau deloc împătimirile, încrâncenarea. Vrei să îndrepți lumea, te implici, așa cum a făcut Eminescu, dar fiind trecător, el s-a depărtat, înălțându-se cuprins de scepticism „Lumea e așa cum este/ Iar ca lumea suntem noi”. Toate lucrurile și locurile, oamenii pe care i-
IPOTEŞTII MITICI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346022_a_347351]
-
fost că impunea o anumită stachetă literară: Această mare producție industrială de traduceri a condus la o perfecționare a genului și la o ridicare a nivelului pretențiilor estetice față de el. De unde, în biblioteca părinților mei din perioada interbelică, devorasem cu împătimire și fără obiecțiuni traduceri proaste, cele de acum, furnizând și venituri de subzistență unor scriitori adevărați, care se descurcau mai greu să-și găsească propriile subiecte proletcultiste, întruneau toate cerințele limbii literare privind o transpunere măiestrită, căpătând uneori chiar scântei
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (II) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348838_a_350167]
-
Paustovski, Fadeev, cu toate aparențele unor prezențe editoriale consecvent triumfătoare, nu pot să nu pună întrebări demonstrând ezitări și retrageri grave, prin care le tot descrește opera. Chiar eșaloanele mari, ale celor care aveau vocație descriind eroisme războinice de înaltă împătimire în continuarea revoluției și a războiului civil, ca și în cel de al doilea război mondial, precum Vișnevski cu „Tragedia optimistă”,Vsevolod Ivanov cu „Trenul blindat”, Furmanov cu ”Ceapaev”, Isaac Babel cu „Armata de cavalerie”, Novikov-Priboi cu „ Țushima”, Sergheev-Țenski cu
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (II) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348838_a_350167]
-
se pocăiește cu adevărat. Fiul risipitor, după ce și-a cheltuit avuția părintească, ajuns în condiția de porcar în țară străină, într-o zi își vine în fire. E momentul în care păcătosul se trezește la realitatea tristă a stării de împătimire în care se găsește. „Starea de împătimire, moartea sufletească, după cum o numesc Sfinții Părinți, cu toată aparenta ei fericire, nu satisface pe om, mai ales după ce acesta și-a venit în fire. Ea este ca apa sărată a mării pe
DESPRE PILDA FIULUI RISIPITOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346720_a_348049]
-
și-a cheltuit avuția părintească, ajuns în condiția de porcar în țară străină, într-o zi își vine în fire. E momentul în care păcătosul se trezește la realitatea tristă a stării de împătimire în care se găsește. „Starea de împătimire, moartea sufletească, după cum o numesc Sfinții Părinți, cu toată aparenta ei fericire, nu satisface pe om, mai ales după ce acesta și-a venit în fire. Ea este ca apa sărată a mării pe care nefericiții marinari o beau în lipsa apei
DESPRE PILDA FIULUI RISIPITOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346720_a_348049]
-
se pocăiește cu adevărat. Fiul risipitor, după ce și-a cheltuit avuția părintească, ajuns în condiția de porcar în țară străină, într-o zi își vine în fire. E momentul în care păcătosul se trezește la realitatea tristă a stării de împătimire în care se găsește. „Starea de împătimire, moartea sufletească, după cum o numesc Sfinții Părinți, cu toată aparenta ei fericire, nu satisface pe om, mai ales după ce acesta și-a venit în fire. Ea este ca apa sărată a mării pe
PILDA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32 de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 47 din 16 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345111_a_346440]
-
și-a cheltuit avuția părintească, ajuns în condiția de porcar în țară străină, într-o zi își vine în fire. E momentul în care păcătosul se trezește la realitatea tristă a stării de împătimire în care se găsește. „Starea de împătimire, moartea sufletească, după cum o numesc Sfinții Părinți, cu toată aparenta ei fericire, nu satisface pe om, mai ales după ce acesta și-a venit în fire. Ea este ca apa sărată a mării pe care nefericiții marinari o beau în lipsa apei
PILDA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32 de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 47 din 16 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345111_a_346440]
-
se pocăiește cu adevărat. Fiul risipitor, după ce și-a cheltuit avuția părintească, ajuns în condiția de porcar în țară străină, într-o zi își vine în fire. E momentul în care păcătosul se trezește la realitatea tristă a stării de împătimire în care se găsește. „Starea de împătimire, moartea sufletească, după cum o numesc Sfinții Părinți, cu toată aparenta ei fericire, nu satisface pe om, mai ales după ce acesta și-a venit în fire. Ea este ca apa sărată a mării pe
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1497 din [Corola-blog/BlogPost/374624_a_375953]
-
