37 matches
-
același lichid sfânt, ce-l purtăm în potirul trupului nostru și nu se cuvine să-l arătăm nimănui, toți cei din jur fugeau ca de-o mânie divină, încurcîndu-și țoalele, nemainimerind ușa, privirea celorlalți arzîndu-i ca apa sfințită pe cei împielițați. Zile-n șir aveau să rămână încuiați în bordeiele lor, să iasă doar ca să dea mâncare la vite, copleșiți de rușine și de frica lui Dumnezeu. Încet-încet uitau însă, și-n ei se ridica din nou pofta nesățioasă, dorul de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
se întorsese de la cantină și-l găsise la ușă: era lumină încă, vară, în august, și ea, înfierbântată cum era atunci, mereu în priză, mereu în mișcare, la cantină și pe drum, și acasă, și pe urmă cu cocoșelul ei împielițat cu mașina la plimbare și doar că ațipea câteva ceasuri pe noapte și iar o lua de la capăt, temându-se că, dacă ar zăbovi prea mult într-un loc, s-ar rupe vraja... Fusese o vrajă și un vis. Șirul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Symphony parcă Înnebunise, nici bateristul n-o mai putea stăpîni, Îi scăpase din mînă, În fața tuturor doamnelor din local azvîrli prin buric răii de vrăjitori excomunicîndu-i din Haiti și risipîndu-i peste Lima și ei. imorali cum erau, ca niște diavoli Împielițați, Începură să-i tulbure pe bărbați, Îi făcură să se foiască neliniștiți pe scaune, să asude, silindu-i să-și sucească gîturile pentru a urmări tremurul nebunesc al dansatoarei din buric, care parcă nu se mai putea opri, luînd-o Înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cam de vârsta mea, dar muuult mai rea, o cheamă Emilia și i se spune: Mili; pe cealaltă, cu vreo trei ani mai mareo cheamă Nora - asta vine de la Eleonora. Însă degeaba-i mai mare Nora: soră-sa mică, diavolul Împielițat de Mili o bate tot mereu și tot mereu o pișcă, o trage de păr, o-mbrâncește, Îi strică păpușile, Îi rupe cărțile... Marea Îndură și tace; adică plânge. Plânge cel mai frumos din lume, Nora. Doamna-i ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și l-a sorbit. A așteptat să audă cum se duc bărbații, bătând în apă cu lopețile. S-a tras de lângă acel cocioc la altul; a ajuns la o plăvaie și s-a întins acolo. A avut în ea pe împielițatu și n-a pierit. A căutat pe Chiriță și i-a arătat lui întâi și întâi semnul tăieturii. —Soldatule, zice, eu ți-l dau în palmă pe Dălcăuș. La Răzoare nu mai vine, dar îi cunosc alt culcuș. A mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
al treilea) Dumneata ce zici? Doctorul-greiere: Eu zic că un doctor înțelept, atunci când nu știe ce să spună, cri!cri!cri!, mai bine să tacă. Cât despre dumnealui, prichindelul acesta este o cunoștință mai veche, cri! cri! cri! Este un împielițat cu diplomă! Pinocchio: (sare la fiecare insultă, la ultima se acoperă cu un cearșaf) Doctorul-greiere: Este un derbedeu ... un nesuferit ... o haimana ... E un copil neascultător care o să-l facă pe bietul taică-său să moară de inimă rea. Pinocchio
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
bre! pe când moașa Kalia, deschizând fereastra, zvoni în ograda largă a Panțârilor: Haoleo! Stai s-o descânt, să nu se deoache studenta. Și pe urmă, poți să o vezi! Ba, Nicanor Galan își arătă deschis nemulțumirea că un leghion de împielițați făcea hărmălaie la poartă, bubuind în canaturile de lemn, cu pietre și cu bote groase de corn. Îi înjură, de la început: Tămădăii mamei voastre de grauri, ce v-a lepădat! Republica noastră proletară nu vă dă dreptul să-mi treziți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
căpitan trebuie să demonstreze că le e superior celorlalți, chiar și În ceea ce privește sexul... El avea dreptul să se culce cu femei... Noi, obligația de a-l privi și de a asculta tărăboiul pe care-l făceau În nopțile liniștite... Draci Împielițați! Tot nu pricep cum de nu i-a tăiat Încă nimeni beregata... Am plecat de pe vaporul lui ca să nu-l strîng de gît... Am dezertat și jur că, dacă m-ar fi găsit Într-o zi, m-ar fi spînzurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
captează divinul prin simboluri. Lasă copilul să sară dintr-o albie în alta, până când o găsește pe cea convenabilă. Mirarea prostului se deosebește prin altitudine de cea a savantului. Progresul este alimentat de ”indiscrețiile” savanților. Între defecte și calități se împielițează în noi un tulburător concubinaj. Nu poți vindeca trupul fără aprobarea psihicului. Omul superior se îndârjește împotriva lui însuși. Tradițiile încorsetează la modul sublim. În absența contradicțiilor și a îndoielilor, inteligența se moleșește. Poate fi scuzat răspunsul eronat, nu și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
accelerat secretele. Dar și îngrijorările. Din paradis, după ce-și scutură florile, livada redevine teren agricol. Și adâncimile au culmi. În liniștea bibliotecii se aude clipocind lacrima pădurii. Zăpada - această nuntă fundamentală a naturii. Între om și natură s-a împielițat betonul. În fața splendorilor naturii, omul rămâne amenințătorul ante portas. Astrologii studiază urmările marilor copulații universale. Lebăda - această tulburătoare caravelă a naturii. Ne comportăm cu natura precum Alaric la intrarea în Roma. Natura este o discretă invitație la introspecție. Organismul uman
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Iubirea e ca aerul. Deci destul de poluată. Cât de repede poate evolua iubirea de la divină... la jivină! Un zâmbet enigmatic poate ridiculiza promisiunile conturilor bancare. Don Juan - acest stahanovist erotic. Suntem nefericiți când devenim incapabili de iubire. Cele mai multe iubiri se împielițează din priviri. Iubirea trebuie să reziste unui scrutin permanent. În contumacie nici iubirea nu rezistă întotdeauna. Răsplata este zona prostituției, nu a iubirii. Iubirea - o așezare în lumină. Cam jumătate din locuitorii planetei se urcă greșit în trenul iubirii. Iubirea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
acesta de a trece de la una la alta și de a căuta mereu În fapte un Înțeles moral-pedagogic este propriu lui Heliade. Stilul este cînd elegiac (acolo unde narează moartea copiilor), cînd pamfletar, turbat de mînie, În portretul „iazmei Îngrozitoare”, „Împielițat Satan”. Portretul „nevoiașului bărbat” anunță portretele lirice din Flori de mucigai. Visul, În orice caz, are șir („visu-și mai ținea șirul”), cu oarecare rupturi, puncte obscure cînd temele se confundă și alegoria aceea supărătoare dispare pentru o clipă. SÎnt momentele
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]