și-a cheltuit avuția părintească, ajuns în condiția de porcar în țară străină, într-o zi își vine în fire. E momentul în care păcătosul se trezește la realitatea tristă a stării de împătimire în care se găsește. „Starea de împătimire, moartea sufletească, după cum o numesc Sfinții Părinți, cu toată aparenta ei fericire, nu satisface pe om, mai ales după ce acesta și-a venit în fire. Ea este ca apa sărată a mării pe care nefericiții marinari o beau în lipsa apei
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1497 din [Corola-blog/BlogPost/374624_a_375953]
-
familiei de spirite Eliot-Pound-Saint-John Perse, iar în exercițiul său poetic prezența livrescului pretențios devine o constantă dominantă: „Și-acum - despre iubire. / Doar pentru fiecare făptură e minunea certă / în care înflorește marginea neantului (...) Poate fi antiteza - cum altfel? insolubila - / dintre împătimire și analiza ei / dintre descripția-în-act și imaterialul umbrei / de dincolo de peștera lui Platon // poate fi Hamlet de-ar răsturna clepsidra timpului / spre dincolo de crimă - // Dar e Orfeu, Orfeu cel orb urcând / din a infernului genune / și înapoi luând-o iar
BULAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285926_a_287255]
-
preț pe rugăciune, pe eliminarea lucrurilor aflate între Om și Dumnezeu; în accepțiunea sa, doar astfel rugăciunea poate fi netulburată: ... iar cei ce n-au ajuns la această măsură (a nepătimirii), dar se silesc spre ea, trebuie să treacă peste împătimirea de plăcere (dulcea împătimire). Dar pentru aceasta trebuie să facă moartă cu totul pornirea păcătoasă a trupului, care constă în izbăvirea de împătimire, iar gândul să-l aibă mai tare ca mișcările rele ale patimilor din lumea cugetării, ceea ce înseamnă
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
eliminarea lucrurilor aflate între Om și Dumnezeu; în accepțiunea sa, doar astfel rugăciunea poate fi netulburată: ... iar cei ce n-au ajuns la această măsură (a nepătimirii), dar se silesc spre ea, trebuie să treacă peste împătimirea de plăcere (dulcea împătimire). Dar pentru aceasta trebuie să facă moartă cu totul pornirea păcătoasă a trupului, care constă în izbăvirea de împătimire, iar gândul să-l aibă mai tare ca mișcările rele ale patimilor din lumea cugetării, ceea ce înseamnă depășirea împătimirii de plăcere
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
n-au ajuns la această măsură (a nepătimirii), dar se silesc spre ea, trebuie să treacă peste împătimirea de plăcere (dulcea împătimire). Dar pentru aceasta trebuie să facă moartă cu totul pornirea păcătoasă a trupului, care constă în izbăvirea de împătimire, iar gândul să-l aibă mai tare ca mișcările rele ale patimilor din lumea cugetării, ceea ce înseamnă depășirea împătimirii de plăcere. Iar dacă e așa, precum și este, până ce ne stăpânește împătimirea nu putem gusta rugăciunea minții nici măcar cu cuvântul de pe
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
plăcere (dulcea împătimire). Dar pentru aceasta trebuie să facă moartă cu totul pornirea păcătoasă a trupului, care constă în izbăvirea de împătimire, iar gândul să-l aibă mai tare ca mișcările rele ale patimilor din lumea cugetării, ceea ce înseamnă depășirea împătimirii de plăcere. Iar dacă e așa, precum și este, până ce ne stăpânește împătimirea nu putem gusta rugăciunea minții nici măcar cu cuvântul de pe vârful buzelor și avem nevoie să simțim prin simțul pipăitului numaidecât durerea postului, a privegherii și a altora ca
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
pornirea păcătoasă a trupului, care constă în izbăvirea de împătimire, iar gândul să-l aibă mai tare ca mișcările rele ale patimilor din lumea cugetării, ceea ce înseamnă depășirea împătimirii de plăcere. Iar dacă e așa, precum și este, până ce ne stăpânește împătimirea nu putem gusta rugăciunea minții nici măcar cu cuvântul de pe vârful buzelor și avem nevoie să simțim prin simțul pipăitului numaidecât durerea postului, a privegherii și a altora ca acestea, dacă vrem să ne îngrijim de rugăciune. Palama are dreptate, de îndată ce
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
duce la distrugerea corpului, la scăderea voinței, la imposibilitatea ieșirii spre lumină. Dacă ar fi să risc o explicație, eliberată de sub tutela dogmelor, aș afirma că postul nu este decât un mijloc și nicidecum țelul - esența. Palama propune „izbăvirea prin împătimire”, în schimb, în replica dată lui Varlaam, el însuși e pătimaș: „Filosoful acesta și-a îndreptat deci, împotriva aceluia (a lui Nichifor Mărturisitorul) mult născocitoarea lui închipuire, ca pe un foc ce se folosește de ceea ce îi stă înainte ca
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Doamne al veacurilor“, zise ea și înălță pleoapele. Chiar atunci îl simți pe Omar arătându-i-se, cu spinarea teșită și cu tâmplele înspicate. Nu îi mai părea, dar era chiar el, Shahriarul ei, împăratul de rouă. Sultanul desculț al împătimirii, al nopților arse și al uitării. Presimți cum că freamătă el însuși văzând-o, dar era o închipuire. — Omar, ce e cu ochii tăi? întrebă. — Am orbit, zise el în șoaptă. — Ai orbit? repetă întristându-se. — Da, dar să nu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
violență”2. Aici Augustin se îndepărtează de o tradiția monastică a creștinismului răsăritean care - de la Origen la Maxim Mărturisitorul - a discutat caracterul punitiv intrinsec al fiecărui păcat. În fapt, orice păcat își scrie singur pedeapsa (care poate însemna: tulburarea sufletului, împătimirea trupului, moartea). Părinții greci au putut afirma, astfel, că orice păcat este îndreptat „împotriva firii”. Biserica nu poate fi, din acest punct de vedere, decât acel Trup mistic în care mădularele sănătoase le compătimesc pe cele bolnave. Într-un mediu
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Autorul român, autodidact și mai puțin „modern”, se lasă atras de „secolul istoriei”, avînd convingerea, specifică vremii, că știința trebuie să se bazeze pe documente concrete în formularea judecăților de valoare, vizînd un anume sector al vieții sufletești. De aici împătimirea generației „folk-lore” pentru repertorierea tuturor formelor orale și depozitarea în tomuri masive. În mișcarea competitivă de înzestrare a arhivelor, S. Fl. Marian i-a întrecut pe mulți, fără îndoială. Febra documentelor orale s-a resimțit cu prioritate și cu folos
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
minciunile alea și le repeți și altora, sperând că, dacă le repeți suficient de des și cu destulă Înflăcărare, o să dobândești statutul divin pe care-l atribuim celor care spun minciunile cel mai frecvent și și cu cea mai mare Împătimire. Dar tu nu faci asta niciodată și, chiar dacă ai putea, n-ai prețui-o, ți-ai da seama că nimeni nu mai crede În eroi. Știm că ei vor doar să ne vândă ceva ce nu ne trebuie de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
voi odihni pe voi.”. Așadar, fiul risipitor, după ce și-a cheltuit toată avuția părintească, a ajuns să pască porcii în țară străină. într-o zi își vine în fire, și omul păcătos se trezește la realitatea tristă a stării de împătimire în care se găsește. Moartea sufletului, cum o numesc Sfinții Părinți, cu toată aparența ei de fericire, nu satisface pe nici un om, mai ales după ce acesta și-a venit în fire și poate deosebi binele de rău. Dar precizez: fiul
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
discuția din Ramuri. Iar dacă e să mai spun ceva despre mine, cred că, în ce privește revistele, sunt robul unei dependențe psihice, al unui soi de viciu, la urma urmei, contactat din vremuri foarte vechi. Căci de foarte mult timp datează împătimirea mea pentru cititul revistelor, deprinderea de-a merge la termenul sorocit să mi le cumpăr, spre a le parcurge mai întâi rapid de la prima la ultima pagină, ca să văd ce cuprind, iar apoi spre a mă afunda în citirea lor
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
în icoana amintită, e o dragoste neegoistă, o dragoste deschisă, ce se revarsă de la obiectul ei concret asupra întregii Creațiuni. Acest eros duce necesarmente la agapé. Dragostea adevărată nu e un simplu colaj, limitat la concupiscență și sentimentalism, și nici o împătimire închisă și înverșunată. De vreme ce implică de la sine virtualitatea sacrificiului, are implicația sacră pe care acesta o presupune. Principiul dragostei e unul singur și este divin - indiferent dacă „filozofia” celor în cauză este sau nu una „agnostică”. Eugen Ionescu a pus
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
cu filosofia dumnezeiească modurile virtuții, cel de-al doilea rațiunile cunoștinței. Cel din urmă, răpind mintea din pâcla celor văzute, o ridică spre ceea ce e înrudit cu ea, curățită de toată nălucirea materială, iar cel dintâi curățește mintea de toată împătimirea după cele materiale, scoțând prin forța bărbăției, ca printr-un ciocan, piroanele care țintuiesc afecțiunea voii de trup. Cel Vechi ridică trupul străbătut de rațiune (raționalizat) spre suflet, prin mijlocirea virtuților, împiedicând mintea să coboare la trup; iar cel Nou
Menorah () [Corola-website/Science/306891_a_308220]
-
făcută de Axel H.Lenn. 18. Volumul “"V.G.Paleolog și Brâncuși - un dialog etern"” (454 p.) - este, după părerea scriitorului și brâncușiologului Victor Crăciun care semnează cuvântul înainte: “"O carte document și o carte de suflet, pentru că i se alătură împătimirea lui Petre Gigea-Gorun, care adaugă dragostei de neam fiorul romantic al poetului”." 19. Volumul “"Cu floreta în arenă”" (248 p., cu o prefață de Alex. Firescu), cuprinde 501 epigrame, structurate pe 6 cicluri: "Lumea ca lume, Femeia eterna poveste, Politică
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]